Arhiereul

Datoria păstorului de suflete este de a-i face pe oameni să dorească această unire, de a-i reînnoi sufletește și de a-i sfinți. Căci ce lucrare poate fi mai deosebită decât aceea de a reda măreția pierdută a zidirii lui Dumnezeu? Ce poate fi mai de trebuință aproapelui decât a-l pregăti pentru viața cea veșnică? Anevoie este a împlini aceasta, căci trebuie să ne luptăm cu firea omenească cea stricată de păcat. Adesea ne poticnim de neînțelegere, uneori de împotrivire cu bună știință, de ura celor pe care îi iubim și pe care îi avem în grijă. Mult trebuie să se jertfească preotul pentru turma sa și mare trebuie să fie dragostea lui pentru aceasta. Trebuie să fie mereu pregătit să îndure orice spre binele oilor sale, și fiecare dintre acestea trebuie să-și facă loc în inima sa. El trebuie să dea fiecăruia leacul care îi este de trebuință,  potrivit caracterului persoanei și situației în care se află. 

Luaţi aminte la episcopul vostru, pentru ca şi Dumnezeu să ia aminte la voi

Luaţi aminte la episcopul vostru, pentru ca şi Dumnezeu să ia aminte la voi. Îmi pun sufletul pentru cei ce sunt ascultători faţă de episcop, preoţi şi diaconi, şi fie ca şi eu împreună cu aceştia să am moştenire în Dumnezeu. Lucraţi împreună, luptaţi împreună, alergaţi împreună, pătimiţi împreună, odihniţi-vă împreună, treziţi-vă împreună ca unii ce sunteţi iconomi1, asesori2 şi slujitori ai lui Dumnezeu.

Să aveți dragostea care îl insufla pe Sfântul apostol Pavel!

Dacă Hristos aleargă în ajutorul celor ce se trudesc pentru cele viitoare – nici lui Pavel, care a devenit atât de mare, nu i-a împletit încă o asemenea laudă –, atunci, când va vedea inima noastră desăvârşită, ce nu ar face? Dacă Hristos răsună în inimile noastre, atunci de îndată va zbura deasupra noastră şi Duhul Sfânt, şi vom deveni superiori cerului; nu soarele şi luna avându-le gravate pe trupul nostru, ci chiar pe Însuşi Stăpânul soarelui, al lunii şi al îngerilor Îl vom avea locuind şi petrecând împreună cu noi.

Focul din Foișor

Apostolii erau acolo, șezând în foișorul cel de sus, așteptând venirea Duhului. Erau întocmai unor sfeșnice care așteptau să fie aprinse de către Duhul Sfânt pentru a lumina întreaga creație prin învățătura lor.

Veniți la Mine, oile Mele !

De ar şti oamenii ce este dragostea Domnului, atunci mulţimi întregi ar alerga către Hristos, şi pe toţi i-ar încălzi cu al Său har. Milosârdia Sa este negrăită. Sufletul, de dragostea lui Dum-nezeu, uită pământul.

Păstorule al lui Israil, arată-te în măreția ta!

Abel, primul păstor, era cinstit înaintea Domnului, care îi primea jertfa și căuta mai mult asupra celui care o aducea decât asupra darului însuși (Gn 4,4). Scriptura îl laudă de asemenea și pe Iacov, păstor al turmelor lui Laban, arătând durerile pe care le-a purtat pentru oile sale: „Ziua mă ardea căldura, iar noaptea sufeream gerul.” (Gn 31, 40); și Dumnezeu a răsplătit truda acestui om.  

Evanghelia din duminica a 33-a de după Rusalii: pilda vameșului și a fariseului (începutul Triodului)

Cu pilda vameșului și a fariseului simțim că se apropie perioada amețitoare a sfântului și marelui Post. Sufletul nostru freamătă de nerăbdare simțind primăvara făgăduită. Prin cuvântul Său, Domnul ne călăuzește și ne învață spre dobândirea bucuriei, bucuria Sa, bucuria pascală, a lumii care va să vină. 

