Numele de Triod vine din termenul gre­cesc triodion (τριÏŽδιον), compus din cuvin­tele tria (τρια), „trei”, ÅŸi odi (ÏŽδή), „cânta­re”, ÅŸi însemnând „cântare în trei ode sau strofe”, ceea ce înseamnă trei cântări poe­tice ale „canonului” de la Utrenie, în loc de nouă cât se cântă peste an în timpul Octoihului. Dar, dacă strofele cântărilor sunt mai puÅ£ine, aceasta nu înseamnă că slujbele sunt mai scurte, dimpotrivă, une­ori sunt mult mai lungi. PoeÅ£ii Triodului sunt teologi care vorbesc despre misterul Învierii, meditând zilnic ÅŸi având ca sursă de inspiraÅ£ie textele biblice, de aceea în fi­ecare zi este citită câte o compoziÅ£ie poeti­că ce are o anume pedagogie spirituală ÅŸi o direcÅ£ie teologică.

Triodul începe cu Duminica VameÅŸului ÅŸi a Fariseului ÅŸi se termină cu Vecernia din Sfânta ÅŸi Marea Sâmbătă. Din punct de ve­dere istoric, se cunoaÅŸte o evoluÅ£ie a acestei perioade liturgice, care începe cu secolul al IV-lea, continuă cu secolul al Vl-lea, timp în care se lecturau psalmi ÅŸi se cântau tropare în zi de duminică¹, iar după această perioa­dă Sfântul Roman Melodul ÅŸi ucenicii săi au adăugat imnurile numite condace. Începând cu secolul al VlI-lea, Sfântul Andrei Criteanul (†740) îÅŸi aduce o contribuÅ£ie importantă în compoziÅ£ia canonului poetic, care cunoaÅŸte un mare avânt în timpul Sfântului Ioan Damaschinul (†753) ÅŸi se va definitiva în secolul al XIV-lea². Fiecare generaÅ£ie ÅŸi-a pus astfel amprenta la compunerea ÅŸi dezvolta­rea acestei cărÅ£i liturgice.

Cel ce a alcătuit cele mai multe canoa­ne din această perioadă liturgică este Sfântul Teodor Studitul (759-826), un strălucit imnograf ÅŸi teolog ortodox, stareÅ£ul mănăsti­rii „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Studion (Constantinopol).

Cele trei săptămâni dinaintea Postului Mare reprezintă săptămânile pregătitoare pentru Postul cel Mare. Fiecare dintre aces­te săptămâni are o temă proprie, care se re­flectă în lecturile Evangheliilor, aÅŸa cum au fost ele rânduite de Biserică. Timpul Triodului are patru duminici prepascale, care sunt: Duminica VameÅŸului ÅŸi Fariseului, care, fiind prima duminică a Triodului, marchează o săptămână de dezlegare la toate, când miercurea ÅŸi vinerea nu se posteÅŸte. După aceasta urmează Duminica Fiului Risipitor, apoi Duminica ÎnfricoÅŸatei JudecăÅ£i, numită ÅŸi Duminica Lăsatului sec de carne, ÅŸi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită ÅŸi Duminica iertării sau Duminica Lăsatului sec de brânză.

Patriarhul Calist, în sinaxarul său, afir­mă că Triodul începe cu Duminica VameÅŸului ÅŸi a Fariseului pentru că smere­niaeste cea dintâi dintre virtuÅ£i, este reme­diul celei dintâi patimi, mândria³, prin care a căzut Lucifer din slava sa, iar Adam a căl­cat porunca lui Dumnezeu (Fac. 3, 17).

Cântările Triodului au fost compuse după dispariÅ£ia catehumenatului, perioada de pregătire catehetică ÅŸi pedagogică a ce­lor ce voiau să primească Taina Botezului, ÅŸi pune accentul asupra pocăinÅ£ei. Triodul este considerat o pedagogie a mântuirii, fi­indcă vorbim de o gradualitate de înÅ£elegere ÅŸi de trăire a Postului Mare. De asemenea, o temă centrală a Triodului este pocăinÅ£a (metanoia),ÅŸi în nici o carte liturgică nu găsim atât de mult accentuată tema pocă­inÅ£ei aÅŸa cum o găsim aici. De ce? Pentru că pocăinÅ£a este considerată indispensabi­lă mântuirii, ea naÅŸte toate celelalte virtuÅ£i. Dacă porÅ£ile Raiului ne-au fost închise de Adam prin neascultare, pocăinÅ£a este vir­tutea care ne deschide „uÅŸile milostivirii că­tre mântuire”⁴. Sfântul Simeon, vorbind despre pocăinÅ£ă, spune: „Este posibil tutu­ror, nu numai monahilor, ci ÅŸi laicilor: fe­meilor, copiilor, servitorilor, să implore mila lui Dumnezeu ÅŸi să plângă pentru pă­cate ca să dobândească harul Duhului Sfânt ÅŸi să devină prietenii lui Dumnezeu”⁵.

