...Firea noastră mai înainte cu zece zile s-a suit pe scaunul cel împărătesc, iar astăzi Duhul Sfânt s-a pogorât la firea noas­tră. A suit Domnul pârga noastră ÅŸi a co­borât pe Duhul Sfânt. Alt Domn, zic, care împarte darurile, căci ÅŸi Duhul este Domn, ÅŸi s-a împărÅ£it între Tatăl, Fiul ÅŸi Duhul Sfânt iconomia cea pentru noi. Încă nu avea Hristos zece zile de când Se înălÅ£ase ÅŸi ne-a trimis daruri duhovniceÅŸti, daruri ale împăcării. Åži ca nimeni să nu se îndo­iască ÅŸi să fie nedumerit, după ce Hristos S-a înălÅ£at la Tatăl, împăcându-ne cu El ÅŸi făcându-ni-L milostiv, ne-a trimis nouă îndată darurile împăcării.

...Iar evanghelistul zice: Căci încă nu era Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese pro­slăvit (In 7, 39). Nu era dat Duhul Sfânt oamenilor, pentru că Iisus nu Se răstig­nise. Cuvântul nu Se proslăvise, înseamnă că nu Se răstignise; că deÅŸi lucrul era de ocară, dar fiindcă se făcea pentru cei ce-i iubea, evanghelistul îl numeÅŸte proslăvire. Åži pentru care pricină, spune-mi, mai îna­inte de Cruce nu s-a dat Duhul? Pentru că lumea era în păcate, în vrajbă ÅŸi în necin­ste ÅŸi pentru că încă nu Se jertfise Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii. Deci, fiindcă nu Se răstignise Hristos, nu se făcuse nici împăcarea. Åži fiindcă nu se făcuse împăcare, nici Duhul nu fusese tri­mis! Pentru aceasta semnul împăcării este trimiterea Duhului Sfânt. De aceea ÅŸi Hris­tos zice: Vă este de folos să Mă duc. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi...(In 16, 7). De nu Mă voi duce ÅŸi voi împăca pe Tatăl, nu vă voi trimite vouă pe Mângâietorul. Åži aÅ£i văzut prin câte dovezi v-am arătat că lipsa Duhului Sfânt dintru oameni este semn al mâniei lui Dumnezeu.

...Åži fiindcă nu era Duh Sfânt, nu puteam chema pe Domnul Iisus, că nimeni nu poate să zică Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt (1 Cor 12, 3). Åži de nu ar fi fost Duh Sfânt, noi, credincio­ÅŸii, nu ne-am fi putut ruga lui Dumnezeu, nici am fi putut zice: Tatăl nostru Carele eÅŸti în ceruri. Deci pre­cum nu putem numi Domn pe Iisus fără de cuvânt, tot aÅŸa nici Tată nu putem numi pe Dumnezeu; dar de unde este arătat? De la acelaÅŸi apostol, căci zice: Si pentru că sun­teÅ£i fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! (Gal 4, 6). De aceea când chemi pe Tatăl, cugetă că Duhul, atingând sufle­tul tău, te-a învrednicit de chemarea aceea. De nu era Duhul, nu ar fi fost cuvântul înÅ£e­lepciunii ÅŸi al cunoÅŸtinÅ£ei în Biserică. Că unuia i se dă, prin Duhul Sfânt, cuvânt de înÅ£elepciune, iar altuia, după acelaÅŸi Duh, cuvântul cunoÅŸtinÅ£ei (1 Cor 12, 8). De nu ar fi fost Duh Sfânt, nu ar fi fost în Biserică păstori ÅŸi dascăli, că ÅŸi aceÅŸtia prin Duhul Sfânt se fac, precum zice Pavel: ...întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păs­toriÅ£i Biserica lui Dumnezeu... (FA 20, 28). Vezi că ÅŸi lucrarea aceasta prin Duhul se face. De nu ar fi fost Duh Sfânt, nu aÅ£i fi răs­puns toÅ£i într-un glas: „Åži duhului tău!”, Părintelui ÅŸi Dascălului nostru de obÅŸte, când cu puÅ£in mai înainte s-a suit pe acest scaun sfânt ÅŸi v-a dat tuturor pace. Pentru aceasta nu numai când stă pe scaun ÅŸi vor­beÅŸte către voi, nici numai când se roagă pentru voi răspundeÅ£i acest cuvânt, ci ÅŸi când stă la acest sfânt jertfelnic ÅŸi aduce jertfa cea înfricoÅŸată. Iar cei ce sunt învă­Å£aÅ£i întru cele ale Tainelor ÅŸtiu ceea ce face, că nu se atinge de cele puse înainte până nu vă va cere vouă darul de la Domnul, zicând: „Harul Domnului nostru Iisus Hris­tos ...” ÅŸi celelalte, iar voi răspundeÅ£i: „Åži cu duhul tău!”, prin răspunsul acesta arătaÅ£i că cel ce este de faÅ£ă nu el lucrează singur, nici aceste isprăvi nu sunt ale firii omeneÅŸti, ci darul Duhului venind de faÅ£ă săvârÅŸeÅŸte această Jertfă de taină; că deÅŸi om este cel ce este de faÅ£ă, dar Dumnezeu este Cel ce lucrează prin el. .De nu ar fi fost Duh, nu s-ar fi întemeiat Biserica. Dar de vreme ce s-a întemeiat ÅŸi lucrează, arătat este că Duhul e de faÅ£ă!

...A luat Hristos pârga firii noastre ÅŸi ne-a dat darul Duhului. Åži precum după un război îndelungat se face pace ÅŸi se risipeÅŸ­te vrajba, iar cei ce erau învrăjbiÅ£i între ei îÅŸi dau unii altora încredinÅ£ări de pace, aÅŸa ÅŸi între Dumnezeu ÅŸi oameni s-a făcut. A tri­mis Hristos ca zălog ÅŸi încredinÅ£are pârga noastră lui Dumnezeu ÅŸi ne-a trimis în schimb ca zălog ÅŸi încredinÅ£are pe Duhul Sfânt. Åži avem acest semn de încredinÅ£are, din neam împărătesc. Căci Duhul Sfânt care ni s-a trimis nouă este din FiinÅ£a cea împă­rătească, iar Cel ce de la noi S-a înălÅ£at la ceruri este de neam împărătesc, fiind din seminÅ£ia lui David. Pentru aceasta nu mă mai tem, căci Pârga noastră stă sus! De aceea ÅŸi despre viermele cel neadormit de-mi va spune cineva, sau despre focul nestins, sau despre alte chinuri ÅŸi pedepse, nu mă mai tem. Åži nu că nu mă tem, dar nu deznădăjduiesc de mântuirea mea, că de nu ar fi pregătit Dumnezeu mari bunătăÅ£i pentru neamul nostru, nu ar fi luat sus pârga noas­tră. Mai înainte de aceasta, când priveam la cer ÅŸi cugetam la puterile cereÅŸti simÅ£eam marea noastră sărăcie, dar acum, privind în sus la Scaunul cel împărătesc, unde stă firea cea luată de la noi, vedem neamul nostru cel bun. Deci să ne gătim ca să nu cădem din slava aceea. Căci precum Fiul Omului S-a suit cu trup la Cer, tot aÅŸa va veni ne­greÅŸit ÅŸi nu va zăbovi să ne judece.

Note:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Vita teologica et mo­nastica. Omilii ÅŸi cuvântări,Introducere, tradu­cere, note ÅŸi comentarii de †Irineu Slătineanu, PărinÅ£i orientali I/1994.