Părintele profesor Constantin Nicula

Din punctul meu de vedere, Centrul Dumitru Stăniloae este o realitate foarte dătătoare de curaj celor din țară. Cred că avem nevoie de asemenea centre nu doar în diaspora, unde se vede clar că își face datoria, un fel de curs post-universitar și un curs de catehizare în același timp; și în țară vom avea nevoie în curând de astfel de noduri intelectuale, care să restarteze cer­cetarea teologică, discursul teologic și mai ales pastorația în Biserică. Sunt conștient pe zi ce trece că preoții noștri au nevoie tot mai mult să se întâlnească și să fie încura­jați. Ei nu sunt niște funcționari publici, nu sunt niște slujbași și atât; sunt oameni care gândesc, oameni care au nevoie de dialog, care au nevoie să stea împreună, iar un ast­fel de centru îi pune împreună, îi pune să gândească împreună, și le dăruiește poate cel mai frumos dintre toate visele unui preot: posibilitatea de a se exprima altfel decât în parohie, și la un nivel care să-i per­mită să se recalibreze, și ăsta e un lucru foarte important. Merg pe ideea că finali­tatea practică a cursurilor și a lucrărilor este cea care dă calitate Centrului, și că putem dovedi că mult pot puținii buni împreună. Nu avem nevoie de colective foarte largi ca să putem să lucrăm în echipă, ci avem nevoie de sprijin foarte larg și pentru asta datorăm mulțumire mitropolitului, episcopilor din zonă și mai cu seamă celor care s-au angajat la o muncă ce pare fără sfârșit. Din punctul meu de vedere, Centrul e un dătător de ton, poate să ofere țării model că se poate și că se poate foarte foarte bine, și la prețuri sufletești și materiale extrem de validate în pastorație.

Părintele George Vâlcu, organizator

Reporter: Care sunt impresiile cu care plecați de la Madrid, după cea de a patra ediție a sesiunii de examinare a CDS?

PrGV: La noi această sesiune are un pronunțat caracter formativ, care vine în completarea întâlnirilor mediate de cal­culator de peste an. Găsim că mult mai importantă decât transmiterea de informație este transmiterea unui duh. Informația se poate transmite online, dar pentru transmiterea duhului, este mult mai prielnică întâlnirea față către față. Åži atunci, întâlnirile acestea constau în proporție de o treime evaluării propriu-zise a cursanților, iar restul, pe parcursul unei zile întregi, este dedicat completării, într-o manieră sau alta, a lucrurilor care s-au discutat la cursurile de peste an.

Mi se pare extraordinar faptul că se în­tâlnesc aici credincioși din toate țările Mitropoliei. Avem aici și o doamnă din Canada, iar anul trecut am avut pe cine­va care locuiește în Hong Kong. Ambele persoane au participat la peste 90 la sută din cursuri – gândiți-vă doar la diferența de fus orar și la dificultatea creată de ea – și doamna din Hong Kong a venit anul trecut 2 zile la Bruxelles, să participe la se­siunea de evaluare. Sigur, majoritatea cursanților sunt din cele trei episcopii ale Mitropoliei noastre. Începând din anul academic 2016-2017, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim ne-a solicitat să extindem aria pe care o avem în vedere în organiza­rea programelor, și deci, la anul, la Paris, de-o vrea Domnul, ne vom întâlni și cu cursanții din Germania, Austria și Scandinavia. Dincolo de aria geografică, există și o mare diversitate de competențe și de background educațional în rândul cursanților. În cadrul aceluiași program vom regăsi înscriși muncitori necalificați și oameni care au un doctorat în fizică nu­cleară, de exemplu. Åži ne-am întrebat cum să facem să ajungem la un numitor co­mun, la un nivel care să fie accesibil tutu­ror. Slavă Domnului, până acum nu s-a pus niciodată problema aceasta, și profe­sorii înțeleg un lucru asupra căruia insis­tăm foarte mult, și anume că e nevoie să ne lepădăm de limbajul de lemn și să avem o abordare vie, cu un limbaj accesibil omu­lui simplu, așa cum este el frământat de o mulțime de întrebări.

