PreasfinÅ£itul Ignatie, în predica sa, a vor­bit despre unitatea Sfintei Treimi ca model al unităÅ£ii de dragoste dintre oameni. În înche­ierea comemorării, părintele paroh Emil Tanca a subliniat „necesitatea de a ne cunoaÅŸte isto­ria, de a ÅŸti cine suntem, de a ne cunoaÅŸte ră­dăcinile ÅŸi de a ne afirma identitatea”, având ca pildă jertfa ostaÅŸilor români.

Din documentaÅ£ia pusă la dispoziÅ£ie de primăria oraÅŸului Soultzmatt reiese că sfinÅ£i­rea cimitirului a avut loc la 9 aprilie 1924, în prezenÅ£a suveranilor României: Regele Ferdinand I ÅŸi Regina Maria. La baza crucii monumentale, la dorinÅ£a Reginei Maria, au fost fixate patru plăci de marmură cu urmă­toarele inscripÅ£ii în limbile română ÅŸi france­ză: „SoldaÅ£i români! Departe de patria voas­tră pentru care voi v-aÅ£i jertfit, odihniÅ£i-vă în pace, aureolaÅ£i de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”. Aici au fost (re)înmormântaÅ£i 678 soldaÅ£i români luaÅ£i prizonieri în Transilvania, care s-au stins între 1917 ÅŸi 1918 în urma regimului inuman (pri­vaÅ£iuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipseÅŸte inscripÅ£ia de la baza cru­cii) se află osemintele a 125 de prizonieri („un întreg detaÅŸa­ment român”),care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 ia­nuarie 1917 la Steinbrunn-le-Haut. În data de 30 august 1919, oraÅŸul Soultzmatt a dă­ruit României platoul de la Val du Pâtre (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români ÅŸi unde a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român.