Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
10 Aprilie 2015

Hristos cel înviat din morţi ne-a dăruit viaţa veşnică

 „Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte. Dar Dumnezeu, prin Învierea Sa, a «condamnat» oamenii la nemurire. În schimbul loviturilor, el le-a dat săruturi, în schimbul batjocoririlor, binecuvântări, iar în schimbul morţii Sale le-a dat viaţa veşnică. Ura oamenilor faţă de Dumnezeu n-a fost niciodată mai mare ca atunci când L-au răstignit, iar dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu s-a arătat niciodată mai deplin decât atunci când a înviat. Oamenii au voit să facă din Dumnezeu o fiinţă muritoare, dar, prin Învierea Sa, El i-a făcut pe oameni nemuritori. Dumnezeu Cel răstignit a înviat şi a ucis moartea. Nu mai există moarte. (...) Prin Învierea Sa, Dumnezeu-Omul a deschis oamenilor calea vieţii veşnice. (...) Tot aşa cum până la Învierea lui Hristos era firesc ca omul să fie muritor, în acelaşi fel, după Înviere, destinaţia firească a omului este viaţa veşnică." SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI, Omul si Dumnezeu-Omul

Ce ar fi existenţa omenească fără Învierea lui Hristos? O rătăci­re istovitoare şi zadarnică într-un pustiu de dimensiuni pla­netare, în care toate căile duc la moarte: „M-am uitat cu luare aminte la toate lucrări­le care se fac sub soare şi iată: totul este deşer­tăciune şi vânare de vânt” (Ecl. 1, 14). Care ar fi rostul vieţii omeneşti fără... Citeste articolul

9 Martie 2015

Singurul Prieten al omului

 „Oamenii şi neamurile, popoarele şi rasele, cu toţii fără deosebire se află înhămaţi în jugul timpului şi spaţiului. Încovoiaţi zi şi noapte sub greutatea poverii (...), ei se târăsc, se clatină, (...) se prăbuşesc şi pier. (...) Aceasta este făptura omenească, aceasta este lumea, când nu le simt prin Hristos, când nu le văd întru Hristos. Dar cu El totul se schimbă: şi eu, şi lumea din jurul meu. De îndată ce Îl întâlnim, curge în om un şuvoi cu totul nou, ceva ce n-am simţit niciodată, nici n-am imaginat sau cunoscut. (... ) Atunci răsună în toate adâncurile lumii şi în străfundurile omului un glas binefăcător şi blând (...) care îi salvează pe cei căzuţi, vindecă orice rană, alină orice suferinţă, uşurează orice povară şi îndulceşte orice amărăciune; astfel ne grăieşte singurul Prieten al omului: «Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă» (Mt 11,28)." SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI, Omul si Dumnezeu-Omul

Toţi prietenii pe care îi avem în această lume sunt prietenii făpturii noastre muritoare. Dar omul trupesc, care se veştejeş­te cu timpul şi cunoaşte soarta unui osân­dit la moarte, nu este fiinţa noastră reală. Trupul nostru vizibil nu este decât veş­mântul vremelnic şi pieritor al omului lă­untric, veşnic şi nemuritor, căci a fost fă­cut după chipul... Citeste articolul

22 Ianuarie 2015

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Mc. 13, 31)

„Niciunul din lucrurile care au un început, un mijloc si un sfârşit nu exclude cu desăvârsire atributul relaţiei. Dar Dumnezeu, Care în toate cele Se află infinit mai presus decât orice fel de relaţie, nu are, bineînţeles, nici început, nici mijloc, nici sfârsit, nici absolut nimic din ceea ce poate fi considerat atributul relaţiei. (...) Veacurile, timpurile si locurile aparţin lucrurilor care sunt în relaţie unele cu altele. Fără acestea nimic nu poate exista din cele ce sunt întocmite numai cu acestea. Dar Dumnezeu nu aparţine lucrurilor care sunt în relaţie unul cu altul. (... ) Deci dacă răsplata celor demni de aceasta este Dumnezeu Însusi, cel care este demn de a primi harul Domnului va fi mai presus decât toate veacurile, decât toate timpurile si toate locurile. Sălasul lui va fi Dumnezeu Însusi, asa cum a fost scris: «Fii mie Dumnezeu apărător si loc întărit, ca să mă mântuiesti» (Ps. 70, 3)." SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Cele 200 capete despre teologie

Desacralizarea lumii moderne, în care ateismul si indiferenţa religioasă au luat proporţii mondiale, provine din faptul că raţiunea omenească a fost ridicată la rangul de autoritate supremă a cugetului nostru, iar ştiinţele materiei sunt conside­rate ca fiind singura sursă reală si incon­testabilă a adevărului. Dacă Dumnezeu nu poate fi aflat pe această cale, este pen­tru că El... Citeste articolul

7 Decembrie 2014

Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte (Matei 2, 10)

 „Noi, cei ce aparţinem în acelaşi timp – mai bine zis, în paralel – de două lumi, de cea de sus şi de cea de jos, suntem oarecum împărţiţi de-a lungul întregii noastre vieţi pământeşti. Tânjim către viaţa veşnică, având înaintea noastră chipul fiinţării dumnezeieşti, neschimbată în desăvârşirea sa, iar în acelaşi timp ne afundăm în grija celor pământeşti, nefiind în putere a defăima cerinţele acestei vieţi. «Aştept învierea morţilor.» Numai ea, cea aşteptată veşnică viaţă, este adevărata viaţă. (...) Când «Dumnezeu va fi toate întru toţi» (1 Cor. 15, 28), atunci şi noi ne vom arăta ca stăpânind veşnicia, iar de acum nu în parte, ci în deplinătate. Către această «margine a doririlor» năzuieşte sufletul. De-abia atunci va fi cu putinţă bucuria cea de nimic întunecată.” ARHIMANDRITUL SOFRONIE, Scrisori de la Athos

