Este un fapt că Dumnezeu S-a făcut om, dar nu în sensul că S-a transformat în om, aÅŸa cum uÅŸor se poate crede, ci că S-a unit deplin cu firea umană, rămâ­nând ÅŸi ceea ce era mai înainte, adică Dumnezeu. În persoana Mântuitoru­lui Iisus Hristos, la naÅŸterea Sa din Sfân­ta Fecioară Maria, cele două firi, ome­nească ÅŸi dumnezeiască, s-au unit pe vecie, într-un mod aparte, greu de pri­ceput minÅ£ii noastre: neamestecate, dar strâns unite, nedespărÅ£ite ÅŸi în acelaÅŸi timp rămânând distincte, neîmpărÅ£ite, dar neschimbate, fără deosebire.

În tratatul său Despre Întruparea Cu­vântului,Sf. Atanasie cel Mare ne-a lăsat un cuvânt cât se poate de lămuritor ÅŸi uÅŸor de înÅ£eles privind natura omenească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, zi­când: „Domnul Se îmbracă în trup ÅŸi Se face om, ca prin acest trup, Cuvântul să ne îndumnezeiască, să ne ia asupra Sa ÅŸi să ne dea ViaÅ£a veÅŸnică" .

Sf. Chiril al Alexandriei ne spune că Hristos „ne-a purtat pe toÅ£i în trupul Său ÅŸi noi toÅ£i suntem întru El” iar Sf. Ioan Damaschin completează zicând că „El (Hristos) a luat asupra Sa omul întreg ÅŸi S-a unit în întregime cu el, ca să-l mântuias­că întreg; căci ceea ce n-a luat, nu este tă­măduit”,

Sf. Apostol Pavel, în Epistola sa către Evrei, ne descoperă că ne facem „părtaÅŸi ai lui Hristos numai dacă vom păstra te­meinic, până la urmă, începutul stării noas­tre întru El” ca astfel să fim „părtaÅŸi dum­nezeieÅŸtii firi”,

Iată, foarte pe scurt, câteva învăÅ£ături despre importanÅ£a capitală a întrupării Fi­ului lui Dumnezeu pentru mântuirea noas­tră ÅŸi despre importanÅ£a rămânerii noastre în El. „Si aceasta este porunca Lui: să cre­dem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, ÅŸi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeÅŸte porunci­le Lui rămâne în Dumnezeu ÅŸi Dumnezeu în el; ÅŸi prin aceasta cunoaÅŸtem că El ră­mâne în noi, din Duhul pe Care ni L-a dat”, ne spune Sf. Apostol Ioan.

Am văzut importanÅ£a Întrupării Fi­ului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Firesc ar fi să credem că Iisus S-a născut din necesitate, aÅŸa cum in­terpretează unii teologi, însă nu s-a în­tâmplat aÅŸa, ci S-a născut din iubire curată ÅŸi sinceră pentru noi, oamenii, o iubire cum numai Dumnezeu, Cel unul în fiinÅ£ă, dar întreit în Persoane, poate avea în mod absolut. Ei bine, la părtăÅŸia acestei iubiri suntem chemaÅ£i cu toÅ£ii în aceste zile de sărbătoare, de la mic la mare, fiecare cu puterea sa, sau chiar mărturisindu-ne cu sinceri­tate neputinÅ£a de a iubi, căci ÅŸi aceas­ta este plăcut Domnului: să fim sin­ceri în neputinÅ£a noastră ÅŸi să-I cerem ajutorul.

Pruncul Iisus a adus multă mângâ­iere Maicii Sale, dreptului Iosif, păs­torilor, magilor ÅŸi credem că această iubire lină, duioasă, plină de emoÅ£ia, drăgălăÅŸenia ÅŸi nevinovăÅ£ia specifice, prezentă la naÅŸterea pruncului Iisus, ni se împărtăÅŸeÅŸte, azi, din plin ÅŸi nouă.

Să ÅŸtiÅ£i că Hristos Domnul S-a în­trupat cu scopul de a ne face părtaÅŸi cu Dumnezeu prin har, să devenim fii ai Săi ÅŸi să-L moÅŸtenim în toată bogă­Å£ia Sa. NaÅŸterea Celui pe care Îl sărbă­torim astăzi nu este o naÅŸtere oareca­re, ci este naÅŸterea lui Dumnezeu ca om. El a venit să aducă „pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, aÅŸa cum au vestit îngerii păstorilor, la naÅŸterea Sa. AcelaÅŸi mesaj, al păcii ÅŸi al bucuri­ei, ni-l transmite astăzi ÅŸi nouă, celor care Îl primim să Se nască în suflete­le noastre. Nu vă îngroziÅ£i de războa­ie sau de zvonuri aducătoare de moar­te. Trăim vremuri tulburi. Toate acestea vin pentru ca să ne convingem ÅŸi mai mult că scăparea noastră este numai Hristos ÅŸi că pacea care este atât de vulnerabilă în lume trebuie să o căutăm numai la Dumnezeu. Doar la El o vom afla deplin ÅŸi nimeni nu o va lua de la noi.

Fie ca Izvorul păcii, Hristos-Domnul, să aducă pace ÅŸi în sufletele noas­tre, pentru ca în pace ÅŸi în lumină, plini de harul lui Dumnezeu ÅŸi cu bucurie să petrecem sărbătorile Crăciunului ÅŸi să găsim mereu puterea ÅŸi curajul de a-I mulÅ£umi pentru bunătatea ÅŸi dra­gostea Sa.