Adaugat la: 8 Martie 2015 Ora: 15:14

Lumina ochilor

Odată, printr-o întâmplare nefericită, o fată a rămas fără vedere, iar șocul trăit a îndepărtat-o de tot ceea ce știa și iubea înainte, transformând-o într-o singuratică. Doar mama îi rămăsese alături, încercând să o mângâie și să-i dea speranță. De multe ori fata spunea:

– Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e să pot vedea iar soarele, luna, natura oamenii... Vreau să revăd chipul tău, mamă... Nu știam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus când ne-a hărăzit miracolul privirii...

Mama îi zicea mereu să aibă răbdare și încredere în Dumnezeu, că totul se va rezolva cu bine.

La scurt timp, doctorul care o avea sub supraveghere o cheamă pe fată la spital pentru a-i da o veste foarte bună. Apăruse un donator și transplantul de cornee se putea face foarte curând. Fericirea a fost imensă; nu peste mult timp va putea vedea din nou! Ce bucurie!

Într-adevăr, operația a fost un succes. Fata vedea din nou. Bucuroasă peste măsură, ea își chemă alături mama. Numai că în fața ei nu se ivi persoana pe care o știa de atâta timp, ci... o nevăzătoare. Scuturându-se parcă de o povară, fata spuse:

– Mamă, pleacă de aici! Nu pot suporta orbii, știi bine!

Copleșită de durere, înainte să iasă din încăpere, mama șopti:

– Bine, draga mamei, dar te rog să ai grijă de ochii mei...

 

 

(Elvira Diana Bădițescu, Povestiri moral-creștine)

MORALA:
Oare cum a reacționat fata la aceste cuvinte? Tu ce-ai fi făcut în locul ei?
Vedeți, dragi copii, atât de des uităm si noi de binele primit din partea celor dragi! Si mai ales de Cel care a făcut cea mai mare jertfă din dragoste, pentru ca noi să putem intra în împărăția Cerurilor, să ne întoarcem la Tatăl nostru!
Hai, gândiți-vă: dacă în clasa ta, la scoală, colegii tăi ar face lucruri nepermise si necuviincioase, astfel că toți ați fi pedepsiți si nu v-ați mai putea întoarce la familiile voastre, acasă? Dar tu, din dragoste si milă pentru colegii tăi, ai lua asupra ta toată vina si pedeapsa, suferind foarte mult. Ca urmare, colegii tăi ar putea să se re­întoarcă la mama si tatăl lor, la frați si bunici, la familia lor care-i iubește si îi așteaptă. Dar dacă, după un timp, acei colegi pe care tu i-ai salvat revin la vechile nelegiuiri, fără să-si aducă aminte de tot ce s-a întâmplat în trecut? I-ai mai putea iubi?
Ei bine, Domnul nostru Iisus Hristos ne iubeste în continuare la fel de mult ca la început si Se jertfestepen­tru noi, din nou si din nou, la fiecare Sfântă Liturghie, pe Sfântul Altar, asteptând îndreptarea si întoarcerea noastră. Si noi? Uităm întruna de El si păcătuim fără limită... Trezirea, dragii mei!
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni