Fizica, Medicina, Filosofia, Teologia şi condiția uimitoare a omului în Univers (2)

ENERGIA DE VID, CREAȚIA EX NIHILO ȘI TEOLOGIA ENERGIILOR NECREATE Fizica macro‑ și micro‑cosmosului a scos la iveală câteva caracteristici excepționale ale universului. Energia de vid, de exemplu, care însoțește întreaga cronografie științifică a universului, este decisivă în câteva momente cheie. Singularitatea primordială care, din punct de vedere științific, a dat naștere universului este înțeleasă ca fiind o fluctuație a unui vid plin de energie. Pe de altă parte, vidul interstelar și cel intergalactic, ca și orice alt loc obișnuit din lumea înconjurătoare, sunt pline de energie, de energia de vacuum. Dar vidul energetic este și interior cărămizilor de materie, atomii pe care îi cunoaștem fiind, după expresia cunoscutului profesor Peter William Atkins, de la Universitatea din Oxford, „mai mult vid decât substanță”. În fine, și interacțiunile fundamentale sunt forme de vid, după cum observă fizicianul John Barrow, profesor de fizică‑matematică la Universitatea din Oxford. Există așadar o dificultate de fond în fizica actuală, care nu are un loc pentru energia de vid în tabloul Sistemului Standard al particulelor și al interacțiunilor, deși vidul plin de energie (fluctuații de perechi particulă‑antiparticulă) este peste tot prezent, ca un fel de substrat ultim al acestei lumi sensibile.

Fizica, medicina, filosofia, teologia: despre condiția uimitoare a omului în Univers (I)

DE LA COSMOLOGIE LA NEUROȘTIINȚE În câteva privințe, secolul XX este secolul fizicii și al cosmologiei, dacă ținem seama de cele mai importante descoperiri științifice: expansiunea universului, modelul cosmologic al Big Bang‑ului, astrofizica și fizica găurilor negre, relativitatea restrânsă și relativitatea generală, formulate de Einstein, teoria mecanicii cuantice, cu dualitatea undă‑corpuscul, având proprietăți imposibil de tradus în termenii experienței directe. Întrevedem un univers gigantic și dinamic, cu un trecut îndepărtat, un univers cu sute de miliarde de galaxii, generate, o dată cu fundalul spațio‑temporal, de o explozie inflaționară a unui vid primordial. Știința ne ajută să întrevedem, în plan fizic, cum anume recapitulăm, noi, oamenii Creația, pentru că în trupurile noastre sunt elemente pe care stelele le‑au produs, în arderile lor nucleare. Am descoperit, de asemenea, că spațiul‑timp prezintă proprietăți contraintuitive, deformându‑se la viteze relativiste sau în vecinătatea corpurilor dense, și că universul întreg, micro sau macrocosmosul, este caracterizat de o profundă și tulburătoare raționalitate.

Putem vedea ceea ce este mai presus de vedere?

Credinţa deschide cerul nevăzut al celor dumnezeieşti Sesizarea lucrurilor lumii sensibile şi a înţelesurilor lor face parte din viaţa obişnuită. În mod firesc, şi fără să reflectăm la lucrul acesta, vedem şi auzim, atingem, măsurăm şi cântărim fragmente concrete din realitatea care ne înconjoară. Această receptare a lumii e continuată adesea, printr‑o profundă explorare ştiinţifică, prin tehnologii adecvate, care ne dezvăluie structura miraculoasă a lucrurilor, raţionalitatea lor intimă, legile care le gurvernează. Însă un alt fapt, miraculos, trece neobservat în periplul omului prin lume, în epopeea lui de sesizare şi descriere a frumuseţilor ei: însăşi posibilitatea de a percepe lumea şi de a înţelege raţionalitatea ei.

Care este cea mai mare carte de teologie?

Întrucât lumea este creată din nimic, tot ce a apărut prin voia lui Dumnezeu are o bază în El. Fiecare lucru sau fiinţă vie din cele ce există reflectă ceva din puterea, înţelepciunea, măreţia şi bunătatea Lui. În acest fel, întreaga existenţă, mişcarea, diversitatea sau poziţia celor ce ne înconjoară se descoperă ca fiind aspecte care cuprind şi reflectă structura Creaţiei, dezvăluind înţelesuri despre lucrarea Creatorului. Însă prin această abordare reflecţia patristică cuprinde întreaga sferă a filosofiei şi întreg spaţiul de investigaţie al ştiinţelor, anunţând că în toate sunt ascunse înţelesuri edificatoare.

Maica Siluana Vlad. O lectură filocalică a întâlnirii teologiei cu știința

Valoarea spirituală a muncii în era roboţilor inteligenţi

Maşina, robotul de bucătărie, roboţii industriali sau calculatorul sunt de ani buni prezenţe obişnuite în peisajul vieţii cotidiene. Întrucât o mulţime de oameni le folosesc în mod curent, s‑ar putea spune că interacţiunea dintre om şi maşină nu este o activitate specială, care să solicite analize subtile. Totuşi, în numeroase locuri şi în variate forme, în ultimele decenii au fost exprimate avertismente cu privire la provocările pe care le anunţă dispozitivul tehnic, maşina, în viaţa şi în devenirea omului.

Limba și limbajul în epoca rețelelor de socializare

Limba este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman. Chiar dacă este mult mai mică decât alte organe – cum ar fi mâinile sau picioarele –, puterea sa este enormă. De aceea, dorind să exprime puterea irezistibilă a limbajului, înțelepciunea populară spune că „limba nu are oase, dar rupe oase”. În plus, mai trebuie spus că limbajul este și oglinda vieții noastre psihice. Este instrumentul sau vehiculul prin care stările și trăirile noastre interioare sunt exteriorizate. În era internetului și a rețelelor de socializare nu doar exprimarea verbală, dar și scrisul și expresia vizuală au căpătat o importanță din ce în ce mai mare, de aceea este necesar să ne oprim câteva minute asupra acestui argument, pentru a încerca să înțelegem în ce măsură viața noastră poate fi afectată de folosirea (adecvată sau neadecvată) a acestor formule de exprimare. E un argument cât se poate de serios, mai ales dacă ne gândim la cuvântul Mântuitorului Hristos, din Evanghelia de la Matei: „Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care‑l vor rosti oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mt. 12, 36‑37).

Universul și viața în lumina Învierii lui Hristos

Cosmologia afirmă că universul în care trăim este strâns legat de viață. La prima vedere, afirmația pare prea îndrăzneață, întrucât, cum bine știm, universul e foarte mare, iar pământul parcă neînsemnat. Însă rezultatele cercetărilor privind intensitatea interac-țiunilor fundamentale din cosmos indică faptul că cele mai ample și mai profunde structuri micro și macrocosmice sunt în așa fel calibrate, încât permit existența structurilor specifice lumii vii.

Tainele rațiunii și veșmântul matematic al universului

Pentru alpiniști, marinari, salvamontiști sau speologi nodurile sunt instrumente prețioase de lucru. În multe dintre situațiile pe care aceștia le întâlnesc, știința de a face nodul potrivit se dovedește a fi esențială, uneori decisivă pentru supraviețuire. O explorare rapidă ne oferă o gamă întreagă de noduri, utilizate într-o serie întreagă de activități: noduri marinărești, noduri folosite în alpinism și în expedițiile speologilor, în operațiunile de salvare sau în camping, în aranjamente decorative, dar și nodurile de la încălțări. Toate aceste activități îşi au tipurile lor de noduri, fiecare cu o anumită rezistență și complexitate.

Teologie și știință în zorii modernității

Întreaga istorie a umanității este marcată, în variate forme, de efortul constant de înțelegere, manifestat fără întrerupere, în diverse culturi și locuri. Din timpuri străvechi, întrebările și explorările omenești urmăresc o serie întreagă de teme majore, care constituie și astăzi miezul abordărilor filosofice, artistice sau tehnice. Între aceste teme, care revin mereu în reflecția omenească, există unele mai speciale, care se pretează deopotrivă matematicii și literaturii, fizicii și poeziei, amestecând, în același suflet omenesc, profunde stări contemplative, răpiri poetice, complexe înțelegeri abstracte, alimentând strădanii de ordin tehnic, cu toate poverile și bucuriile pe care acestea le poartă.