Reporter: Oamenii aceștia vin de peste tot și se întâlnesc aici (s-au mai întâlnit și la Roma, la congres, de exemplu), se bucură împreună, și se vor întoarce la casele lor cu conștiința mi­siunii pe care o îndeplinesc în Biserică. E și o foarte reușită formă de team-building.

Pr GV: E adevărat că în parohiile noas­tre, din nefericire, nu sunt zeci sau sute de oameni care ard de nerăbdare să se impli­ce activ în desfășurarea lucrării noastre, să-i ajute pe preoți, să le ia preoților trea­ba din mână, să spună: părinte, dumnea­voastră spovediți, că de revistă ne ocupăm noi. Dar iată că se adună în fiecare an aici, la sesiunile CDS Paris, cam 100 de oa­meni, care au dragul și râvna aceasta, și observă că nu sunt singuri. Entuziasmul trebuie întreținut, el scade fără sursă de întreținere. Ori când vezi că mai sunt și alții, dobândești curaj. S-au legat și prie­tenii în cadrul acestor întâlniri, mai ales că sunt cel puțin două-trei persoane care au fost prezente la cel puțin trei din cele patru întâlniri pe care le-am organizat. E o mare bucurie, că oamenii se întâlnesc aici, apoi la tabăra din Alpi, iarna, sau la congresul mitropolitan, și se leagă deja niște relații care nu mai sunt doar punc­tuale. Astfel, o idee bună din Belgia ajun­ge și în Spania, o idee bună din Italia ajun­ge și în Franța.

Reporter: Dincolo de informația pe care o primesc, acesta e un mare bonus în viața Bisericii. Cum e să fii organizator al unui astfel de eveniment? Câte zile și săptămâni nedormite?

Pr GV: Săptămâni și zile nedormite nu sunt multe, ci doar săptămâna premer­gătoare și prima zi din cadrul întâlnirii propriu-zise, în care chiar nu se doarme și nu se mănâncă (râde). Cu timpul, echi­pa de organizatori a crescut, a devenit foar­te frumoasă. Majoritatea sunt studenți la Universitatea din Leuwen.

Reporter: Cum de ați ales să vă impli­cați într-o astfel de activitate pe termen lung?

Pr GV: Totul a pornit de la ideea părintelui Patriciu de a face o serie de cursuri online, idee care răspundea foarte bine contextului practic în care ne găsim aici, unde oamenii se află la distanțe atât de mari unii față de alții și e greu să îi aduni laolaltă, mai ales pe o perioadă mai lungă, fiind vorba de mai multe cursuri. Am început așa, de la o serie de întâlniri care au evoluat în timp. Pentru mine, ce fac la CDS este o extensie a ceea ce fac în parohie, poate că la alt nivel. Dovadă că în fiecare an au fost destul de mulți din parohie care au participat. Pesemne că e contagios – nu mi-am propus să fac propagandă legat de Centru, dar cred că doar acum sunt vreo cinci cursanți care au venit doar de la Anvers.

Reporter: În ce ritm a crescut Centrul? Dați-ne câteva cifre: câți cursanți au fost anul acesta, și câte module?

Pr GV: Ca să vedeți cum au evoluat lucrurile, în primul an am avut înscriși vreo 50 de cursanți, dintre care cam 20 au și terminat. Aceasta e o proporție care con­statăm că se păstrează. Din nefericire, con­secvența nu e totdeauna atuul nostru. Deci 50 de cursanți la un singur modul, care se voia a fio introducere în teologie. Deși au fost abordate și teme de bioetică, dar care nu depășeau cu mult limitele care se im­pun unei introduceri. Am crescut treptat, și anul acesta am avut patru programe de studii: Introducere în teologia ortodoxă, Pastorație și duhovnicie, adresat preoți­lor duhovnici. De asemenea, pentru pri­ma dată, am avut un program de Misiunea Bisericii în context contemporan, în care am abordat mai întâi probleme de bioeti­că; dar, în timp, părintele Răzvan Ionescu, care l-a coordonat, a venit cu idei noi și am extins puțin aria de acoperire. Am avut și un program de Formare pentru cateheți, care a fost organizat chiar la cererea absolvenților. Marea majoritate, cred că 80% din cei înscriși, sunt absolvenți din anii trecuți, de la Introducere în teologia ortodoxă, oameni care au înțeles că au un bagaj informațional, dar nu și know how- ul, metoda de a transmite, de a valorifica bagajul acesta. În total, anul acesta au fost înscriși peste 150 de cursanți, și ne-am în­tâlnit aici cam 80. Deci se păstrează oare­cum proporția de la care am pornit, și pe care o luăm în calcul în organizarea aces­tui eveniment.

