Am intrat în tabără abia târându-mi picioarele, grele de teama întâlnirii cu ÅŸaizeci (croitoraÅŸul cel viteaz s-ar fi simÅ£it copleÅŸit!) de copii deodată. La urma urmei, cu spaima perfect fondată a celui care îÅŸi constată de zece ori pe zi eÅŸecul ca părinte ÅŸi de tot atâtea ori e constrâns să-ÅŸi recunoască, în ciuda unei severităÅ£i necontestate, neputinÅ£a în confruntarea cu cei (doar) doi de acasă.
Am privit, aÅŸadar, circumspectă zâmbetele largi ÅŸi prietenoase (nu prevesteau nimic bun!) ale începutului, nebănuind că mai aveam foarte puÅ£in până să mă înmoi, ba chiar să mă topesc de-a binelea. Să-mi pierd orice rezistenÅ£ă sănătoasă ÅŸi cuminte la farmec, la îmbrăÅ£iÅŸări, la năzdrăvănii. Åži, bastion cucerit, să intru, în sfârÅŸit, în vacanÅ£ă.
Să contemplu metamorfozele locului. Să mă minunez cum totul prinde viaÅ£ă ÅŸi bucurie. Să văd – în afara bucătăriei, unde n-au fost gustate vreodată (necutezând să intre, probabil de teama strivirii sub mătură) – imaginaÅ£ia ÅŸi fanteziafăcându-ÅŸi încet-încet lăcaÅŸ prin toate ungherele ÅŸi cotloanele, în dormitoare în sala care se face, pe rând, de comunicare, de rugăciune, de repetiÅ£ii, de vizionare pe scena efemeră la colÅ£ul de ÅŸedinÅ£ă cu iz de cenaclu nocturn sub degetele mânjite cu vopsea printre nasturi grăbiÅ£i ÅŸi mărgele rostogolite pierdute în marea înÅŸiruire de plicuri albe sau prelinse ÅŸtrengăreÅŸte pe corzile chitării devenind lucrătoare mai cu seamă pe-nserat, când sfârÅŸesc purtate în triumf prin cabinele de duÅŸ, loc de creaÅ£ie ÅŸi de afirmare pentru sfiiciunea talentelor.
Riscul de căpătâi e contagiunea: veselia te scoate din casă, entuziasmul te poartă, jocul te prinde ÅŸi, din rostogolirea lui, poÅ£i să nu te mai recunoÅŸti. EÅŸti ÅŸi acelaÅŸi, ÅŸi foarte... altfel.
Uimireae că vii cu stresul că trebuiesă (te) dăruieÅŸti, cu toate riscurile pe care, prudent ÅŸi egoist, le întrevezi, ÅŸi pleci smerit – ÅŸi bucuros! – că ai primit mult mai mult decât puteai dărui și că te-ai umplut înainte să începi să te golesti.
Pentru o inimă de animator, care strigă după curaj, drumul de soare făcut cu prietenii are, fără pic de îndoială, rostul lui de iniÅ£iere. La final... ÎnÅ£eleptul din Oz să spună, căci al lui este să răsplătească, cu diplome si medalii, perseverenÅ£a eroilor mici și mari din povestea Tismanei.
Tabăra Tismana 2014 a fost genială! Este al patrulea an când vin în această tabără și nu mă mai satur de ea! Să îÅ£i regăsesti vechii prieteni după un an școlar foarte plin e o senzaÅ£ie foarte plăcută! Mi-au plăcut foarte mult animatorii, atelierele și excursiile pe care le-am făcut! Åži chiar dacă înviorarea în fiecare dimineaÅ£ă nu era prea plăcută (ca de fiecare dată), tabăra mi-a plăcut mult. Singurul lucru care mă deranjează e că facem aceleași ieșiri si ateliere în fiecare an...
Cele mai faine activităÅ£i: vânătoarea de comori și focul de tabără.
Sofia Soare, 11 ani, Franţa
Mi-a plăcut mult tabăra de la Tis- mana pentru că am făcut tot timpul multe activităÅ£i, dar preferatele mele au fost vizita la pestera cu lilieci si căutarea comorii. M-am bucurat si de faptul că de grupul meu s-a ocupat Maica Anastasia pentru că pe mine mă mai cheamă si Nastasia. E aproape la fel...
Emma, 7 ani, Franţa
La Tismana mi-a plăcut foarte mult faptul că am întâlnit copii români din alte Å£ări. Ne-am împărtășit experienÅ£e plăcute sau neplăcute din zonele din care veneam. În plus, toÅ£i copiii și-au arătat talentele în expoziÅ£ii, campionate, în piese și în spectacole. Astfel am observat că aparenÅ£ele înșală în privinÅ£a multor copii. Dacă această tabără ar fi fost altfel, nu mi-aș fi făcut atâÅ£ia prieteni.
Ioan, 12 ani, România
Afost prima mea tabără la Tismana. Mi-a plăcut când am mers la păstrăvărie. Mi-a mai plăcut când am mers la PeÅŸtera Muierilor. Mi-a plăcut mai ales când am făcut vânătoarea de comori. Mi-a mai plăcut când am făcut focul de tabără. A fost foarte frumos că mi-am făcut prieteni. Abia aÅŸtept tabăra viitoare!
Maria, 7 ani, România
Copiii mei au fost în multe tabere, pe care le-am ales cu multă grijă. Noi înÅŸine am organizat câteva, în care am putut înÅ£elege cu toÅ£ii ce înseamnă să fii ÅŸi gazdă, cât efort ÅŸi frământare ca timpul să treacă frumos ÅŸi să zideÅŸti ceva bun în inimile copiilor. Tabăra de la Tismana a avut însă cel mai lung ecou la copiii mei. Povestesc ÅŸi repovestesc de parcă ieri s-ar fi întors: despre copii, despre animatori, despre ateliere, despre locuri. Asta înseamnă că trăirile de acolo sunt bine puse în sufletele lor ÅŸi că sunt bune.
Cântă cântecele învăÅ£ate, le cântăm de acum împreună. „E tabăra mea dragă/ Åži asta nu-i de ÅŸagă/ În inimă lumină/ Tismana mea senină" AÅŸteptăm deja cu nerăbdare tabăra de anul viitor!
Adriana, mama lui Ioan, a Teclei ÅŸi a Mariei Scripcariu
Când începea o nouă zi la Tismana, ieÅŸeam în grădină ca să-i privesc pe ceilalÅ£i copii cum râdeau, cum se jucau, cum cântau. Pe cărarea spre schit, mi se părea că pârâul curgea lin ca aripa frunzelor. Åži-atâta mi-a plăcut cum ne-a povestit o maică de la mănăstirea Tismana viaÅ£a Sfântului Nicodim! Era acolo ÅŸi o maÅŸină extraordinară, pentru că apăsai pe niÅŸte butoane ÅŸi îÅ£i broda ce cuvânt voiai! Åži uite-aÅŸa, abia a început tabăra, că s-a ÅŸi terminat!
Maria, 8 ani, Franţa
La Tismana, locul meu preferat era râul. Aruncam frunze în el, pentru că voiam să fie vapoare! Făceam întrecere cu ele, ÅŸi ele se duceau departe, până la mănăstire. Åži-ÅŸi făceau o aventură românească...
Vasile, 6 ani, Franţa

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team