Adaugat la: 7 Septembrie 2016 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (septembrie 2016)

„Prin necontenita cercare de sine sub ju­decata dumnezeieştilor porunci se ascute în noi simţământul îndepărtării noastre de Dumnezeu, se adânceşte înţelegerea fap­tului că mândria este rădăcina tuturor răutăţilor”

Arhimandritul Sofronie

„Viziunea pe care ne-o insuflă Sfânta Liturghie trebuie să devină viaţa noastră de zi cu zi. Trebuie să ne lepădăm de griji­le cele multe şi nefolositoare, pregătindu-ne în taină pentru a ne înfăţişa la slujba dum­nezeiască a poporului lui Dumnezeu. Ar trebui să ne aducem aminte de toate bine­facerile Domnului şi, mai presus de toate, de marea dragoste a jertfei Sale, şi pentru toate să mulţumim lui Dumnezeu, Dătătorul a tot darul. Această neîncetată rugăciune de mulţumire mijloceşte înaintea Domnului pentru slăbiciunile noastre şi ne dă cura­jul să ne înfăţişăm cererile înaintea Lui. în felul acesta ne sfinţim viaţa şi aducem în­aintea Lui întreaga zidire căzută.”

Arhimandritul Zaharia Zaharou, Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii

„Cunoaşterea propriei sărăcii duhovniceşti îi dă omului putinţa să deosebească şi să caute numai acele lucruri care sunt nestri- căcioase şi dumnezeieşti şi să le dispreţuiască pe cele stricăcioase ale acestei vieţi trecă­toare. Acesta este începutul înţelepciunii, căci cunoaşterea adevăratei stări în care ne aflăm naşte în noi frica lui Dumnezeu.”

Arhimandritul Zaharia Zaharou

„Dragostea şi smerenia merg împreună. Nu putem să fim egoişti când iubim. Nu vreau să-L supăr pe Dumnezeu nu pentru că îmi este frică de El, ci pentru că îl iu­besc. Nu sunt «prizoniera» lui Dumnezeu şi nu mă «predau» aşa cum se întâmplă în război, ci vreau să mă dăruiesc Lui cu toată dragostea mea, cu toată dorirea mea, pentru că astăzi sunt în viaţă, şi nu pentru că sunt o «cârpă» ascultătoare. îi spun: «Vreau ceea ce vrei Tu, Dumnezeul meu!», Nu pot să simt altfel. Aşa se întâmplă şi cu aproapele meu. Vreau să-i iubesc pe oa­meni din toată inima mea, şi îi iubesc. Puţin contează cine este persoana. Este un om. Are o inimă, are un suflet, are un duh. Este ca mine. Iată!”

Maica Gavrilia

„Orice faptă, orice dorinţă, orice binecu­vântare făcută cu bunătate se întoarce la noi. Asemenea se întâmplă si cu cele rele. Din această cauză noi trebuie să fim foar­te atenţi. Nu trebuie niciodată să avem cel mai mic gând rău despre alţii, căci ne va afecta"

Maica Gavrilia

„Ne putem odihni unii pe alţii în gânduri, cum ne putem si tulbura. Mai bine zis, atât odihna, cât si tulburarea vine unora tot­deauna prin alţii. Deci e o datorie a noas­tră să odihnim pe alţii si suntem datori cu recunoştinţă faţă de cei din preajma noas­tră când suntem odihniţi de ei, precum tre­buie să ne simţim vinovaţi când aceia nu sunt odihniţi.”

Părintele Dumitru Stăniloae

„Semnul binefacerii ce-i vine de la Dumnezeu omului pornit pe calea înduhovnicirii este că au început pentru el ne­cazurile. Însemnează că Dumnezeu are în­credere în puterea lui de a le suporta.”

Părintele Dumitru Stăniloae

„Trebuie ca nu numai patimile, ci şi oame­nii să ne necăjească, şi să vedem că toate le pătimim pe merit, că suntem netrebnici si nu ne putem îndrepta singuri, fără Domnul; tocmai atunci vom alerga sincer la Mântuitorul nostru, vom plânge înaintea Lui ca desfrânata sau ca fiul risipitor şi vom zăcea la picioarele Lui până vom auzi gla­sul: Iartă-se păcatele tale cele multe! Mergi, luptă-te, rabdă, cercetează viaţa duhovni­cească, învaţă rugăciunea neîncetată, plângi în inima ta ca să nu cazi în mâinile tâlhari­lor. Începând din acel moment, vom da doar puţină atenţie părerilor lumeşti, chiar şi când aparţin oamenilor celor mai apro­piaţi, ne vom strădui doar ca Domnul să nu ne osândească, să nu ne lipsească de mila Sa, de ajutorul Lui, să-I plăcem doar Lui şi Lui să-i fim bucurie.”

Cuviosul Nikon Vorobiov

„Cine se obişnuieşte cu amânarea, greu mai scapă de această obişnuinţă. Cine se opreşte din urcuş, a căzut în aceeaşi clipă mai jos de unde este. [...] Oprirea prin lenevie pro­duce o anumită paralizie în puterile sufle­tului. Cel ce cedează lenei devine robul ei, îşi slăbeşte libertatea sau stăpânirea sa asu­pra lui însuşi. Eşti tu însuţi când eşti stăpân pe tine. De aceea în greceşte libertatea se numeşte şi stăpânire de sine...”

Părintele Dumitru Stăniloae

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni