Tabăra Tismana 2. Mărturii

Ca de fiecare dată, copiii s-au sârguit cu jocul si alte ocupații, animați de o echipă talentată si entuziastă. Au făcut miscare, s-au întrecut în campionate, au pictat icoane si cruci pe sticlă, au aflat povestea lutului în satul de olari de la Horezu, s-au întâlnit cu Brâncovenii si ctitoria lor la mănăstirea Hurezi, au luat lecții de pantomimă, le-au re­dat viață lui Habarnam si altor personaje în spectacolul lor de teatru, au fabricat flu­turi si alte minunății... au căutat cu înfrigurare comoara taberei, si îmbrăcați cu ea, s-au încălzit, cu cântece, la focul rosu...

Iar noi am stat la umbra gândurilor lor, învățând atâtea feluri de a fi vii; am încer­cat cu ei fiecare emoție; i-am văzut căzând și iarăși ridicându-se, de pe asfalt sau din necaz; l-am văzut pe fiecare făcându-se în­ger și prinzând aripi pentru celălalt. Până când vremea s-a dus, scuturându-și zilele calde. Ceva din noi însă rămâne la tabără. Alungiți umbrele voastre peste drumul ne­frământat al copilăriei și veți vedea, el tre­ce și pe-aici. Să zăbovim puțin la marginea lui, și peste noi se va face, iar, Tismana.

Andreea Ionescu

Am participat anul acesta la tabăra de la Tismana, de astă dată în calitate de ani­mator. Dacă în anii trecuți (3), nu am pu­tut simți decât „efectul” acelor minunate zile în sufletul copiilor mei, anul acesta am jucat în hora taberei și am înțeles mai bine. Copiii îmi spun că la Tismana le plac foarte mult colegii, animatorii și prietenia care se leagă cu toți. Condițiile nu sunt cine știe ce, îmi spun ei, dar ce contează?! Așa am simțit și eu. În această vară am or­ganizat la Tismana, împreună cu Pr. Răzvan Gâscă, un atelier de icoane pe sti­clă. Pentru mine a fost cel mai frumos de până acum. Icoanele s-au pictat împreu­nă: copii mici, copii mari, animatori, în­drumători. Atelierul era întins pe toată ziua, de la 10 dimineața la 8-9 seara. Fără ore impuse. Cu toții se perindau pe la me­sele de pictură, când prindeau un moment potrivit. Pot să ajut cu ceva? era întreba­rea pe care am auzit-o de multe, multe ori. Ce întrebare plăcută! Da, pune tu contu­rul pe sticlă, cu penița, micuțul care l-a fă­cut nu va reuși. Da, dă tu încă un strat de culoare peste tot, colegul tău nu mai are răbdare. Da, hai, te rog, pictează tu rama, cum ți se pare mai bine. Din 80 de mâini și 40 de suflete s-au născut în câteva zile aproape 30 de icoane care au ajuns deja în casele copiilor. De acolo le vor povesti ani de-a rândul despre Tismana 2016.

Adriana Scripcariu

După întoarcerea din vacanță și înce­perea școlilor, încă mă tot gândesc la bu­curia pe care mi-a făcut-o Theodora spunându-mi că a fost EXCELENT în tabăra de la Tismana și că și-ar dori din tot sufle­tul să mai meargă și la anul.

Ca să înțelegeți mai bine bucuria mea, trebuie să precizez că a fost pentru prima oară când ea pleca într-o tabără organiza­tă de Miropolia noastră. I-am spus Theodorei că nu va avea internet, televi­zor și rețea de telefon. Când a auzit asta, i-a cam dispărut din entuziasm. La întoar­cere însă, mi-a spus: am cunoscut copii si persoane deosebite, cred că rar voi mai re­găsi oameni ca cei de acolo; după două zile împreună ne simțeam ca și când ne cunoșteam de foarte mult timp. Nici în­tre prietenele ei de la colegiu nu a regăsit aceleași sentimente și aceeași bu­curie și sinceritate.