Hristos este „Lumina lumii”, dar ÅŸi pe Apostoli i-a chemat să fie „lumină lumii ÅŸi sare pământului” (Mt. 5, 13-14), iar noi toÅ£i suntem chemaÅ£i să devenim „fii ai lu­minii”, ca prin faptele noastre să luminăm în lume, pentru a fi preaslăvit numele Tatălui nostru Cel din Ceruri (Mt. 5, 17). De aici, vedem că nu este suficientă lumi­na materială pe care o poartă creÅŸtinii, grăbindu-se spre casele lor, în noaptea de PaÅŸte, ci fiecare trebuie să dea mărturie despre Lumină, prin faptă, prin asumarea crucii, printr-o participare atentă la sfin­tele slujbe, prin post, prin pocăinÅ£ă (măr­turisire ÅŸi părere de rău) ÅŸi prin înmulÅ£irea oricărei fapte bune.

Cei care iau în serios aceste lucruri, se pot bucura cu adevărat de lumina Învie­rii ÅŸi pot cânta cu sinceritate – „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, as­tăzi mă ridic împreună cu Tine, înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, ÎnsuÅ£i împreună mă preaslăveÅŸte, Mântui­torule, întru ÎmpărăÅ£ia Ta” (Canonul Învi­erii, cântarea a III-a). Vedem astfel, că doar „cei care ÅŸi-au răstignit trupurile, dimpreu­nă cu patimile ÅŸi cu poftele” (Gal. 5, 24) sunt „preaslăviÅ£i de Dumnezeu".

Legătura strânsă dintre Răstignire ÅŸi Înviere se arată în multe imne care se cân­tă la slujbele din duminici. Spre exemplu, la slujba utreniei se cântă: „ Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si o slăvim; că Tu eÅŸti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ÅŸtim, numele Tău numim. VeniÅ£i,toÅ£i credincioÅŸii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că, iată, a venit prin cruce bu­curie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, Lăudăm Învierea Lui; că, răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat".

De asemenea, imnele care se cântă la sărbătorile închinate Sfintei Cruci dar ÅŸi la Slujba ÎnălÅ£ării Domnului transmit ideea că marea bucurie a celor care vor merge în ÎmpărăÅ£ia Cerurilor va fi contemplarea neîncetată a lui Hristos Cel răstignit ÅŸi Înviat¹. Semnele cuielor vor rămâne în veÅŸnicie pe trupul îndumnezeit al Mântuitorului, ca mărturie a dragostei Sale infinite faÅ£ă de noi.

Amintirea necontenită a Pătimirilor Domnului face să se nască în om o stare de pocăinÅ£ă permanentă ÅŸi o „neuitare a Crucii”, chiar ÅŸi în noaptea Învierii. Cu privire la această sta­re de pocăinÅ£ă continuă este demnă de amintit atitudinea Avvei Pimen, care, fiind sur­prins în extaz de către Avva Isaac, a fost întrebat unde îi era gândul, iar el a răspuns: „Unde era Sfânta Maria ÅŸi plângea la crucea Mântuitorului. Åži aÅŸ dori să plâng ÅŸi eu pururea”².