Este Maica Vieții pentru că prin rugăciune și smerenie s‑a umplut de har, iar prin ascultare a devenit Maică a lui Dumnezeu. Maica Domnului mai este numită și „Eva ce Nouă”, pentru că a făcut ce trebuia să facă strămoașa noastră Eva, care se tâlcuiește viață, adică să răspândească viața. Deci, pe Maica Domului putem să o socotim ca fiind „Viața cea Nouă”, pentru că ea ne este model suprem de viețuire în Hristos, Cel ce este „calea, adevărul și viața” prin excelență, născut din veci din Tatăl, Izvor de viață și ființă.

Dumnezeu ne‑a adus întru ființă pentru a trăi veșnic, pentru a ne bucura, cu bucurie duhovnicească, de viață și pentru a o cultiva. Prima binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om, pe care „l‑a făcut bărbat și femeie” (Facere 1, 27), a fost: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și‑l supuneți” (Facere 1, 28). Prin această binecuvântare Dumnezeu ne cere să cultivăm și să înmulțim viața întru sfințenie, în sânul familiei, întemeiată și binecuvântată de către El însuși, în rai, familie compusă din Adam și Eva, femeia lui, făcută din coasta lui Adam (Facere 2, 21, 22), și dăruită lui de Dumnezeu ca ajutor potrivit pentru el (Facere 2, 18, 20). Trebuie să reținem din Biblie un lucru foarte important: până la facerea Evei, dintre toate pe care le‑a făcut Domnul și cărora Adam le‑a pus nume, nu s‑a găsit ajutor potrivit pentru Adam. Adam și Eva sunt un întreg. 

Bărbatul și femeia, uniți într‑un singur trup cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sunt chemați să procreeze, prin împreună lucrare cu El, și să nască prunci, să înmulțească viața pe pământ, iar prin sfințirea vieții lor să sfințească și viața copiilor lor. 

Părinții sunt cei care au datoria sfântă de a sădi în inimile copiilor lor viața cea adevărată, prin cultivarea virtuților și mai ales prin exemplul personal, luând seama la ei înșiși, ca viețile lor să fie trăite în sfințenie. Sunt grăitoare sfaturile Sfântului Porfirie, pe acest subiect, date unor părinți:

„Părinţii unui copil dificil şi rebel au alergat la Părintele Porfirie să‑i ceară sfatul în legătură cu ce ar trebui să facă. Părintele le‑a spus să fie mai atenţi la viaţa lor. Părinţii aduceau mereu vorba despre copilul lor, dar Bătrânul continua să le vorbească despre îndatoririle lor de părinţi creştini. La un moment dat, cei doi i‑au zis:

Părinte, noi n‑am venit aici pentru noi. Cele ce ni le spuneţi acum noi le ştim de mici copii şi‑i învăţăm şi pe alţii. Noi am venit pentru copilul nostru.

Dar nu pricepeţi că despre copilul vostru vă tot vorbesc de‑atâta timp? N‑aţi înţeles că mântuirea copilului vostru depinde de propria voastră sfinţire? Nu de teoria, ci de faptele sfinţirii! Dacă vă iubiţi copilul cu adevărat, trebuie să începeţi imediat lucrarea sfinţirii voastre. I‑am văzut, în clipa asta, sufletul: e ca şi mort.” (Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 289)

Familia care cultivă în sânul ei duhul dragostei și al libertății în Hristos, cultivă viața și naște fii pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Din păcate, asistăm în zilele noastre la un război dus împotriva omului, a familiei în particular, și a vieții în general. În multe state ale lumii se răspândește, ca o negură apăsătoare, o cultură a morții și a dezbinării, prin răspândirea minciunii și prin manipulare, arme pe care cel rău le folosește împotriva omului încă de la facerea lui Adam. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune că: „Diavolul, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44).

În aceste state sunt legiferate unele porniri pătimașe ale omului, avortul, ideologiile de gen, experimentele pe embrioni umani, ajungându‑se în unele locuri chiar și la legiferarea eutanasiei omului, nesocotindu‑se faptul că viața este dar de la Dumnezeu și că nu omul este stăpân peste ea. Aceste rătăciri, în loc să‑i aducă omului libertate și pace, îl înjugă tot mai mult și îl aruncă în deznădejde și moarte. Prin toate aceste legi, și mai ales prin promovarea ideologiei de gen, se ajunge la distrugerea familiei și se urmărește îndepărtarea copiilor de părinți și educarea acestora de către stat. De multe ori acestora li se implementează valori contrare virtuților creștine și firești, pe care părinții se străduiesc să le sădească în inimile copiilor lor. Avem nenumărate cazuri de familii cărora le‑au fost răpiți copiii pentru simplul fapt că părinții îi creșteau în frica lui Dumnezeu.

Am scris acest articol în zilele premergătoare referendumului la care suntem chemați românii pentru ca, prin vot, să exprimăm firescul, să mărturisim că familie este compusă dintr‑un bărbat și o femeie, și prin aceasta să arătăm lumii că dorim să cultivăm viața. 

Nu știu care va fi rezultatul acestui referendum. Însă, oricare va fi rezultatul, sunt convins că tatăl minciunii nu va birui până în sfârșit. S‑au mai simțit iadul și puterile răului biruitoare, la răstignirea lui Hristos, crezând iadul că înghite un mort. Dar, l‑a întâlnit pe Hristos Dumnezeu, care a sfărâmat porțile iadului și ne‑a dăruit viață din belșug. 

Ce trăim și vedem acum, în zilele noastre, sugerează ultimele zvâcniri ale răului, al cărui cap a fost zdrobit, odată pentru totdeauna, de Rodul Maicii celei fără de bărbat, de către Hristos Domnul, care s‑a născut din Fecioara Maria, sub a cărui acoperământ ne aflăm toți credincioșii și la care năzuim că ne va acoperi în continuare cu iubirea și cu purtarea de grijă. În Ea trebuie să ne punem nădejdea că în continuare ne va ajuta în lupta noastră cu puterile întunericului acestui veac și în a ieși biruitori până în sfârșit.

† Episcopul Timotei