Sărut mâna, maică Siluana!

Aş dori să vă întreb ce înseamnă când un sfânt spune că sunt om după fire şi dum­nezeu după har? Adică ce este harul: un dar, o putere, o lumină?

Marian

Dragă Marian,

Omul este o făptură creată, dar, spre deosebire de celelalte creaturi, firea lui (adică trupul şi sufletul lui) este capabilă, este făcută să primească şi să poarte harul dumnezeiesc. Omul nu este om cu ade­vărat decât dacă este purtătorul harului sfinţitor, care îl ajută să devină asemenea lui Dumnezeu. Harul este energia necre­ată a lui Dumnezeu, cu care Dumnezeu ne pătrunde fiinţa, sfinţindu-ne şi îndumnezeindu-ne. Ca să înţelegem această relaţie dintre har şi firea umană, Părinţii au folosit imaginea fierului înroşit în foc. Fierul ţinut în foc dobândeşte calităţile focului: frige, încălzeşte, luminează, rămâ­nând în continuare fier, iar focul se uneşte cu fierul şi îi dă calităţile sale, rămânând foc. Aşa şi firea umană: pătrunsă de harul îndumnezeitor, se îndumnezeieşte, rămâ­nând fire umană, dar cu însuşiri dumne­zeieşti.

Cu rugăciune şi binecuvântare,

Maica Siluana