Anatomia lumii sensibile și foamea existențială de sens

Știința, ca „anatomie” și „fiziologie” a lumii sensibile, și‑a extins tot mai mult proiectele de explorare în univers, în lumea înconjurătoare, în lucruri, în organisme, dar și în trupul omului. În explorarea fundalului în care ne mișcăm și trăim (spațiul și timpul), tehnologia și teoriile actuale oferă științelor un arsenal capabil de expediții până la granița lumii sensibile, îndrăznind să arunce o privire speculativă dincolo de limitele perimetrului ei, în abisul omenesc sau către originile și finalitatea universului. Dar în intenția ei de a elucida astfel de mistere, știința invadează câmpul teologiei și al metafizicii. Iar uneori tinde să acopere afirmațiile lor edificatoare, fiindcă golește spațiul vieții noastre de conținuturi edificatoare şi îl asediază cu descrieri tehnice care nu pot să indice un sens mai înalt existenţei noastră în lume.

Taina vieţii. Fenomenologia şi miopiile ştiinţei

Adesea, în situaţiile în care întâlnim lucruri sau fenomene pe care nu reuşim să le înţelegem, ne îndreptăm aşteptările către breasla cercetătorilor, oameni obişnuiţi să petreacă multă vreme în laborator, cu atenţia încordată asupra unui fenomen mărunt. Se consideră, şi de multe ori pe bună dreptate, că ostenitorii oneşti ai ştiinţei sunt cei mai în măsură să ofere răspunsuri clare, precise, argumentate, despre cele ce se petrec în lumea înconjurătoare.

Neuroștiințele și experiența vieții spirituale creștine (2)

VALENȚE TERAPEUTICE ALE RELAȚIEI INTERPERSONALE În ultimele decenii au apărut tot mai multe preocupări care investighează starea de bine și legătura dintre starea de bine și starea de sănătate. Astăzi știm mult mai multe despre fiecare dintre aceste două aspecte esențiale ale vieții, dar și despre legătura dintre ele.

Neuroștriințele și experiența vieții spirituale creștine (I)

TREI TEME DE DIALOG LA CONFLUENȚA NEUROȘTIINȚELOR CU EXPERIENȚA VIEȚII SPIRITUALE O lectură sumară a datelor și a cercetărilor din sfera neuroștiințelor poate identifica uşor cel puțin trei arii semnificative în dialogul cu teologia.

Revoluția (Mc)mindfulness câteva considerații din perspectiva spiritualității creștine (2)

Numeroase studii promovează introducerea diverselor tipuri de mindfulness în management, în activități care presupun un stres considerabil, subliniind efectele benefice, reducerea stresului, reglarea emoțională, creșterea eficienței și a calității muncii, stimularea creativității. Unii experți, care au explorat pentru mai multă vreme efectele benefice ale mindfulness-ului, opinează că trăim într-o societate în care paradigma dezvoltării este strâns legată de o „economie a atenției” și propun – pentru o bună prestație în muncă și în viață – inserarea unor scurte reprize de mindfulness la birou sau în drum spre casă, urmărind finalmente creșterea capacității de a ne însoți cu atenție în toate orele și în activitățile zilnice.1 Sunt vehiculate și exerciții care necesită alocarea unor durate scurte, așa zisele micro-meditații, care pot spori eficiența activităților, vizând un fel de viață pe de-a-ntregul organizată în jurul unor exerciții de autocontrol.2 Prezente în toate sferele de activitate și având uneori întrebuințări strict mercantile, exercițiile mintale au ajuns să fie amendate ironic prin expresia „McMindfulness”, aluzie la universalitatea orizontală a produselor McDonalds.3