Preasfințitul Ignatie, în predica sa, a vor­bit despre unitatea Sfintei Treimi ca model al unității de dragoste dintre oameni. În înche­ierea comemorării, părintele paroh Emil Tanca a subliniat „necesitatea de a ne cunoaște isto­ria, de a ști cine suntem, de a ne cunoaște ră­dăcinile și de a ne afirma identitatea”, având ca pildă jertfa ostașilor români.

Din documentația pusă la dispoziție de primăria orașului Soultzmatt reiese că sfinți­rea cimitirului a avut loc la 9 aprilie 1924, în prezența suveranilor României: Regele Ferdinand I și Regina Maria. La baza crucii monumentale, la dorința Reginei Maria, au fost fixate patru plăci de marmură cu urmă­toarele inscripții în limbile română și france­ză: „Soldați români! Departe de patria voas­tră pentru care voi v-ați jertfit, odihniți-vă în pace, aureolați de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”. Aici au fost (re)înmormântați 678 soldați români luați prizonieri în Transilvania, care s-au stins între 1917 și 1918 în urma regimului inuman (pri­vațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la baza cru­cii) se află osemintele a 125 de prizonieri („un întreg detașa­ment român”),care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 ia­nuarie 1917 la Steinbrunn-le-Haut. În data de 30 august 1919, orașul Soultzmatt a dă­ruit României platoul de la Val du Pâtre (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români și unde a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român.