Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 2 Aprilie 2019 Ora: 15:14

Te-am găsit pe tine!

„Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel.” (Ioan 1, 48 - 49)

Toma era un tânăr râvnitor, cu un temperament hotărât. Era credincios. Mergea la biserică, se ruga adesea și îi plăcea mult dreptatea. În toate lucrurile vedea dreptatea lui Dumnezeu și asta îl ajuta mult în viață.

Într‑o zi, Toma trecu printr‑un sat sărac. Trebuia să ajungă într‑o localitate îndepărtată și singurul mod de a ajunge acolo era să străbată acel sat uitat de lume. Era negustor și adeseori își ducea marfa în localități unde se ajungea greu. Pentru asta era foarte apreciat de oameni: era punctual, avea prețuri corecte și chiar făcea milostenie din cele ce‑i prisoseau. Cumva, Toma era mulțumit în fața Lui Dumnezeu, își făcea datoria de bun creștin. Dar în inimă parcă îi lipsea ceva...

Ajungând deci în sat, a rămas uimit de sărăcia dimprejur: garduri căzute, pământuri nelucrate, pomi uscați, case dărăpănate de ploi și de grindină, de zăpezi și de viscol. Bătrâni cu fețe posomorâte, bolnavi cu ochi îndurerați. Oameni cu tristețe în suflet, purtată de un car de ani.

Se opri din drum. Nu trecea prima oară prin acel sat și nici nu era prima dată când se grăbea să ajungă mai repede la destinație. Însă niciodată nu văzuse acest peisaj sumbru și dureros.

Oi fi fost eu orb, Doamne, de nu am văzut necazul oamenilor de aici? se întrebă el, după care îşi mai zise: Dar oare Tu, Doamne, Care ai făcut cerul și pământul, marea și stelele, toate cele văzute și nevăzute, Tu, Doamne, Care faci minuni mari, vindeci pe cei bolnavi, cureți pe cei leproși, orbilor dai vedere, pe văduvă și pe sărac nu îi uiți, Oare Tu, Doamne, nu ai găsit nici măcar un singur om pe lumea aceasta să trimiți în satul ăsta amărât, ca să aibă grijă de oamenii aceștia necăjiți și împovărați de atâtea greutăți?

Oftă adânc... Un glas în inimă îi zise: Pe unul, totuși, se pare că l‑am găsit... Te‑am găsit pe tine!

De multe ori avea obiceiul să vorbească cu Domnul în rugăciune. Nu avea însă răbdare și atenție să afle răspunsul. Acum însă totul păra altfel. Pentru prima dată Domnul i‑a grăit în inimă. Iar Toma a căzut în genunchi și a început să plângă... A înțeles cât de aproape e Domnul de inima lui, de inimile celor care acum îl priveau, neînțelegând. De atâta timp trecea prin sat și nu s‑a oprit niciodată... Ce l‑o fi apucat acum?

 A fost ziua în care Toma nu a mai ajuns la destinație. Tot ce avea în desagă a împăr-țit la bătrâni și la săraci. A stat acolo ceva vreme, ajutând pe tot necăjitul și întristatul. Apoi, hotărât, a ales să‑și închine viața Domnului, mergând la mănăstire. De atunci viața lui s‑a schimbat. Pe nimeni nu a mai trecut vreodată cu vederea. Privirea îi era mereu către aproapele, la durerea, suferința și suspinul său, căci Domnul i le arătase cu un rost. Și acel rost i‑a umplut golul din inimă și l‑a vindecat. Aproapele meu este mântuirea mea! Căci „lipsa iubirii este o boală, în timp ce sănătatea este iubirea”.

Toma cel vechi a murit și a înviat, devenind părintele milostiv și iubitor care și astăzi aude acea voce spunându‑i: Te‑am găsit pe tine!

† Atanasie de Bogdania
Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni