Adaugat la: 24 Martie 2015 Ora: 15:14

Arc peste timp - aniversarea a 50 de ani de slujire românească în metropola de pe Tamisa

 „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, la a căror săvârșire a vieții privind, să le urmați credința.” (Evrei, 13, 7).

Recent, parohia „Sfântul Gheorghe” din Londra și-a sărbătorit semicentenarul, prilej de bucurie, dar și de reflecție pen­tru prima comunitate parohială apărută pe har­ta emigrației românești din Marea Britanie. O jumătate de veac de prezență și slujire românească ce ne obligă pe noi, cei tineri (dar și pe cei mai-demult tineri!), să apreciem munca înaintașilor noștri și, în același timp, să facem planuri de viitor.

Aniversarea a avut loc în data de 19 ianuarie și s-a bucurat de prezen­ța Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif și a câtorva preoți și diaconi români care au dorit să ne fie alături. Evenimentul s-a suprapus cu Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilorla care au parti­cipat și gazdele noastre de la St Dunstan’s in the West. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif a ținut și o prelegere având ca temă „Sfinții din primul mileniu creș­tin – o moștenire comună pentru Răsărit și Apus”1.

În general, „vârstele” parohiilor noastre se împletesc pe calapodul ce­lor 25 de ani de exod românesc în ță­rile de adopție din Occident. Ce anu­me poți consemna în legătură cu cei 50 de ani de prezență românească în Londra? Multe. Au fost ani de sluji­re discretă, smerită, de multe ori – până în timpurile mai recente – cu doar câțiva oameni în biserică. Dar să lăsăm istoria să-și depene amintirile ei...

Parohia „Sfântul Gheorghe” din Londra este prima parohie apărută pe har­ta emigrației românești din Marea Britanie, având ca autor moral pe vrednicul de po­menire Patriarh Justinian Marina, care prin anii ’60 a acordat o atenție deosebi­tă păstoririi românilor aflați vremelnic pe alte meridiane ale lumii.

Prima Sfântă Liturghie a fost oficiată în biserica St Dunstan-in-the-West în ziua de Crăciun a anului 1964 de către părin­tele profesor Vintilă Popescu, originar din Imoasa Mehedințiului, fondatorul și primul paroh al comunității românești. La acea primă Liturghie au participat doar cinci persoane: părintele Vintilă, un cân­tăreț la strană și trei credincioși! Părintele Vintilă a păstorit la Londra din decembrie 1964 până în 1969, când a revenit în țară, unde s-a mutat la Domnul la 1 august 1971. Între 1967 și 1969 părintele Vintilă a publicat buletinul parohial Altarul.

Al doilea paroh al acestei comunități a fost părintele Lucian Gafton, fiul preo­tului Ioan Gafton (care, rămas văduv după ce soția sa pleacă la Domnul în 1933, de­vine episcop al Râmnicului și Argeșului, unde păstorește timp de 40 de ani cu nu­mele de călugărie Iosif). Părintele Lucian a slujit parohia din 1969 până în 1976, când s-a întors în țară ca lector la Institutul Teologic din București, unde funcționa­se înainte de venirea în Anglia. Revine apoi în Anglia unde lucrează un timp la BBC. Începând cu anul 1982, îl găsim pes­te ocean, în America, în OCA (Orthodox Church of America), unde în anul 1984 înființează parohia „Sfântul Duh”. Se mută la Domnul în anul 1996. Este cel care a pus bazele Fundației (Trustului) acestei parohii, înregistrată la Charity Commission în anul 1975.

Al treilea paroh al acestei comunități a fost părintele Constantin Alecse, care a păstorit-o între anii 1976 și 1980. A continuat activitatea pastorală și misio­nară a înaintașilor săi, fiind numit toto­dată și Capelan Onorific al Episcopului Londrei de Sud (Southwark). A schim­bat colegiul redacțional al publicației pa­rohiale Altarul,pentru faptul că i s-a cen­zurat publicarea în paginile ei a Doinei lui Eminescu, în viziunea redacției acest lucru neînscriindu-se pe „linia” trasată de la București. Åži-a atras astfel antipatii în cadrul regimului din România, motiv pentru care s-a văzut nevoit să părăseas­că Londra și să plece în America, unde – așa cum scria în biografia recent publi­cată – „mâna lungă a proletarului din România nu-l putea ajunge!”. Peste ocean, a slujit comunitatea românească din Minnesota, iar mai apoi, până în prezent, pe cea din Los Angeles.

În 1980, interimatul de câteva luni a fost asigurat de către părintele Alexandru Morar, actualmente profesor de IBOR și Paleografie în cadrul Facultății de Teologie din Cluj-Napoca.

Părintele Silviu-Petre Pufulete este cel de-al patrulea preot paroh al acestei comunități și, de departe, cel mai longe­viv în slujirea de aici. A văzut în timpul păstoririi sale de peste 34 de ani cum a evoluat, din punct de vedere numeric, comunitatea românească din metropola londoneză: de la câteva zeci de persoane la câteva sute, mii, și zeci de mii în timpu­rile mai recente. A fost martorul multor schimbări în ceea ce privește profilul emi­grației românești din Londra: de la disi­denți și oameni cu o pregătire profesiona­lă de excepție, până la oameni simpli care au luat calea exilului după evenimentele din 1989, în speranța găsirii unei patrii adoptive care să le ofere un trai mai bun.

Acestea sunt cele pe care toți acești ani de slujire le consemnează pe răbojul isto­riei emigrației românești din Insulele Britanice. Un semicentenar pe care îl în­chidem cu respect pentru truditori și des­chidem un altul. Suntem conștienți însă că va trebui să facem față acum altor pro­vocări, în bună parte legate de noua con­figurație numerică a emigrației românești care, potrivit statisticilor, a crescut în tim­purile mai recente la peste 40.000.

Așa se face că în duminici și sărbători nu mai avem loc în biserică, deși între timp au mai fost înființate încă cinci parohii românești în zona metropolitană a Londrei și multe altele în afa­ra ei. Accesul limitat la biserică (doar vineri seara, sâmbătă după-amiază, duminica și de sărbători), precum și numărul mare de credincioși, ne pun acum în dificultate.

Cine are de suferit? În primul rând, calitatea pas- torației. Oricât de mult ne-am strădui să ne punem la dispoziția credincioșilor pentru spovedanii și alte slujbe, a le concentra pe toate doar în weekend nu este suficient. Spovedim câteodată până după mie­zul nopții – nu de puține ori închidem biserica sâm­bătă dimineață după ora 2.00, după un adevărat ma­raton: 2 ore spovedanii, 2 ore Sfântul Maslu, 1 oră cateheză, 5 ore spovedanii... Asta în condițiile în care un număr însemnat de credincioși aleg să nu mai rămână la spovedanie, fie din cauza transpor­tului (metroul nu mai circulă după miezul nopții), fie din cauza faptului că le este extrem de greu să-și ia liber, cei mai mulți având locuri de muncă unde obligativitatea prezenței în weekenduri este ceva cât se poate de normal.

În al doilea rând, au de suferit celelalte activități conexe: școala parohială, activitățile cu tinerii, ac­tivitățile culturale. Iar lista poate continua...

În al treilea rând, nu putem să ne ocupăm așa cum trebuie de copiii sau de adulții din parohie că­rora limba română le este mai puțin la îndemână. Îi primim în biserica noastră, îi botezăm, dar... este oare suficient?

Nădăjduim ca anul acesta să punem la punct o strategie de lucru viabilă, astfel încât dorința noas­tră de a avea un lăcaș de cult propriu să devină rea­litate. Pentru ca această bună dorință să capete con­tur cât mai curând, este nevoie de multă, multă rugăciune, dar și de sprijinul și implicarea fi­ecăruia. Suntem conștienți că ridicarea unei biserici și administrarea ei nu sunt

o  sarcină ușoară; ea cere timp, resurse umane și materiale. Câteodată, această parte a Martei ia și din timpul Mariei. Ne ru­găm însă Domnului ca pentru rugăciunile plăcutului său, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, și ale tuturor Sfinților care au odrăslit și s-au nevoit aici pe vre­mea când Biserica era Una și Nedespărțită, să izbutim să ridi­căm un lăcaș aici, în metropola de pe Tamisa, unde Dumnezeul nostru să fie închinat și slăvit după predania Apostolilor.

 

Note:

1. Textul integral în limba engleză poate fi găsit pe pagina web a paro­hiei: www.sfgheorghelondra.org.uk/aniversare.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni