În Duminica Lăsatului sec de carne, mai multe familii din parohia „Sfântul Åžtefan cel Mare” au mers să cunoască mă­năstirea de la Sauvagnac, în timpul unei șederi de trei zile. Prima zi a început cu Sfânta Liturghie, urmată de micul-dejun și organizarea programului. Bărbații mari și mici au ajutat-o pe maica Ioana în gră­dină și la alte lucrări gospodărești, în timp ce mămicile au animat un atelier în cadrul căruia copiii au învățat să pregătească tot felul de bunătăți foarte apreciate de ob­ștea aflată în creștere.

În cadrul atelierului de iconografie or­ganizat de maica Ecaterina cu multă răb­dare și blândețe, cei mici au întors roade bogate, pe măsura talentului iscusitei lor profesoare.

Toate cele trei zile au trecut astfel: muncind cu spor, bucurându-ne de soa­re și natură, în rugăciune, comuniune și voie bună. În fiecare seară, după cuvântul de învățătură legat de Evanghelia zilei, pe­lerinii rămâneau până târziu în noapte pentru a gusta din plin hrana duhovni­cească oferită cu dărnicie de părintele Valeriu și de maici. Miercuri dimineața, fiind zi aliturgică, după rugăciunile dimi­neții părintele Valeriu ne-a explicat sem­nificația fiecărui moment din săvârșirea Proscomidiei, din punct de vedere isto­ric, liturgic și practic.

Toate acestea ne-au apropiat foarte mult de mănăstire și de viețuitorii ei, dar și unul de celălalt și, mai cu seamă, pe noi toți de Dumnezeu. Așa încât timpul s-a scurs pe nesimțite, iar când a venit mo­mentul plecării toți pelerinii au făcut ace­eași promisiune: de a reveni negreșit la Sauvagnac, locul întâlnirii de taină cu Domnul.

Preoteasa Ludmila