Este o perioadă specială de pregătire sufletească ÅŸi trupească, cu cântări specia­le ÅŸi rugăciuni de o mare frumuseÅ£e, care se axează mai ales asupra Botezului ÅŸi PocăinÅ£ei. Cântările din această perioadă ne ajută să înÅ£elegem adevăratul sens al Postului Mare. Datorită neînÅ£elegerii sensului s-a ajuns la un formalism ÅŸi o obligaÅ£ie a postului. Temele din prima duminică a Triodului, mândria ÅŸi lauda de sine a fariseului ÅŸi sme­renia vameÅŸului, sunt preluate permanent în cântările acestei perioade.

Sfântul Apostol Pavel ne spune că este un singur botez, iar perioada Triodului era timpul în care catehumenii se pregăteau să moară omului celui vechi, prin Taina Sfântului Botez, pentru a se naÅŸte în Hristos. Botezul în masă al adulÅ£ilor a încetat, totuÅŸi Biserica ne arată anual în acest timp al Triodului că trebuie să ne pregătim pentru înÅ£elegerea mai profundă a Botezului, acesta fiind o experi­enÅ£ă continuă de transfigurare ÅŸi asemănare cu Hristos Cel înviat, în vederea restaurării chipului lui Dumnezeu în om.

După trecerea perioadei de catehumenat, botezurile adulÅ£ilor au devenit din ce în ce mai rare, de aceea era necesară rememorarea faptului că adevăratul creÅŸtin este cel ce realizează în mod conÅŸtient înnoirea Botezului. Actuala Liturghie din noaptea Sfintelor PaÅŸti păstrează multe elemente specifice Tainei Sfântului Botez, cum ar fi: anumite lecturi biblice, iar în locul Trisaghionului (Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte) se cântă „CâÅ£i în Hristos v-aÅ£i bo­tezat în Hristos v-aÅ£i ÅŸi îmbrăcat” (Gal. 3, 27). AÅŸa cum ne spune Sfântul Grigorie de Nisa, din cauza invidiei ÅŸi a geloziei, diavolul ne întinde curse⁶ (diabolus nobis vehementius insidiatur)ÅŸi începe o adevărată luptă a omului împotriva uneltirilor vrăjmaÅŸului. Am amin­tit că odată cu trecerea timpului catehumenatul a dispărut, însă această perioadă a lăsat locul unor aspecte liturgice ÅŸi teologice foarte dense, care prin pocăinÅ£ă îi introduc pe credincioÅŸi în atmosfera duhovnicească a morÅ£ii ÅŸi Învierii Mântuitorului Hristos.

ViaÅ£a creÅŸtinului poate fi definită ca un exerciÅ£iu, un spaÅ£iu de lucru, un „PaÅŸte continuu”⁷, o trecere permanentă de la moarte la viaÅ£ă, în care credinciosul se străduieÅŸte să lucreze cu Dumnezeu în folosul propriei mântuiri. Cele patruzeci de zile de post înseamnă o pe­rioadă de luptă duhovnicească împotriva ispitelor, împotriva patimilor, pentru a ne în­tări duhovniceÅŸte.

Slujbele Triodului pot fi numite o cateheză liturgică,fiindcă cei care urmăresc textele liturgice pot observa o adevărată comoară de învăÅ£ături prin care suntem pregătiÅ£i pen­tru cele ale lui Dumnezeu, o asceză personală, o curăÅ£ire interioarăprin care creÅŸtinii ce respectă regulile postului, regimul alimentar, dar ÅŸi cel al cuvântului, chiar dacă trăiesc în viaÅ£ă de familie, pot să experimenteze viaÅ£a în Hristos. Triodul este o mărturie istorică de mare valoare, o expresie a tradiÅ£iei liturgice, un tezaur imnografic, dar ÅŸi expresia spi­ritualităÅ£ii liturgice ortodoxe.

Note: