Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
De aceea nu este dragoste mai mare decât a-ţi pune viaţa pentru aproapele tău, decât a muri. Nici Înţeleptul Solomon n-a găsit să compare dragostea cu altceva decât cu moartea, când zice că „dragostea ca moartea e de tare" Ne punem viaţa pentru aproapele nostru ori de câte ori iertăm celor ce ne greşesc. A ierta înseamnă a renunţa la tine însuţi, la dreptul tău, la dreptatea ta pentru a îndreptăţi pe cel ce ţi-a greşit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul să trăiască.
(Pr. Savatie Bastovoi, A iubi înseamnă a ierta)
Mai mare decât aceasta dragoste nu este cu putinţă să afle cineva - să-şi pună sufletul pentru aproapele său. Că de va auzi cineva un cuvânt rău, adică de mâhniciune, putând şi el să zică asemenea, şi se va lupta să nu-l zică, sau de i se va face strâmbătate, şi va suferi şi nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul său pentru aproapele său.
(Patericul, Avva Pimen)
Toţi oamenii suntem „după chipul” lui Dumnezeu; dar „după asemănare” nu sunt decât aceia care prin multă dragoste şi-au robit libertatea lor lui Dumnezeu. Când deci nu suntem ai noştri, atunci suntem asemenea Celui ce prin dragoste ne-a împăcat cu Sine. La aceasta însă nu va ajunge cineva de nu-şi va convinge sufletul său să nu se mai lase vrăjit de slava vieţii uşoare.
(Sf. Diadoh al Foticeii)
Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.
(Patericul, Avva Antonie)
A trăi creştineşte este cu neputinţă; creştineşte este cu putinţă numai a muri, dar moarte în forma fiinţării noastre pământeşti. Dar nici această murire nu este uşoară, simplă: ea este acea „poartă strâmtă”, acea „cale îngustă” ce duce la viaţă, dar pe care puţini o află.
(Arhim. Sofronie)
Un frate a întrebat pe un bătrân, zicând: Cum trebuie să gonească mintea gândurile cele rele? Şi a răspuns: Nu poate de la sine nicidecum să facă aceasta, că nici nu are o putere ca aceasta. Ci când năpădesc gândurile asupra sufletului, îndată trebuie să alerge cu rugăciune către Cel ce l-a făcut pe el, şi Acela le topeşte ca ceara.
(Patericul)
Propovăduind altora, nu uita să te instruieşti pe tine însuţi şi să împlineşti tot ceea ce cuvântezi altora, învăţând şi lucrând aşa cum ne-au arătat sfinţii Părinţi şi nevoitori. Adu-ţi aminte de făgăduinţele pe care le-ai făcut şi fii mereu în ascultare faţă de puterea bisericească de care aparţii. Adu-ţi aminte că Domnul aude fiecare cuvânt rostit în taină. Nu lăsa nicicând rugăciunea pentru vreo lucrare care-ţi pare mai importantă. Lucrarea fără de rugăciune este asemenea unui copac fără sevă. Păstrează cu statornicie tradiţiile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Cheamă în ajutor pe sfinţii ţării în care trăieşti şi aşază-te sub ocrotirea lor.
(Sfântul Ioan Maximovici)
Oamenii care au acelaşi scop şi care tânjesc doar după cele cu adevărat de trebuinţă au sufletele unite şi nu se simt nicicând despărţiţi din pricina îndepărtării fizice. Nu contează cât de mare e această distanţă: ea nu constituie nicidecum o piedică în calea apropierii duhovniceşti care îi uneşte pe oameni într-o deplină înţelegere sufletească.
(Sfântul Ioan Maximovici)
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team