Puterea iubirii

Una din îndatoririle principale ale episcopului, împreună cu cea de liturghisitor, de catehet și de săvârșitor al Sfintelor Taine, este cea de păstor al turmei sale. Aceasta înseamnă că el este cap al ei – ca cel ce merge înaintea ei, o călăuzeşte şi o îndrumă –, altfel spus conducător al ei; el veghează (potrivit înţelesului prim al cuvântului episkopos) la buna rânduială din sânul ei; el este păzitorul ei, cel care o ocroteşte; el este cel care se îngrijeşte de fiecare oiţă, întărind-o dacă este slabă, oblojind-o dacă este bolnavă, plecând în căutarea ei dacă s-a rătăcit.  

Episcopat și putere – duhul soborniciei

Una dintre problemele Bisericii este că ascundem adesea ura, ranchiuna sau invidia prin teorii, prin recurgerea la sfintele canoane sau prin hotărâri repede calificate drept expresii ale puterii ecleziale, pe când ele nu sunt decât reflectarea unui autoritarism opresiv. Și în numele acestei puteri încercăm să înregimentăm pe oameni în certuri personale și partizane.

Originile instituției sinodale

de Mitropolitul Pergamului Ioan (Ziziulas) Instituția sinodală constituie, cel puțin pentru teologia ortodoxă, corpul administrativ și de structură canonică al Bisericii. Fiecare Biserică autocefală ortodoxă are propriul ei Sinod, și niciun alt legislator, bisericesc sau politic, nu ar putea să îi substituie un organ administrativ de o altă formă, fie el de natură colectivăsau individuală.

Taina hirotoniei

Două edicte ale Sfântului Împărat Constantin cel Mare în favoarea creștinilor

După victoria repurtată împotriva lui Maxențiu la Pons Milvius (28 octombrie 312), precedată de celebra viziune relatată de istoricul Eusebiu din Cezareea, în lucrarea sa Vita Constantini, precum şi de apologetul creştin Lactanţiu, în lucrarea De mortibus persecutorum, împăratul Constantin cel Mare (306‑337), deși nu s‑a botezat imediat, a devenit protectorul creștinilor. Maxențiu murind în luptă, împăratul Constantin a devenit singurul stăpân al părții apusene a Imperiului roman. 

Timpul pascal, o împărtășire din roadele Învierii dincolo de vremea tânguirii pentru păcate

„Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit”  (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură pentru Sfânta și dumnezeiasca Înviere a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos) Învierea Domnului este reper pentru întreaga noastră viață bisericească. Creștinul este fiu al Învierii (I Cor. 15, 20), născut spre Veșnicie ca persoană împlinită prin comuniunea cu Dumnezeu. Cei încreștinațiau puterea de a lepăda viața cea veche fiind „morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 1), marcați de răstignirea împreună cu Hristos și de sălășluirea Fiului lui Dumnezeu în Omul cel Nou (Gal. 2, 20).

Perspectiva subliniată de Sfântul și Marele Sinod privind Sfânta Taină a Cununiei, și provocările actuale

Documentul intitulat Sfânta Taină a Căsătoriei şi impedimentele la aceasta este unul dintre cele mai importante texte adoptate de Sfântul şi Marele Sinod, un răspuns concret, de mare actualitate pentru viaţa şi misiunea Bisericii.

Problematica diasporei ortodoxe din perspectiva documentului Sfântului și Marelui Sinod

Documentul intitulat Diaspora ortodoxă este unul deosebit de important pentru viața Bisericii. Tematica abordată de acest document a fost pusă pe ordinea de zi deoarece, odată cu mișcările de populații de la începutul secolului XX, Biserica Ortodoxă și-a consolidat prezența în afara teritoriilor canonice tradiționale. Astfel a apărut o entitate canonică nouă, diaspora ortodoxă, care a fost percepută de la început ca o formă atipică de manifestare eclezială, la care Biserica trebuie să găsească soluțiile apropriate atât din punct de vedere canonic, cât și pastoral-misionar.

Autonomia bisericească din perspectiva clarificărilore aduse de documentul Sfântului și Marelui Sinod

Instituţia autonomiei este prezentă în viaţa comunităţilor creştine încă din perioa­da apostolică. Deplina responsabilitate a Bisericilor locale, subliniată încă din Fap­tele Apostolilor, epistolele şi scrierile apostolice, a fost întotdeauna pusă în legă­tură cu principiul coresponsabilităţii în întregul corp eclezial1. Astfel, autonomia a fost încadrată în sinodalitate, iar sinodalitatea a consolidat autonomia2.

Documentele adoptate de Sfântul și Marele Sinod

Importanța postului și respectarea lui astăzi Începând cu acest număr al revis­tei Apostolia,voi prezenta docu­mentele adoptate de Sfântul şi Marele Sinod, încercând să su­bliniez cele mai importante as­pecte şi să pun în evidenţă impac­tul acestora asupra vieţii bisericeşti.

Cadrul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod

În textul precedent am pus în evidenţă etapele pregătitoare ale Sfântului şi Marelui Sinod întrunit în Creta. Am putut constata că de la prima iniţiativă până la decizia Bisericilor autocefale de a încuviinţa orga­nizarea dialogului interortodox au trecut aproape 50 de ani, şi a mai fost nevoie de alţi 65 de ani pentru concretizarea iniţiativei. În aceşti 115 ani Bisericile ortodoxe auto­cefale au ajuns la conştientizarea nevoii de manifestare în unitate şi au dobândit experienţa comunicării pe teme precise.

Calea Spre Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe întrunit în Creta

Așa cum am putut observa în textul precedent,Biserica a asumat sinodalitatea, de la începuturile organizării ei, ca un cadru de manifestare a comuniunii, pornind de la modelul oferit de Sinodul apostolic. Natura sinodală a fost pusă în valoare și în dimensiunea canonică, prin exigența exprimată de Sfintele canoane ca toate aspectele de ordin doctrinar, pastoral și disciplinar să fie încadrate în  comuniunea sinodală.

Sfântul și Marele Sinod, expresie a naturii sinodale a Bisericii

Sfântul și Marele Sinod, împliniri, provocări şi perspective

Întrunirea Sfântului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, în perioada Rusa­liilor a anului 2016, în Creta, a fost pen­tru întreaga Biserică un timp de împli­nire a unui deziderat vechi de mai bine de un secol, dar si un moment de conştientizare a provocărilor puse în evidenţă de reanimarea la nivel general a tradiţiei sinodale. Secolele XIX-XX, prin faptul că au fost vremuri în care s-au constituit Bisericile autocefale moderne, au valorizat într-un mod cu totul aparte sinodalitatea la nivel regional, tomosurilede pro­clamare a autocefaliilor modernesubliniind explicit că Sfântul Sinod al noii Biserici auto­cefale este cea mai înaltă instanţă de autorita­te bisericească, vector de unitate şi coresponsabilitate. Secolele XX-XXI, prin dinamica fără precedent în care a fost antrenată socie­tatea în ansamblu, dar şi Biserica, au vocaţia de a trece la un alt nivel şi din acest motiv este firesc să se constituie şi într-un timp de re-animarea sistemului sinodal la nivel general.

Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, expresie a coresponsabilitătii eccleziale (2)

În continuarea prezentării din numărul anterior al revistei Apostolia, ne vom opri în cele ce urmează asupra ultimelor trei documente care vor fi prezentate Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe ce se va întruni în perioada 16-27 iunie 2016 în Creta.