Informațiile se găsesc pe website-ul centrului, www.teologie.eu. Acolo este și o secțiune Contact, cu o adresă de e-mail, la care încercăm să răspundem cel târziu a doua zi, acolo este și un număr de tele­fon și dacă nu putem răspunde, sunăm în câteva ore, când ne eliberăm. Avem și o pagină de facebook. Pentru fiecare pro­gram de studiu anul acesta am creat un grup pe facebook. Sigur, sunt critici, dar cred că genul acesta de mediere are po­tențial. Aici putem transmite detalii cu privire la un curs sau la o carte. Dacă pe cineva macină o anumită problemă lega­tă de un curs, se poate lansa acolo o dez­batere.

Reporter: Există un feedback, o monito­rizare, o urmare a cestor cursuri? Înțeleg că o parte dintre cursanți se înscriu la alte mo­dule.

Pr GV: Da, este și acesta un feedback. De asemenea, în fiecare an am creat un formular de feedback pe care l-am trimis cursanților, și am constatat că unele cur­suri erau mai bine receptate, altele mai pu­țin; și transmitem acest feedback mai de­parte profesorilor, care vor ține cont de el în pregătirea cursurilor.

Părintele profesor Vasile Gavrilă

Reporter: Părinte Vasile Gavrilă, cum a fost anul acesta sesiunea de examinare, față de edițiile precedente?

Pr. V. Gavrilă: Cred că e un pas înainte, și nu o spun din complezență, nu o spun conjunctural. În primul rând din punct de vedere organizatoric, și nu mă refer doar la partea administrativă, cazare etc: progra­mul a fost foarte bine realizat și toată lumea a știut ce are de făcut, comisiile au fost bine stabilite, foarte echilibrate. De exemplu, la comisia din care am făcut parte, unde au fost evaluați cursanții de la modulul de Pastorație și duhovnicie, am realizat un tan­dem remarcabil cu domnul profesor Oprea Adrian, decanul Facultății de Psihologie de la Cluj. Totul a fost bine structurat și s-a desfășurat fără sincope. Al doilea aspect pozitiv al sesiunii de anul acesta este legat de redactarea lucrărilor, care sunt conce­pute în vederea evaluării – nu sunt nici teze de licență, nici dizertații de master; prin ele, cursanții transmit ceea ce de fapt sunt ei: oameni interesați de problematica abor­dată, entuziaști, de la cei mai îndepărtați ca formare de domeniul teologic, până la cei angajați în mediul teologic. Apoi, prezen­tarea cursanților a fost la un nivel superior anilor precedenți, atât ca pregătire, dar mai ales ca prezentare a ceea ce ei au vrut să su- prindă în lucrări. E foarte important faptul că cei care au venit aici au dovedit că au ur­mărit cursurile noastre. Sunt studenți care se arată interesați să participe, dar nu ajung să finalizeze. Ori cursanții au fost consec­venți în urmărirea cursurilor și aceasta s-a reflectat în lucrarea lor finală, mai ales dacă ne gândim că în cazul lor e vorba de o an­gajare foarte serioasă dintr-o perspectivă personală. Nu e vorba de ceva care trebu­ie făcut doar de dragul de a bifa un lucru, și acest aspect cred că e promițător pen­tru proiectul în sine, faptul că practic ei pot da un impuls organizatorilor Centrului, ca să continue cu multă seriozitate aceas­tă lucrare în cadrul Centrului Dumitru Stăniloae.