Gânduri la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci

SFÂNTA CRUCE, SEMN DISTINCTIV ȘI ALTAR DE JERTFĂ Între praznicele împărătești ale Bisericii noastre se numără și sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, prăznuită an de an la data de 14 septembrie. Potrivit tradiției creștine, nu există simbol religios sau obiect de cult cu o importanță atât de evidentă la scara întregii creștinătăți şi mai însemnat decât Sfânta Cruce. De aceea, nu ne miră faptul că în Biserica noastră ortodoxă avem două mari sărbători ale Sfintei Cruci: Înălțarea Sfintei Cruci și Duminica Sfintei Cruci (a III‑a din Postul Mare).

Partea omului și partea lui Dumnezeu

Predică la cea de a 12‑a duminică după Rusalii, 2021 Astăzi am ascultat două pasaje din sfânta Evanghelie: cel de la a douăsprezecea duminică de după Rusalii și cel de dinaintea Înălțării sfintei și de viață făcătoarei Cruci. Tot acum este și odovania praznicului Nașterii Maicii Domnului. Mesajul care ne este adresat ne umple de nădejde și de bucurie și ne dă mângâiere în toate încercările vremurilor de astăzi. Trăim o perioadă tulbure. Tinerii noștri simt cu neliniște nesiguranța și fragilitatea civilizației noastre. Societatea civilă se clatină, alcătuirea noastră politică este depășită de evenimente. 

Înălţarea Domnului

„Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul Slavei.” (Psalmul 23, 7) Înălţarea la cer a Mântuitorului Hristos şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui este unul din evenimentele majore din istoria mântuirii noastre. Ea reprezintă sfârșitul prezenței fizice și al activității lui Hristos pe pământ, și totodată începutul propovăduirii apostolice și al ridicării firii omenești în slava Tatălui. Locul central al Înălțării în viața noastră liturgică este confirmat și de importanța acordată de Biserica Ortodoxă sărbătorii Înălțării, care se numără între toate praznicele împărătești. De asemenea, tradiția Bisericii confirmă legătura indivizibilă a acestui eveniment cu Învierea și Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea Înălțării fiind plasată între acestea două.

Sfântul Duh și viața noastră

Prin pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, în Ierusalim, Biserica s-a născut în istorie ca o comunitate sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu. De existenţa văzută a Bisericii este legată lucrarea Duhului Sfânt, prin Sfintele Sfintele Taine săvârşite chiar din ziua Cincizecimii, când, pătrunşi la inimă, au crezut şi s-au adăugat apostolilor, prin botez, „ca la trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2, 37, 41). De atunci, noi, toţi cei născuţi nu doar trupeşte din părinţi, ci şi din Duh, intraţi în Biserică prin Botez, trăim comuniunea, rugăciunea, cuminecarea cu Sfânta Euharistie şi cuvântul Scripturii. Toţi cei care mergem pe această cale suntem nu doar făpturi biologice, am devenit şi fiinţe eclesiale, căci suntem născuţi şi vieţuim întru Duh. Duhul Sfânt transformă indivizii în persoane, oamenii în copii ai lui Dumnezeu.

Învierea Domnului Adevăr, bucurie și imperativul autenticității

„Cuvântarea întâi la Sfintele Paşti apoi Despre zăbovire” (fragment). Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul)

„Ziua Învierii – şi este bun începutul acesta! Și să ne luminăm cu prăznuirea, şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi (cf. Isaia 66, 5), nu numai celor ce cu dragoste au făcut sau au suferit ceva pentru noi! Să iertăm toate pentru Înviere! Să ne iertăm unii pe alţii ...

Crucea ca regulă de viață

Crucea reprezintă chintesența întregii misiuni a Mântuitorului Hristos pe pământ. De fiecare dată când Domnul a vorbit despre misiunea Sa, despre botezul prin care avea să se boteze, despre paharul pe care avea să‑L bea sau despre modul în care trebuie să‑L urmăm, a vorbit despre Cruce. Totul în cuvintele Sale, și chiar și în tăcerile Lui, se referă la acest moment final: Golgota.

Sfântul Ioan Damaschin. Cuvânt la Buna Vestire a Preasfintei Stăpâna Noastră de Dumnezeu Născătoare Maria

Bucură‑te, cea plină de dar, că ni te‑ai făcut nouă scăpare şi mijlocești pentru noi, cei ce suntem ființe de lut, la Fiul tău şi Dumnezeul tău, Dumnezeul nostru.