DespărÅ£iri minunate, care nu despart, ci care îm­bogăÅ£esc si unesc mai mult. Ce urât ar fi fost ca Pământul să fi rămas netocmit ÅŸi gol, acoperit de întuneric peste abisuri. Ce era acela? Nimic. Åži Dumnezeu desparte, si desparte lumina de întuneric si face o separare si, dintr-odată, seara devine fru­moasă, dimineaÅ£a devine frumoasă, noap­tea în sine are o speranÅ£ă, o nădejde că după aceea vine lumina, si vine lumina cu toată frumuseÅ£ea ei. Åži desparte Dumne­zeu norii de deasupra de apele de jos. Åži azi ne minunăm văzând norii trecând, în ce chipuri, în ce feluri, si acestea sunt de când a zis Dumnezeu să se despartă ape­le de sus de apele de jos. Åži apa înseamnă toată atmosfera, nu numai norii, că nu nu­mai la nori Se referă Dumnezeu acolo. Åži a despărÅ£it Dumnezeu după aceea apele de uscat si au apărut uscatul cu toate fru­museÅ£ile lui si mările, cu toate ale lor. Åži a despărÅ£it Dumnezeu mările si a zis mării: Să scoÅ£i din tine vietăÅ£i de toate feluri­le. Åži s-au despărÅ£it din mare tot felul de vietăÅ£i, ca si cum ar fi născut mările la cuvântul lui Dumnezeu. Åži a zis si pământu­lui să puiască, să scoată tot felul de anima­le, si au iesit. Åži a zis pământului să scoată atâta verdeaÅ£ă si frumuseÅ£e, e o despărÅ£i­re din pământ a acestei verdeÅ£i. Åži ce fru­museÅ£e au adus aceste despărÅ£iri pe care le-a dat Dumnezeu! Dar, de fapt, nu sunt despărÅ£iri, ci sunt înfrumuseÅ£ări! Asa cum un copil se naste, un bob de humă si mare lucru nu e, mai ales la început, când e em­brion. Dar, cu cât se despart lucrurile, cu atât degetele lui devin mai degete, cu atât părul devine păr, cu atât ochii lui devin tot mai frumosi, tot mai clari, ce frumos e omul care se desparte din amalgamul acela primar de celule si se face tot mai deplin, tot mai clar!

Tot ce desparte Dumnezeu desparte nu ca să despartă, ci ca să le facă tot mai frumoase si să le unească printr-o dragoste tot mai mare. A despărÅ£it din bărbat pe femeie si a făcut-o pe Eva, si aceasta a făcut-o ca să fie iubirea dintre ei si mai mare. Åži ce mult a împodobit Dumnezeu lumea prin faptul că a despărÅ£it si există asa, bărbat si femeie. Nu ni i-am putea închipui unii fără alÅ£ii, ce plictisitoare ar fi lumea numai cu unii, n-ar fi copii sau n-ar fi bătrâni. Toate au o frumuseÅ£e si umplu de armonie lumea. Asa face Dumnezeu, desparte ca să împlinească, să desăvârÅŸească, să uneas­că, să înveÅ£e să se iubească cele despărÅ£ite. Pe când diavolul totdeauna a copiat si a făcut despărÅ£ire, dar ca să dezbine. Diabolos înseamnă a dezbina. El L-a imitat pe Dumnezeu, dar el vrea rupturi, el dezbină să omoare, să ucidă, dezbină ceea ce nu trebuie dezbinat. De aceea se străduieste să dezbine trupul de suflet, bărbatul de femeie, tot ce poate dezbina. Dezbină sufletul din toată rânduiala lui cea bună de constiinÅ£ă, să n-o asculte, să facă asa cum a făcut acesta. Aceste rupturi duse până la capăt sunt de netrecut, sunt îngrozitoare, sunt împotriva lui Dumnezeu.