Am intrat în tabără abia târându-mi picioarele, grele de teama întâlnirii cu şaizeci (croitoraşul cel viteaz s-ar fi simţit copleşit!) de copii deodată. La urma urmei, cu spaima perfect fondată a celui care îşi constată de zece ori pe zi eşecul ca părinte şi de tot atâtea ori e constrâns să-şi recunoască, în ciuda unei severităţi necontestate, neputinţa în confruntarea cu cei (doar) doi de acasă.
Am privit, aşadar, circumspectă zâmbetele largi şi prietenoase (nu prevesteau nimic bun!) ale începutului, nebănuind că mai aveam foarte puţin până să mă înmoi, ba chiar să mă topesc de-a binelea. Să-mi pierd orice rezistenţă sănătoasă şi cuminte la farmec, la îmbrăţişări, la năzdrăvănii. Şi, bastion cucerit, să intru, în sfârşit, în vacanţă.
Să contemplu metamorfozele locului. Să mă minunez cum totul prinde viaţă şi bucurie. Să văd – în afara bucătăriei, unde n-au fost gustate vreodată (necutezând să intre, probabil de teama strivirii sub mătură) – imaginaţia şi fanteziafăcându-şi încet-încet lăcaş prin toate ungherele şi cotloanele, în dormitoare în sala care se face, pe rând, de comunicare, de rugăciune, de repetiţii, de vizionare pe scena efemeră la colţul de şedinţă cu iz de cenaclu nocturn sub degetele mânjite cu vopsea printre nasturi grăbiţi şi mărgele rostogolite pierdute în marea înşiruire de plicuri albe sau prelinse ştrengăreşte pe corzile chitării devenind lucrătoare mai cu seamă pe-nserat, când sfârşesc purtate în triumf prin cabinele de duş, loc de creaţie şi de afirmare pentru sfiiciunea talentelor.
Riscul de căpătâi e contagiunea: veselia te scoate din casă, entuziasmul te poartă, jocul te prinde şi, din rostogolirea lui, poţi să nu te mai recunoşti. Eşti şi acelaşi, şi foarte... altfel.
Uimireae că vii cu stresul că trebuiesă (te) dăruieşti, cu toate riscurile pe care, prudent şi egoist, le întrevezi, şi pleci smerit – şi bucuros! – că ai primit mult mai mult decât puteai dărui și că te-ai umplut înainte să începi să te golesti.
Pentru o inimă de animator, care strigă după curaj, drumul de soare făcut cu prietenii are, fără pic de îndoială, rostul lui de iniţiere. La final... Înţeleptul din Oz să spună, căci al lui este să răsplătească, cu diplome si medalii, perseverenţa eroilor mici și mari din povestea Tismanei.
Tabăra Tismana 2014 a fost genială! Este al patrulea an când vin în această tabără și nu mă mai satur de ea! Să îţi regăsesti vechii prieteni după un an școlar foarte plin e o senzaţie foarte plăcută! Mi-au plăcut foarte mult animatorii, atelierele și excursiile pe care le-am făcut! Şi chiar dacă înviorarea în fiecare dimineaţă nu era prea plăcută (ca de fiecare dată), tabăra mi-a plăcut mult. Singurul lucru care mă deranjează e că facem aceleași ieșiri si ateliere în fiecare an...
Cele mai faine activităţi: vânătoarea de comori și focul de tabără.
Sofia Soare, 11 ani, Franţa
Mi-a plăcut mult tabăra de la Tis- mana pentru că am făcut tot timpul multe activităţi, dar preferatele mele au fost vizita la pestera cu lilieci si căutarea comorii. M-am bucurat si de faptul că de grupul meu s-a ocupat Maica Anastasia pentru că pe mine mă mai cheamă si Nastasia. E aproape la fel...
Emma, 7 ani, Franţa
La Tismana mi-a plăcut foarte mult faptul că am întâlnit copii români din alte ţări. Ne-am împărtășit experienţe plăcute sau neplăcute din zonele din care veneam. În plus, toţi copiii și-au arătat talentele în expoziţii, campionate, în piese și în spectacole. Astfel am observat că aparenţele înșală în privinţa multor copii. Dacă această tabără ar fi fost altfel, nu mi-aș fi făcut atâţia prieteni.
Ioan, 12 ani, România
Afost prima mea tabără la Tismana. Mi-a plăcut când am mers la păstrăvărie. Mi-a mai plăcut când am mers la Peştera Muierilor. Mi-a plăcut mai ales când am făcut vânătoarea de comori. Mi-a mai plăcut când am făcut focul de tabără. A fost foarte frumos că mi-am făcut prieteni. Abia aştept tabăra viitoare!
Maria, 7 ani, România
Copiii mei au fost în multe tabere, pe care le-am ales cu multă grijă. Noi înşine am organizat câteva, în care am putut înţelege cu toţii ce înseamnă să fii şi gazdă, cât efort şi frământare ca timpul să treacă frumos şi să zideşti ceva bun în inimile copiilor. Tabăra de la Tismana a avut însă cel mai lung ecou la copiii mei. Povestesc şi repovestesc de parcă ieri s-ar fi întors: despre copii, despre animatori, despre ateliere, despre locuri. Asta înseamnă că trăirile de acolo sunt bine puse în sufletele lor şi că sunt bune.
Cântă cântecele învăţate, le cântăm de acum împreună. „E tabăra mea dragă/ Şi asta nu-i de şagă/ În inimă lumină/ Tismana mea senină" Aşteptăm deja cu nerăbdare tabăra de anul viitor!
Adriana, mama lui Ioan, a Teclei şi a Mariei Scripcariu
Când începea o nouă zi la Tismana, ieşeam în grădină ca să-i privesc pe ceilalţi copii cum râdeau, cum se jucau, cum cântau. Pe cărarea spre schit, mi se părea că pârâul curgea lin ca aripa frunzelor. Şi-atâta mi-a plăcut cum ne-a povestit o maică de la mănăstirea Tismana viaţa Sfântului Nicodim! Era acolo şi o maşină extraordinară, pentru că apăsai pe nişte butoane şi îţi broda ce cuvânt voiai! Şi uite-aşa, abia a început tabăra, că s-a şi terminat!
Maria, 8 ani, Franţa
La Tismana, locul meu preferat era râul. Aruncam frunze în el, pentru că voiam să fie vapoare! Făceam întrecere cu ele, şi ele se duceau departe, până la mănăstire. Şi-şi făceau o aventură românească...
Vasile, 6 ani, Franţa

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team