MăicuÅ£a Vasilisa s-a purtat cu atâta discreÅ£ie că abia o zăream împlinind una din sarci­nile cele mai dificile: aprovizionarea cu cele necesare ÅŸi curăÅ£enia în camere. A vegheat cu multă dragoste ÅŸi calm asupra noastră, aÅŸa încât de multe ori am simÅ£it braÅ£ele lui Dumnezeu ocrotindu-ne. MăicuÅ£a Ioana, foarte prezentă în inima ÅŸi activităÅ£ile copiilor, ÅŸi prin vocea ei ÅŸtrengărească, dar ÅŸi pentru îndemânarea la gătitul bucatelor, s-a ocupat de oaspeÅ£ii mari ÅŸi mici cu atâta dragoste încât cu toÅ£ii ne-am simÅ£it „ca la mama acasă! MăicuÅ£a Ecaterina ne-a umplut sufletul de bucurie învăÅ£ându-ne meÅŸteÅŸugul pictării icoanelor pe lemn ÅŸi mult ne-am minunat de frumuseÅ£ea roadelor unor mânuÅ£e mici: icoana Maicii Domnului ÅŸi a Sfântului Gheorghe. Iar copilaÅŸii s-au bucurat de drumeÅ£iile zilnice de câte 3-4 ore pe parcursuri necunoscute, care duceau la locuri de o adevărată măreÅ£ie, precum La Pierre Branlante ori La Croix du Pâtre, ÅŸi care ne- au dat ocazia să ne cunoaÅŸtem mai bine, să legăm sau să adâncim prietenii, să facem lec­Å£ii de zoologie ÅŸi biologie. Am învăÅ£at cu to­Å£ii să fluierăm în căpăcelul ghindelor, să con­struim arcuri ÅŸi am compus ÅŸi imnul taberei. Micii constructori au pus pe picioare ÅŸi două cabane. Proiectele pe hârtie, apoi crearea de machete din carton au creat mare eferves­cenÅ£ă printre copii. La fel ÅŸi pregătirea „se­rii talentelor”, unde au prezentat cântece, texte din Evanghelie memorate cu Helene Sejournet, diverse roluri, teatru de umbre ÅŸi teatru de marionete.

Momentele de rugăciune au fost deose­bite ÅŸi dimineaÅ£a, ÅŸi seara, ÅŸi când treceam pe la Croix du Pâtre, pe la statuia Maicii Domnului, ÅŸi în minunata Biserică de lângă mănăstire, cu o acustică deosebită, unde am învăÅ£at troparele „Să se veselească cele ce­reÅŸti...” ÅŸi „Născătoare de Dumnezeu...”! Apoi, curajoÅŸii copilaÅŸi au cântat într-un glas ÅŸi „Cuvine-se cu adevărat...”, ieÅŸind din came­rele lor, în seara când a sărit disjunctorul ÅŸi s-a făcut brusc întuneric. La rugăciunea de seară am făcut metanii de mulÅ£umire pen­tru ceea ce am trăit, pentru părinÅ£ii pe care i-am lăsat acasă ÅŸi de care ne era uneori dor până la lacrimi, pentru măicuÅ£ele care ne-au primit, pentru cei bolnavi, pentru prieteni ÅŸi pentru cei cu care nu ne înÅ£elegem. La dumnezeiasca Liturghie băieÅ£ii mergeau în Sfântul Altar ÅŸi citeau pomelnicele, iar feti­Å£ele cântau cu măicuÅ£ele la strană ÅŸi citeau rugăciunile pentru împărtăÅŸanie. Copiii au apreciat momentele de liniÅŸtire din fiecare seară cu preoteasa Monica, cu care au învă­Å£at să-ÅŸi identifice ÅŸi să-ÅŸi exprime în cuvin­te trăirile din timpul zilei (bucurie, surpri­ză, dezamăgire, entuziasm, tristeÅ£e, oboseală, furie...), iar apoi să i le dea Dom­nului ÅŸi chiar să mulÅ£umească pentru ele.

Monica T. si preoteasa Monica