„Viziunea pe care ne-o insuflă Sfânta Liturghie trebuie să devină viaÅ£a noastră de zi cu zi. Trebuie să ne lepădăm de griji­le cele multe ÅŸi nefolositoare, pregătindu-ne în taină pentru a ne înfăÅ£iÅŸa la slujba dum­nezeiască a poporului lui Dumnezeu. Ar trebui să ne aducem aminte de toate bine­facerile Domnului ÅŸi, mai presus de toate, de marea dragoste a jertfei Sale, ÅŸi pentru toate să mulÅ£umim lui Dumnezeu, Dătătorul a tot darul. Această neîncetată rugăciune de mulÅ£umire mijloceÅŸte înaintea Domnului pentru slăbiciunile noastre ÅŸi ne dă cura­jul să ne înfăÅ£iÅŸăm cererile înaintea Lui. în felul acesta ne sfinÅ£im viaÅ£a ÅŸi aducem în­aintea Lui întreaga zidire căzută.”

Arhimandritul Zaharia Zaharou, Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieÅ£ii

„CunoaÅŸterea propriei sărăcii duhovniceÅŸti îi dă omului putinÅ£a să deosebească ÅŸi să caute numai acele lucruri care sunt nestri- căcioase ÅŸi dumnezeieÅŸti ÅŸi să le dispreÅ£uiască pe cele stricăcioase ale acestei vieÅ£i trecă­toare. Acesta este începutul înÅ£elepciunii, căci cunoaÅŸterea adevăratei stări în care ne aflăm naÅŸte în noi frica lui Dumnezeu.”

Arhimandritul Zaharia Zaharou

„Dragostea ÅŸi smerenia merg împreună. Nu putem să fim egoiÅŸti când iubim. Nu vreau să-L supăr pe Dumnezeu nu pentru că îmi este frică de El, ci pentru că îl iu­besc. Nu sunt «prizoniera» lui Dumnezeu ÅŸi nu mă «predau» aÅŸa cum se întâmplă în război, ci vreau să mă dăruiesc Lui cu toată dragostea mea, cu toată dorirea mea, pentru că astăzi sunt în viaÅ£ă, ÅŸi nu pentru că sunt o «cârpă» ascultătoare. îi spun: «Vreau ceea ce vrei Tu, Dumnezeul meu!», Nu pot să simt altfel. AÅŸa se întâmplă ÅŸi cu aproapele meu. Vreau să-i iubesc pe oa­meni din toată inima mea, ÅŸi îi iubesc. PuÅ£in contează cine este persoana. Este un om. Are o inimă, are un suflet, are un duh. Este ca mine. Iată!”

Maica Gavrilia

„Orice faptă, orice dorinÅ£ă, orice binecu­vântare făcută cu bunătate se întoarce la noi. Asemenea se întâmplă si cu cele rele. Din această cauză noi trebuie să fim foar­te atenÅ£i. Nu trebuie niciodată să avem cel mai mic gând rău despre alÅ£ii, căci ne va afecta"

Maica Gavrilia

„Ne putem odihni unii pe alÅ£ii în gânduri, cum ne putem si tulbura. Mai bine zis, atât odihna, cât si tulburarea vine unora tot­deauna prin alÅ£ii. Deci e o datorie a noas­tră să odihnim pe alÅ£ii si suntem datori cu recunoÅŸtinÅ£ă faÅ£ă de cei din preajma noas­tră când suntem odihniÅ£i de ei, precum tre­buie să ne simÅ£im vinovaÅ£i când aceia nu sunt odihniÅ£i.”

Părintele Dumitru Stăniloae

„Semnul binefacerii ce-i vine de la Dumnezeu omului pornit pe calea înduhovnicirii este că au început pentru el ne­cazurile. Însemnează că Dumnezeu are în­credere în puterea lui de a le suporta.”

Părintele Dumitru Stăniloae

„Trebuie ca nu numai patimile, ci ÅŸi oame­nii să ne necăjească, ÅŸi să vedem că toate le pătimim pe merit, că suntem netrebnici si nu ne putem îndrepta singuri, fără Domnul; tocmai atunci vom alerga sincer la Mântuitorul nostru, vom plânge înaintea Lui ca desfrânata sau ca fiul risipitor ÅŸi vom zăcea la picioarele Lui până vom auzi gla­sul: Iartă-se păcatele tale cele multe! Mergi, luptă-te, rabdă, cercetează viaÅ£a duhovni­cească, învaÅ£ă rugăciunea neîncetată, plângi în inima ta ca să nu cazi în mâinile tâlhari­lor. Începând din acel moment, vom da doar puÅ£ină atenÅ£ie părerilor lumeÅŸti, chiar ÅŸi când aparÅ£in oamenilor celor mai apro­piaÅ£i, ne vom strădui doar ca Domnul să nu ne osândească, să nu ne lipsească de mila Sa, de ajutorul Lui, să-I plăcem doar Lui ÅŸi Lui să-i fim bucurie.”

Cuviosul Nikon Vorobiov

„Cine se obiÅŸnuieÅŸte cu amânarea, greu mai scapă de această obiÅŸnuinÅ£ă. Cine se opreÅŸte din urcuÅŸ, a căzut în aceeaÅŸi clipă mai jos de unde este. [...] Oprirea prin lenevie pro­duce o anumită paralizie în puterile sufle­tului. Cel ce cedează lenei devine robul ei, îÅŸi slăbeÅŸte libertatea sau stăpânirea sa asu­pra lui însuÅŸi. EÅŸti tu însuÅ£i când eÅŸti stăpân pe tine. De aceea în greceÅŸte libertatea se numeÅŸte ÅŸi stăpânire de sine...”

Părintele Dumitru Stăniloae