Reporter: În ce fel contribuie Centrul la ameliorarea misiunii și pastorației în Mitropolie?

Pr. V. Gavrilă: Impactul pe care îl va avea Centrul în raport cu misiunea care se desfășoară în această Mitropolie va fi, sper, și mi-o doresc, o provocare pentru cei ce nu au participat până acum, din neștiință, din comoditate sau din teamă - am întâlnit cursanți care nu au venit până acum pen­tru că s-au temut de nivelul foarte înalt al abordării. Alții au stat deoparte și nu s-au implicat. Åži deci va fio provocare pentru ei, și pentru toată teologia ortodoxă româ­nească, pentru că va deveni, nădăjduiesc, un master de maturitate și de formare a unor oameni care au ajuns deja la un anu­mit nivel, dar care au nevoie de un impuls pentru ceva mai înalt, pentru ceva mai pro­fund și mai actual, pentru a face față pro­vocărilor în societatea în care trăim. Mă gândesc la discuțiile pe care le-am avut în cadrul sesiunii, și care au gravitat foarte mult în jurul acestor probleme: provocări­le, și răspunsurile pe care le dăm noi, pre­cum și nivel de pregătire necesar pentru a face față acestor provocări. Toată lumea conștientizează că unele dintre provocări sunt fără precedent, și extrem de subtile, și că nu putem rămâne indiferenți în fața aces­tora. Am conștientizat și că nu suntem su­ficient de pregătiți, și poate nu vom fi nici­odată, dar a problematiza este deja un salt. După aceea, a te pregăti și a te verifica îm­preună cu ceilalți este un alt salt. Åži, în fi­nal, având în vedere că e vorba de un de­mers foarte angajant, am convingerea că Dumnezeu va revărsa binecuvântarea Sa peste ceea ce se întâmplă aici, și atunci lu­crarea omului va fi conturată, împlinită și desăvârșită de Dumnezeu. Am mare nădej­de în acest sens.

Diac. Grigorie Burac, Limours

Este prima dată când am participat la cursurile de formare continuă, în cadrul modulului Pastorație și Duhovnicie, și pot spune că e ziditor; pe lângă lucrarea pe care o redactăm, examinarea în clasă cu profesorii – sub forma unor discuții, în care aflăm ce interesează pe fiecare și cu ce probleme se confruntă în parohia lui –, e foarte folositoare și constructivă. Mulți dintre preoți sunt tineri, și sunt solicitați pentru probleme care îi depășesc. În afa­ră de consultarea episcopului, iată, și aici sunt oameni cu multă experiență, și pu­tem afla împreună în ce fel le putem de­păși.

Iuliana Udangiu, Londra

Ce simt eu, e că am luat viață prin în­tâlnirea aceasta. Înainte era totul online, lucram printr-o interfață, și acum, noi, cursanții, am prins și contur. Asta e Cina finală, a întâlnirii noastre în spațiul orto­dox. Ce aș propune eu ca îmbunătățire: o mai mare analiză a nevoilor, a realităților din Mitropolie și din diaspora.

Andreea Oniga, Londra

Vin de la Parohia Sfântul Gheorghe din Londra. M-am înscris la curs pentru că am prieteni care anul trecut au fost foar­te entuziasmați de program. Am studiat Introducerea în teologia ortodoxă. Am vrut, de asemenea, să aflu mai mult des­pre credința noastră, mai mult decât ceea ce percep la Sfânta Liturghie, în sensul unor cunoștințe teoretice. Acum sunt mo­tivată să citesc mai mult în continuare. Mi-a adus multă bucurie întâlnirea de aici și simt că am primit o bogăție și mai mare decât cunoștințele teroretice pe care le- am dobândit, prin comuniunea cu ceilalți și momentele împărtășite aici. Îmi doresc și eu ca Centrul să se aplece mai mult asu­pra problemelor și realităților celor de aici, din diaspora, pentru că majoritatea parti­cipanților trăiesc aici, și noi avem nevoie de mai multă atenție, și de mai multe re­pere pentru cei care trăiesc în străinătate. Cursul în sine este o atenție care ni se acor­dă, și prin întrebările de la sesiunea de exa­minare, sunt convinsă că ni s-au receptat nevoile și că se va face ceva în acest sens.

