Sărut mâna, maică Siluana!

Aș dori să vă întreb ce înseamnă când un sfânt spune că sunt om după fire și dum­nezeu după har? Adică ce este harul: un dar, o putere, o lumină?

Marian

Dragă Marian,

Omul este o făptură creată, dar, spre deosebire de celelalte creaturi, firea lui (adică trupul și sufletul lui) este capabilă, este făcută să primească și să poarte harul dumnezeiesc. Omul nu este om cu ade­vărat decât dacă este purtătorul harului sfințitor, care îl ajută să devină asemenea lui Dumnezeu. Harul este energia necre­ată a lui Dumnezeu, cu care Dumnezeu ne pătrunde ființa, sfințindu-ne și îndumnezeindu-ne. Ca să înțelegem această relație dintre har și firea umană, Părinții au folosit imaginea fierului înroșit în foc. Fierul ținut în foc dobândește calitățile focului: frige, încălzește, luminează, rămâ­nând în continuare fier, iar focul se unește cu fierul și îi dă calitățile sale, rămânând foc. Așa și firea umană: pătrunsă de harul îndumnezeitor, se îndumnezeiește, rămâ­nând fire umană, dar cu însușiri dumne­zeiești.

Cu rugăciune și binecuvântare,

Maica Siluana