Evenimentul a fost deschis în ajun prin concertul de muzică clasică ajuns la a doua ediÅ£ie, la care au participat: Constantin Åžerban – violonist; Dorel Fodoreanu – vi­oloncelist ÅŸi Ionel Streba,  pianist. Acest concert se organizează anual, în scopuri caritabile, pentru susÅ£inerea misiunii pa­rohiei, dar în mod deosebit pentru pro­movarea valorilor comunităÅ£ii româneÅŸti din Nantes.

Prăznuirea a avut loc la câteva zile după data de 29 septembrie, dar cu această oca­zie, părintelui paroh Adrian Iuga i s-au putut alătura pentru a sluji ÅŸi alÅ£i preoÅ£i: părintele Mircea Filip de la parohia „SfinÅ£ii Trei Ie­rarhi” din Romainville, Paris; părintele Gheorghe Todor, parohia „Sfântul Apostol An­drei” din Saint-Germain de Pringay (Chantonnay); părintele ieromonah Antoine Gelinneau; părintele Constantin Manolache de la parohia „Sfântul Paisie de la NeamÅ£” din Le Havre; părintele diacon Iosif de la Catedrala Mitropolitană „SfinÅ£ii Ar­hangheli Mihail, Gavriil ÅŸi Rafail” din Paris.

În cuvântul său de învăÅ£ătură, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a adus înaintea ochi­lor celor prezenÅ£i asemănarea dintre apos­tolatul pe care l-au făcut SfinÅ£ii Petru ÅŸi Pavel ÅŸi cel pe care îl fac preoÅ£ii noÅŸtri din diaspora. Ei au misiunea de a predica Evanghelia la mare depărtare de melea­gurile natale, de a parcurge sute de kilo­metri pentru a putea ajunge la toÅ£i enori­aÅŸii, de a predica ÅŸi în alte limbi decât cea maternă, dar sunt confruntaÅ£i ÅŸi cu o cul­tură occidentală care influenÅ£ează negativ adevărata credinÅ£ă creÅŸtină prin ames­tecarea cu diferite curente ideologice, încât nu mai ÅŸtim cine este credincios ÅŸi cine nu mai este. Se poate observa, de asemenea, ÅŸi un grad ridicat de abandon al bisericii ÅŸi al credinÅ£ei, o uitare ÅŸi o mare amestecare de con­cepte, inclusiv de către cei care în copilăria lor au făcut un pic de cateheză în ÅŸcoală sau la biserică.

Dar, înainte de preot, primii apos­toli pe care îi întâlnim sunt mama ÅŸi ta­tăl, adică fiecare dintre noi este un apostol care trebuie să transmită credinÅ£a copiilor săi, ÅŸi putem face asta încă de când copilul nici nu vorbeÅŸte, prin aducerea lui la Biserică ÅŸi împărtăÅŸirea cu Sfintele Taine. De aceea, este foarte important pentru noi să ducem mai departe credinÅ£a pe care au avut-o bunicii, străbunicii ÅŸi cei mai înaintaÅ£i stră­moÅŸi ai noÅŸtri secole de-a rândul, să cre­dem în Biserica cea apostolică, ce nu este aici doar de 20, 30 sau 50 de ani, ci de la în­ceput, de pe vremea SfinÅ£ilor Apostoli.

Să nu ne fie teamă de sistemele politi­ce care ne împiedică să ne mărturisim cre­dinÅ£a, sau ruÅŸine de vecinul nostru care nu crede, ÅŸi care cu atât mai mult nu va crede dacă noi ne ascundem credinÅ£a ÅŸi nu avem puterea de a mărturisi. Să avem exemplu pe Sfânta Parascheva, care era o tânără de numai 25 de ani, pe Sfânta Filofteia, o copilă de 13-14 ani care, împotriva dorinÅ£ei tatălui ei, a continuat să creadă în Hristos, ÅŸi pe alÅ£i sfinÅ£i ÅŸi mărturisitori asemenea acestora. Dacă noi vom tăcea ÅŸi nu vom vorbi despre Evanghelia lui Hris­tos, pietrele vor vorbi în locul nostru, aÅŸa cum o fac ÅŸi aici, în FranÅ£a, unde găseÅŸti mulÅ£ime de biserici goale, dar la tot pasul întâlnim străzi cu nume de sfinÅ£i, aceasta fiind mărturie a creÅŸtinismului, chiar dacă lumea nu mai are voie aici să vorbească despre credinÅ£ă.

Să facem copiii să înÅ£eleagă de ce este important să vină la biserică, ÅŸi nu să vină doar pentru că sunt obligaÅ£i sau pentru că le spunem că aÅŸa este bine. Pentru asta, trebuie ca noi mai întâi să ne instruim ÅŸi să ÅŸtim răspunsul, ÅŸi de aceea apostolatul preoÅ£ilor în ziua de astăzi este atât de im­portant. Dar, din cauza lipsei de timp cu care ne confruntăm astăzi cei mai mulÅ£i dintre noi, preotul nu ne va putea învăÅ£a tot ce este necesar, de aceea este impor­tant ca ÅŸi noi să ne implicăm ÅŸi să cerem preotului cărÅ£i de citit.

Un moment deosebit a fost ÅŸi atunci când ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ne-a dat tuturor celor prezenÅ£i un îndemn, ÅŸi anume acela de a mai aduce anul acesta la biseri­că încă două sau trei persoane din antu­rajul nostru. De ce oare acest îndemn? Pentru că ne-am învăÅ£at să trăim egoist ÅŸi să ne mulÅ£umim doar cu ceea ce facem noi bun, ne gândim doar la mântuirea pro­prie, nu ÅŸi la cea a fratelui nostru. Iar apoi, când ieÅŸim din biserică, vorbim cu mulÅ£i­me de lume despre orice, numai despre Dumnezeu nu, cu toate că Sfântul Apostol Pavel ne învaÅ£ă să vorbim între noi în cân­tări ÅŸi psalmi.

O mare surpriză am avut când, în în­cheiere, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a săvârÅŸit slujba de sfinÅ£ire a celor patru icoane ÅŸi a iconostaselor, încununând astfel munca ÅŸi strădania credincioÅŸilor care s-au îngrijit de realizarea acelora prin donaÅ£iile făcute în timp. Atmosfera de căldură ÅŸi zidire su­fletească a continuat ÅŸi la agapa care a ur­mat slujbei, în cadrul căreia a avut loc ÅŸi un moment artistic cu dansuri populare exe­cutate de un grup româno-francez.