Ornamentele pot fi surogate de Crăciun, dar nu ţin loc de Dumnezeu! Crăciunul nu înseamnă căruţuri încărcate, împinse transpirat printre rafturile magazinelor ticsi­te, promoţii cu lucruri pe care nu le-ai cumpăra niciodată. Acesta-i mercantilism al că­rui dumnezeu e pântecele. Crăciunul nu înseamnă ghiftuială oarbă cu caltaboşi, tobă şi şorici, asezonate cu portocale şi muzică proastă. Face burta plină şi inima goală... Inima goală înseamnă răutate! Crăciunul nu e tradiţie. Nici trecut. Nici virtual. Crăciunul e realitate! Crăciunul nu e nici mers la biserică după un repaus îndelung. Cu Dumnezeu nu poţi avea credinţă tip cangur. Crăciunul nu înseamnă nici împărtăşanie cu euharis­tia sfântă doar că aşa o cere tradiţia. La Paşti şi la Crăciun.

Crăciunul e altceva. E lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viaţa care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt. Fiul lui Dumnezeu a coborât printre noi. Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos! Îi mulţumim pentru toată purtarea de grijă! Şi cerem ierta­re pentru tot ce am uitat să fim. E ziua când ne oferim Lui. Şi aşa să rămânem. Permanent în Crăciun.