1. De ce nu îngenunchem în perioada de prăznuire dintre Învierea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh?
Bucuria Învierii lui Hristosîl ridică pe creștin din poziția de îngenuncheat și îl așază în poziție verticală (în picioare). Tradiția Bisericii a găsit potrivit ca în perioada cuprinsă între Paști și Cincizecime, acesta fiind un timp liturgic pătruns de bucuria Învierii Domnului și de nădejdea Învierii tuturor, toate rugăciunile să fie făcute stând în picioare. Trăirea în duhul Învierii a fost întărită prin canonul 20 al Sinodului I Ecumenic astfel: „Deoarece sunt unii care îngenunchează Duminica și în zilele Cincizecimii (perioda Penticostarului), pentru ca toate să se păzească la fel în fiecare parohie, Sfântului Sinod i s-a părut (a hotărât) ca rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând ei în picioare”. Tradiția liturgică a Bisericii întărește aceasta prin rânduiala Vecerniei plecării genunchilor din seara (sau după-amiaza) praznicului Pogorârii Sfântului Duh.
2. De ce Domnul S-a înălțat la cer?
Încă de la Schimbarea la Față a Domnului în muntele Taborului, moment și praznic în care Mântuitorul a arătat omenirii prin cei trei Apostoli prezenți slava Sa „pe cât li se putea”, întreaga umanitate își exprimă prin cuvintele Sfântului Petru dorința ca Învățătorul să rămână mereu cu noi aici, „neștiind ce spune...” (Lc 9, 33). Aceeași dorință, dar și amărăciune, au simțit-o Apostolii la Înălțarea Domnului, căci credeau că-L vor avea pe Hristos mereu cu ei și totuși El pleca, iar ei priveau în gol „pe când El mergea la cer” (FA 1, 10).
Scopul Înălțării Domnului la cer se descoperă în Pogorârea Sfântului Duh, când ucenicii au ajuns să își aducă aminte de cuvintele Domnului când a venit ceasul lor (cf. In 16, 4), adică: „Vă este de folos să mă duc Eu, căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce Îl voi trimite la voi” (In 16, 7). Taina Înălțării Domnului stă în posibilitatea trăirii noastre cu El prin Sfântul Duh în toată vremea și în tot locul.
3. De ce Pogorârea Sfântului Duh se mai numește și Cincizecime sau Rusalii?
Praznicul Pogorârii Sfântului Duh poartă numele de Cincizecime pentru că se sărbătorește la cincizeci de zile după Învierea Domnului. Denumirea propriu-zisă își are originea în limba greacă, în cuvântul Πεντηκοστή (a cincizecea zi), tradus în latină ca Pentecostes,și apoi preluat de limbile neolatine precum franceza – Pentecôte, italiana – Penticoste. Din aceeași rădăcină vine și termenul Penticostar (perioada Penticostarului)în limba română.
Duminica Cincizecimii mai are și denumirea de Rusalii,din latinescul Rosalia (roză sau trandafir). Sensul acestei denumiri se regăsește în sărbătoarea evreiască a roadelor pământului și a primirii tablelor Legii de către Moise, numită în Vechiul Testament „Sărbătoarea Săptămânilor” (Is 34, 22; Lv 23, 15). Preluarea denumirii de Rusalii pentru praznicul Pogorârii Sfântului Duh se explică prin faptul că momentul istoric al Cincizecimii a coincis cu Sărbătoarea Săptămânilor la evrei – ceea ce romanii numeau Rusalii (FA 2, 1-11).

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team