Vechea abaÅ£ie încărcată de istorie ÅŸi-a deschis ca prin minune porÅ£ile pentru ortodocÅŸii români din Auxerre pe 20 octombrie 2013; în duminica ce-i prăznuieÅŸte pe Sfântul Mucenic Artemie cel Mare ÅŸi pe Cuvioasa Matrona, sub arcadele vechii catedra­le transformate în muzeu a răsunat Sfânta Liturghie ortodoxă, în limbile română ÅŸi fran­ceză. O mână de români inimoÅŸi din Auxerre, strânsă în jurul părintelui ieromonah Athanase de la Mănăstirea rusească Bussy-en-Othe, afla­tă la 30 km, e „frământătura” pentru această parohie în formare a M.O.R.E.O.M. Mai „ro­mân decât românii”, cum jovial se prezintă, părintele Athanase, sighetean de origine, face acest efort pentru credincioÅŸii din zonă, pentru început o dată pe lună.

UÅŸile masive ale catedralei s-au des­chis larg în acea zi, ca în Psalmul 23,ros­tit la PaÅŸti: „RidicaÅ£i, căpetenii, porÅ£ile voastre ÅŸi vă ridicaÅ£i porÅ£ile cele veÅŸnice ÅŸi va intra Împăratul slavei”, iar vizitatorii matinali ai muzeului au zăbovit ÅŸi ei, par­că, o clipă la auzul cântărilor bizantine de la strană. Bucurie era în ceea ce exprimau românii prezenÅ£i, bucurie am regăsit ÅŸi pe chipul ÅŸi în primirea caldă a doamnei mu­zeograf franceze ce a întărit aprobator cu­vintele părintelui Athanase despre regă­sirea vocaÅ£iei reale a locaÅŸului, de rugăciune ÅŸi slavă către Dumnezeu, dar parcă bucuria izvora ÅŸi din icoana Sfântului Germain – Gherman, cum i-am zis noi mai pe româneÅŸte – prăfuită ÅŸi uitată stin­gheră într-un colÅ£, ce trona acum pe un ÅŸtergar brodat cu motive populare româ­neÅŸti.

Înainte de momentul liturgic al Sfintei ÎmpărtăÅŸanii s-a citit din viaÅ£a Sfântului Gherman; acesta s-a născut în jurul anu­lui 378, probabil la Appoigny, în apropi­ere de Auxerre, unde părinÅ£ii săi deÅ£ineau un domeniu feudal, ÅŸi a trecut la cele veÅŸ­nice în iulie 448. Este contemporan al SfinÅ£ilor Augustin ÅŸi Ioan Gură de Aur, într-o perioadă tulbure, marcată de erezii ÅŸi de invazii ce au dus la prăbuÅŸirea Imperiului Roman de Apus; este o perioadă din isto­ria creÅŸtinismului ilustrată prin martiriu ÅŸi ascetism, când viaÅ£a exemplară ÅŸi pe de­plin dedicată practicării virtuÅ£ilor creÅŸti­ne se impune treptat ca ideal, exemple vii fiind ÅŸi episcopii. Printre ei, Sfântul Gherman de Auxerre a fost nu doar con­ducătorul unei comunităÅ£i creÅŸtine, ci ÅŸi un puternic mărturisitor al lui Hristos în acele vremuri tulburi, un model de virtu­te ÅŸi un om de acÅ£iune în lupta împotriva ereziilor, aflat în contact permanent cu mai-marii feudali ai timpului ce vor da vi­itorii regi ai FranÅ£ei.

Din viaÅ£a de mirean, anterioară hiro­toniei întru episcop a sfântului, ÅŸtim că s-a născut într-o familie bogată din Auxerre, că a studiat la Autun ÅŸi la Roma, devenind un strălucit avocat, că a avut so­Å£ie, pe Eustahia, „o nobilă bogată ÅŸi virtu­oasă”, ÅŸi că a fost ales episcop împotriva voinÅ£ei sale, în anul 418, la vârsta de aproa­pe patruzeci de ani, la moartea preceden­tului episcop de Auxerre, Sfântul Amâtre, când tot clerul, nobilimea ÅŸi poporul i-au cerut să-i succeadă acestuia; s-a opus din răsputeri, dar în cele din urmă a sfârÅŸit prin a se supune voinÅ£ei unanime ÅŸi im­perative a poporului. Nu face lucrurile pe jumătate: îÅŸi împarte averea săracilor, so­Å£ia lui îi devine ca o soră, iar el trăieÅŸte ca un călugăr. Nu mai mănâncă pâine de grâu, vin, oÅ£et, ulei, legume, sare. Se hrăneÅŸte cu pâine de orz, pe care el însuÅŸi îl maci­nă, doarme pe un grătar de lemne sărăcă­cios, casa lui este deschisă tuturor; el în­suÅŸi spală mâinile ÅŸi picioarele vizitatorilor: „Åži-a dus viaÅ£a în singurătate în mijlocul oamenilor, trăind ca un pustnic în prezen­Å£a lumii” Hirotonit episcop în ziua de du­minică, 7 iulie, în anul 418, a fondat mai apoi AbaÅ£ia din Auxerre, pe malul drept al râului Yonne, unde a trăit câÅ£iva ani ÅŸi unde l-a hirotonit episcop, în anul 432, pe Sfântul Patrick, primul episcop al Irlandei.

Biografia sa bogată consemnează nu­meroase minuni: îl găseÅŸte pe hoÅ£ul care i-a luat banii unui funcÅ£ionar ce-i trans­porta către vistierie, scapă oraÅŸul Auxerre de o epidemie de difterie, vindecă pose­daÅ£i, face o înmormântare creÅŸtinească unor foÅŸti criminali cărora le descoperă trupurile îngropate, vindecă cu grâu bine­cuvântat păsări care nu mai puteau cânta, recunoaÅŸte în mulÅ£ime, la Nanterre, lân­gă Paris, pe cea care avea să devină Sfânta Genoveva, ocrotitoarea Parisului, pe când aceasta era copilă, dăruindu-i o monedă de aur ÅŸi rostind cuvinte profetice despre ea. În Bretagne, vindecă o fată oarbă ÅŸi convinge astfel mulÅ£imea de netemeini­cia învăÅ£ăturilor eretice ale lui Pelagius, pe care le va condamna ulterior în sinoade. Moare în Italia, la Ravena, pe 31 iulie, în anul 448; potrivit dorinÅ£ei sale, va fi în­mormântat pe 1 octombrie, în acelaÅŸi an, la Auxerre, fiind adus din Italia îmbălsă­mat, în procesiune.

Acest sfânt din secolul al V-lea ne în­vaÅ£ă credinÅ£a prin încredere în Dumnezeu, nu pentru gloria personală, ci pentru sla­va lui Dumnezeu, nu pentru propriul con­fort, ci pentru ajutorarea săracilor ÅŸi celor în suferinÅ£ă.

Hramul acestei noi parohii este la praz­nicul Sfântului Gherman, pomenit în ca­lendarul ortodox pe data de 31 iulie.

Sfinte Gherman, părintele nostru,
Cinstea ÅŸi mângâierea Bisericii din Galia,
Ai părăsit gloria ÅŸi bogăÅ£iile
Si cu umilinÅ£ă ai urmat lui Hristos,
Dumnezeul nostru,
Ai dărâmat ereziile
Și ai făcut să triumfe adevărata credinÅ£ă.
Părinte al oraÅŸului Auxerre, scăparea celor deznădăjduiÅ£i,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre!