În luna august, o parte din membrii coru­lui Byzantion au participat la cea de-a XX-a ediÅ£ie a Festivalului InternaÅ£ional Liric ÅŸi Medieval de la mănăstirea ortodoxă Vilar, si­tuată în sudul FranÅ£ei, în zona munÅ£ilor Pirinei, la doar câÅ£iva kilometri de graniÅ£a cu Spania.

AÅŸezământul de la Vilar emoÅ£ionează, în primul rând, prin importanÅ£a istorică a locu­lui, prin vestigiile ce stau mărturie a peste 1300 de ani de vieÅ£uire a unei comunităÅ£i monaha­le în această zonă montană ÅŸi prin parcursul istoric pe care l-a urmat, până să ajungă, prin voia lui Dumnezeu, locaÅŸ ortodox. În anul 1083, un număr de canonici augustini au fon­dat această aÅŸezare pe ruinele unei alte bise­rici ce fusese construită pe locul actual încă din anul 710. Augustinii aveau să locuiască aici până în 1535, an în care complexul mo­nahal a fost părăsit ÅŸi, după RevoluÅ£ia Franceză, transformat în grajd de animale. Abia în 1993, noii proprietari vor renova biserica ÅŸi clădiri­le aferente, urmând, mai apoi, să pornească în căutarea unor rugători dornici să redea viaÅ£ă slujbelor stinse de secole, ale căror ecouri le sugerează frescele rămase pe absida principa­lă. Astfel, iconomia lui Dumnezeu a făcut ca moÅŸtenitoare a acestui tezaur cu rădăcini stră­vechi să fie o obÅŸte ortodoxă rânduită, prin dorinÅ£a donatorilor, nu doar să reînvie viaÅ£a liturgică de la Vilar, dar să ducă mai departe, an de an, tradiÅ£ia organizării festivalului.

Membrii corului Byzantion au fost invi­taÅ£i să susÅ£ină un concert de muzică bizanti­nă în faÅ£a publicului format, ca în fiecare an, din localnici francezi, dar ÅŸi din turiÅŸti veniÅ£i în vacanÅ£ă la poalele munÅ£ilor Alberi. Ocazia de a cânta în faÅ£a unui public cultivat, receptiv, deschis spre nou, dar, în acelaÅŸi timp, ne­familiarizat cu sonorităÅ£ile monodiei bizanti­ne a constituit, fără îndoială, o provocare în alegerea unui repertoriu „atractiv” ÅŸi, totoda­tă, autentic.

După săvârÅŸirea sluj­belor Vecerniei ÅŸi a Sfintei Liturghii, la care corul Byzantion a avut bucuria de a participa prin răspunsurile de la strană, a urmat, în ace­eaÅŸi biserică ce se remar­că prin acustica de ex­cepÅ£ie, concertul de muzică bizantină, în prezenÅ£a unui public numeros. A fost abordat un repertoriu divers, care a urmărit, în primul rând, parcurgerea unui traseu istoric al artei psaltice de tradiÅ£ie milenară, prin interpretarea unor piese repre­zentative pentru diferitele perioade de dez­voltare imnografică sau muzicală.

Astfel, concertul a debutat cu sonorităÅ£i ce au trimis ascultătorul înspre zorii creÅŸtinis­mului, în secolul al III-lea, prin imnul creÅŸtin închinat Sfintei Treimi descoperit pe un pa­pirus din Egipt, urmat de o piesă consemna­tă într-unul din manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române, pe versurile bine-cunos- cutului imn Te Deum laudamusal episcopului get Niceta din Remesiana. Trecerea de la un stil la altul, de la o perioadă la alta a fost mar­cată ÅŸi prin interpretarea unui prochimen ÅŸi a unui psalm din repertoriul paleoromaic (se­colele VII-XIII, sudul Italiei), după modelul de interpretare a notaÅ£iei neumatice oferit de ansamblul Organum (Paris, dirijor Marcel Peres), în colaborare cu Lykourgos Angelopoulos. Traseul repertorial a oferit pu­blicului ipostaze melodice ale tradiÅ£iilor din secolele XII-XIV din tipiconul asmatic, prin fragmente din Slujba celor trei tineri din Babilon, dar ÅŸi mărturii ale imnografiei româ­neÅŸti de secol XIV, prin interpretarea mărimu- rilor închinate Sfintei icoane ProdromiÅ£a, de la a cărei zugrăvire minunată în oraÅŸul IaÅŸi se împlinesc 150 de ani.

Nu au lipsit din programul propus spre audiÅ£ie ÅŸi piese psaltice interpretate în limba franceză, spre încântarea ascultătorilor, dar ÅŸi în limba greacă sau slavonă. Succesiunea de versiuni în limbi diferite a reprezentat pentru toÅ£i cei prezenÅ£i o dovadă în plus a caracteru­lui universal al monodiei de sorginte bizantină, dincolo de apartenenÅ£a naÅ£ională a BizanÅ£ului muzical.

După un repertoriu complex, divers prin multitudinea de tematici abordate, concertul s-a finalizat cu bine-cunoscutul ÅŸi mult îndrăgitul chinonic duminical LăudaÅ£i pre Domnul din ceruri,în plagalul glasului I, compus de Sfântul Ioan Cucuzel, maistor bizantin ÅŸi că­lugăr athonit.

Odată cu această minunată experienÅ£ă, în­toarcem încă o filă din jurnalul călătoriilor apos­tolatului psaltic căruia ne dedicăm. Nu putem să nu aducem aminte de excepÅ£ionala ospitali­tate a obÅŸtii româneÅŸti de la mănăstirea Vilar, de bucuria sinceră a acestor români aflaÅ£i de­parte de Å£ară, dar atât de lipiÅ£i cu sufletul de ru­găciunea exprimată prin monodia psaltică.

Mesajul acestei experienÅ£e artistice ÅŸi du­hovniceÅŸti ar fi trunchiat dacă nu am semnala faptul că, în contextul unei oferte debordante de colaborări în cadrul diverselor evenimente dedicate muzicii sacre din Europa, festivalul de la Vilar rămâne, din păcate, una din rarele ma­nifestări artistice oficiale ortodoxe care pot po­tenÅ£a tezaurul cultural românesc.