Carmen Ţopa, Paris

Eu sunt în al doilea an aici. Am făcut anul trecut Introducerea în teologia orto­doxă, și am fost mai mult decât încântată, și anul acesta m-am înscris la două module, nu la unul: Misiunea Bisericii în context contemporan, și cursul pentru pregătirea cateheților. Bucuria e dublă, fiindcă am reușit o chestie formidabilă, deși cred că sunt cea mai în vârstă dintre cursanți, și pentru că asta mă ține într-o efervescență duhovnicească, iar sistemul mi se pare extraordinar: să te așezi seara, în loc să-ți pierzi timpul la televizor, în fotoliu, la cal­culator, să-ți vezi profesorii, și să știi că te vei întâlni față către față cu ei, este fantas­tic. În plus, ce am descoperit eu în acest curs este faptul că mă trimite la studiu. Căutând anumite lucruri legate de curs, automat dau și de altceva și mi s-a întâm­plat să mă prindă zorii zilei citind, ceea ce n-aș fi făcut căutând într-o bibliotecă. În rest, toți suntem ocupați, ne lăsăm prinși de cele ale lumii, și de aceea pentru mine participarea la aceste cursuri a fost bucu­ria anului, și a anului trecut, iar venirea aici e o bucurie în plus, pentru că aici te întâlnești cu oameni care gândesc ca tine, simt ca tine, se roagă ca tine, vor același lucru, au aceleași preocupări, și te încarci cu multă energie. Eu mă simt acum cu 30 de ani mai tânără! Sunt foarte fericită. Nu știu încă ce se propune pentru la anul, dar dacă nu va fi ceva nou, voi lua de la capăt ce am făcut deja. Eu am descoperit la cur­sul acesta niște intelectuali din domeniul teologiei, cu o cultură și smerenie extra­ordinară! Plecând de aici, mă simt, de altfel, responsabilă și mult mai implicată. Åži lucrarea pe care am făcut-o, eseul pen­tru cateheți, a fost socotită foarte origi­nală. Fiindcă am încercat să mă pun în postura propunerii unei idei noi, stimu­lată fiind de noutățile aflate, ca să facem ceva nou, ceva altfel. Mă simt mult mai atașată și de corpul de preoți, fiindcă le înțeleg munca, eforturile. Este foarte fru­mos la biserică în diaspora, biserica e autentică, debarasată de superstiții și cutume, dar toți preoții aici muncesc din greu, merg și la servici. Åži trebuie să îi spriji­nim cu toții în misiunea lor. Ori cursurile acestea, informațiile noi pentru noi, ne dau un entuziasm nou. De asemenea, e greu, ca și credincios, să te concentrezi la slujbă când nu înțelegi ce se întâmplă acolo. De aceea eu sfătuiesc pe toți cei care au anumite neclarități, și caută să înțeleagă, să urmărească aceste cursuri, pentru a-i putea ajuta la rândul lor pe alții. Să profite de acești profesori benevoli care fac o muncă extraordi­nară. Nu cred că există cineva care n-are nevoie măcar de un curs din acesta.

Reporter: Andreea Ionescu

Post Scriptum: Noua ofertă de programe de studiu din cadrul modulului în limba ro­mână, propusă de Centrul Ortodox de Studii și Cercetări Dumitru Staniloae din Paris pen­tru anul universitar 2016-2017, poate fi consultată online, pe site-ul menționat mai sus: www.teologie.eu, care are acum o nouă arhitectură și prezentare. Mărturiile de față nu fac decât să completeze ceea ce fiecare cursant poate descoperi singur prin lectura propunerilor pentru anul în curs: o abordare vie, directă, angajatăfață de problemele lumii contempora­ne, o teologie a concretului vieții noastre, care să devină sprijin în direcția discernământu­lui asumat la nivelul propriei noastre trăiri în Hristos.