Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
În fiecare an, Praznicul Naşterii Domnuluinostru Iisus Hristos este, pentru întreg neamul omenesc, prilej de bucurie, pentru că Hristos, prin naşterea Sa, a rupt zidul cel despărţitor al vrajbei, a îndepărtat sabia cea de foc, heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii, iar nouă ne-a dăruit putinţa de a ne împărtăşi din dulceaţa cea din rai, după cum frumos ne învaţă prima stihiră a slujbei vecerniei praznicului pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl trăim azi.
Domnul, milostiv şi iubitor de oameni fiind, S-a făcut om, S-a sălăşluit între noi ca să vestească ziua Domnului, să ni Se descopere pentru ca noi să putem să-L redescoperim pe El şi să restaureze ceea ce noi am stricat prin păcat. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său şi pe toate le-a făcut bune foarte, pentru ca noi, oamenii, prin păzirea poruncii, să ajungem la asemănarea cu El, iar prin păstrarea comuniunii cu El, să ajungem la nemurire.
Familia este prima şcoală în care trebuie educaţi pruncii, iar primii dascăli trebuie să fie părinţii. Sfaturile bune pe care părinţii le sădesc în inimile copiilor îi vor călăuzi pe aceştia pe tot parcursul vieţii. Ascultaţi ce sfat dă celui tânăr Înţeleptul Solomon: „Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii”1.
Nu trebuie să aşteptăm naşterea pruncului pentru a începe educarea lui. Sfântul Paisie Aghioritul spune că: „dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul se sfinţeşte”2.
Educarea copiilor trebuie să înceapă încă din pântecele maicii lor şi se face printr-o vieţuire cât mai duhovnicească a mamei şi a tatălui, precum şi a celor care trăiesc în aceeaşi casă cu ei. „Femeia când este însărcinată trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi cei din jur să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va creşte mare”3, spune tot Sfântul Paisie Aghioritul.
Părinţii participă la creaţia lui Dumnezeu prin ducerea la îndeplinire a binecuvântării dată de Domnul lui Adam şi Evei, de a creşte, de a se înmulţi şi de a stăpâni pământul. Părinţii trupeşti sunt împreună lucrători cu Dumnezeu după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Căci noi împreună lucrători suntem cu Dumnezeu.”4, chiar dacă unul sădeşte şi altul udă, „nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească”5. Dumnezeu, Cel care face să crească şi Cel ce este Dătătorul de viaţă, nu a încetat niciodată să creeze. Fiecare copil care se naşte este o nouă creatură a lui Dumnezeu, iar părinţii nu fac altceva decât să participe la creaţie devenind împreună creatori cu Dumnezeu. Noi nu ne aparţinem nouă înşine. Toţi suntem ai lui Dumnezeu. Datorită acestui lucru, părinţii au datoria sfântă de a pune temelie bună şi durabilă copiilor pe care îi primesc în dar de la Dumnezeu, iar dascălii trebuie să zidească la rândul lor, cu mare grijă şi responsabilitate, învăţătura cea bună şi folositoare pe temelia pusă de părinţi. Sfântul Apostol Pavel atrage atenţia: „Fiecare să ia seama cum zideşte; căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos6”.
Având această credinţă şi bazându-ne pe cuvintele Sfântului Pavel amintite mai sus, trebuie să le cerem dascălilor să nu năruie sau să zdruncine temelia creştină pusă cu multă trudă în sufletele pruncilor noştri şi să nu le întunece mintea cu învăţături străine de credinţa, cultura şi tradiţia noastră creştin ortodoxă. Vă spun acest lucru deoarece, în anumite şcoli ale Uniunii Europene, copiilor, încă de la vârste fragede, se încearcă să li se impună ideologia de gen sub pretextul nediscriminării. Trebuie să o spunem răspicat şi cu fermitate. Nu avem nevoie de astfel de ideologii şi învăţături care îi fac pe copii să-şi piardă identitatea. Noi, creştinii, suntem toleranţi cu toţi oamenii. Mai mult decât atât, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să ne iubim până şi vrăjmaşii. Ascultaţi ce zice El: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”7. Dumnezeu îl iubeşte şi pe cel drept şi pe cel păcătos şi nu doreşte ca păcătosul să moară în păcatele lui.
Dimpotrivă, Dumnezeu vrea ca omul să se întoarcă şi să fie viu. El doreşte înnoirea omului. Creştini fiind şi următori ai lui Hristos, nu vom condamna şi nu vom judeca omul care greşeşte sau pe acel care cade într-o neputinţă oarecare. Însă trebuie să condamnăm păcatul, să luptăm împotriva lui şi să nu acceptăm neorânduiala ca fiind rân- duială şi păcatul ca fiind virtute.
Suntem datori, mai ales acum, în timpurile noastre, să ne cunoaştem bine credinţa noastră şi să o trăim.
Vă doresc tuturor Sărbători cu pace şi un An Nou binecuvântat! La mulţi ani!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† Episcopul Timotei
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team