Aflat pe puntea unui vapor, un marinar a scăpat ceva în apă.

– Domnule ofiţer, am scăpat un lucru peste bord. Vă rog să-mi permiteţi să-l recuperez! se adresă marinarul unui ofiţer.

Dar ofiţerul îi interzise cu desăvârşire să facă aceasta. Tânărul sări totuşi în apă şi îşi recuperă cu orice risc obiectul. Pentru neascultare, marinarul a fost găsit vinovat şi condamnat la carceră. Hotărârea trebuia aprobată şi de căpitanul vaporului. Acesta a poruncit ca tânărul marinar să fie înfăţişat înaintea lui. Când l-a întrebat de ce a sărit în apă fără permisiunea superiorului, marinarul a scos din buzunar o fotografie pe care a dus-o la buze şi, cu lacrimi în ochi, a zis: „Aceasta este mama mea! Nu puteam lăsa chipul ei în voia valurilor”.

Impresionat de fapta tânărului, comandantul l-a iertat, zicându-şi: „Un fiu care se aruncă în valuri pentru chipul mamei sale e capabil să-şi jertfească viaţa pentru Patria lui”.

ȘTIAȚI CĂ...?

Postul este prima poruncă dată de Dumnezeu omului de a nu mânca din „pomul cunoştinţei binelui şi răului”, căci în ziua în care va face aceasta va muri negreşit. Omul, călcând această poruncă, a fost izgonit din Rai şi a fost supus pedepsei morţii şi stricăciunii. Dar noi, ascultând porunca postului, avem posibilitatea de a redobândi ce am pierdut odinioară – Raiul.

Exemple de mari postitori avem destule, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, dar cel mai preţios model de postitor este Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care a postit 40 de zile (Matei 4, 1-2).

Postul înţeles ca abţinerea de la anumite alimente, dar fără abţinerea de la săvârşirea păcatelor nu ne apropie de Dumnezeu, Creatorul nostru. Omul modern şi-a pierdut măsura în multe din lucrurile pe care le face. Cumpătarea înseamnă respectarea măsurii, fie că mergem sau mâncăm, fie că vorbim sau desfăşurăm alte activităţi. Prin post înţelegem înfrânare. Când părinţii ne atrag atenţia că trebuie să fim cuminţi, noi ne stăpânim, ne înfrânăm, ascultând de cuvântul lor.

Înfrânarea de la bucate şi înfrânarea de la păcate este postul bineplăcut lui Dumnezeu. Dacă ne stăpânim mânia, devenim blânzi, calmi, calzi la inimă, creştini adevăraţi, iubitori de Dumnezeu şi de oameni.

Postul trebuie îmbinat cu rugăciunea (Faptele Apostolilor 13, 2-3). Aceste două jertfe, postul şi rugăciunea, sunt bineplăcute lui Dumnezeu dacă sunt făcute cu evlavie şi smerenie.

(după micutiicrestini.ro)