Steaua din Betleem nu este un corp ceresc ca oricare altul. Este abso­lut inutil să încercăm să identifi­căm – aşa cum au încercat unii as­tronomi – sursa materială a acestei lumini mişcătoare. Steaua de la Betleem este un semn trimis de Dumnezeu, iar lumina ei nu este un fenomen astronomic, ci o re­velaţie a Fiinţei dumnezeieşti, care nu poa­te fi văzută cu... Citeste articolul

6 Noiembrie 2014

Idolatria materiei

„Evul Mediu, Antichitatea şi chiar întreaga omenire, de la primii ei paşi şovăielnici, au trăit cu convingerea unui suflet esenţial, în vreme ce epoca modernă a zămislit, începând cu a doua jumătate a secolului XIX, o psihologie fără suflet. Sub influenţa materialismului ştiinţific, tot ce nu poate fi văzut cu ochii sau atins cu mâna este supus îndoielii sau poate chiar deveni un motiv de defăimare, sub acuzaţia de metafizică. De acum înainte este considerat «ştiinţific», deci demn de crezare, numai ceea ce se manifestă sub o formă materială sau ceea ce poate fi dedus din cauze accesibile simţurilor. (...) Ce este oare, în fond, această materie atotputernică? Nimic altceva decât un alt Dumnezeu creator, dar acum despuiat de trăsăturile lui antropomorfice" C.-G. JUNG, Omul în căutarea sufletului său

„Materialismul nu are nimic materi­al”,afirma pe bună dreptate Heidegger. Într-adevăr, materialismul este o mani­festare a spiritului omenesc, o viziune a lumii şi o teorie intelectuală fondată nu pe materie, ci pe ideea de materie, care, ca orice idee, nu are nicio substanţă ma­terială. Marx însuşi, tatăl materialismu­lui aşa-zis „ştiinţific”, şi-a... Citeste articolul

Gândesc, deci Dumnezeu există (I)
5 Septembrie 2014

Gândesc, deci Dumnezeu există (I)

 „Nu trebuie să-mi închipui că a gândi infinitul nu este o adevărată idee, ci numai negarea a ceea ce este finit, tot aşa cum nu concep odihna şi întunericul ca fiind contrarul mişcării şi al luminii. Dimpotrivă, văd cât se poate de limpede că substanţa infinită conţine mai multă realitate decât substanţa finită, şi prin urmare, că am avut într-un anume fel în mine mai întâi ideea infinitului şi nu a finitului, adică a lui Dumnezeu, înainte de a mea însumi. Căci cum ar fi cu putinţă să cunosc îndoiala şi dorinţa, adică faptul că îmi lipseşte ceva şi nu sunt cu totul desăvârşit, dacă nu aş fi avut în mine ideea unei fiinţe mai desăvârşite decât mine, în comparaţie cu care pot cunoaşte defectele naturii mele? Şi nu putem spune că ideea de Dumnezeu este falsă, neavând nicio realitate materială şi că deci ea provine din neant (...). Dimpotrivă, această idee fiind cât se poate de clară şi evidentă şi conţinând în sine mai multă realitate obiectivă decât oricare alta, nu există niciuna care să fie mai adevărată, nici mai puţin bănuită de a fi eronată sau falsă. Ideea, vă spun, a acestei fiinţe desăvârşite în cel mai înalt grad este cu totul adevărată (...)" DESCARTES, Meditaţii

Noţiunea de Dumnezeu, ne spu­ne Descartes, este adevărul cel mai evident şi fundamental pe care-l descoperă cugetul omenesc atunci când se observă pe sine însuşi şi când ob­servă lumea înconjurătoare. Din momen­tul în care apariţia conştiinţei de sine şi a gândirii a dat naştere speciei omeneşti, primii oameni au înţeles de la bun înce­put... Citeste articolul

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău (Mt. 22, 37)
3 August 2014

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău (Mt. 22, 37)

„A-L slăvi pe Dumnezeu este folositor omului, nu lui Dumnezeu. (...) Nimeni nu va putea, necinstindu-L pe Dumnezeu, să-L păgubească cu ceva şi nimeni nu va putea, lăudându-L, să-L facă să apară mai strălucitor. (...) Oamenii care Îl preamăresc potrivit cu vrednicia Sa, sau mai bine spus după cât le stă lor în putere să Îl preamărească - căci vrednicia Sa nicicând nu va putea fi preamărită îndeajuns -, obţin folos din lauda pe care o aduc. În schimb, cei ce Îl hulesc şi dispreţuiesc îşi pun în primejdie propria lor mântuire. (...) Să-L chemăm, aşadar, pe Dumnezeul de negrăit, Cel care nu poate fi gândit, nici văzut şi nici înţeles; pe Cel care înfrânge puterea limbii omeneşti, Cel care este dincolo de înţelegerea cugetului muritor, pe Cel nedezvăluit îngerilor, Cel pe care serafimii nu Îl pot contempla, heruvimii nu Îl pot pricepe (...), fiindu-le cunoscut numai Fiului şi Duhului.." SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Despre necunoaşterea lui Dumnezeu

Cea dintâi şi cea mai mare po­runcă propovăduită de Hristos, atât prin cuvânt, cât şi prin faptele Sale şi jertfa Sa pe cru­ce, pare a fi şi cel mai greu – dacă nu chiar im­posibil – de pus în practică. Este cu neputin­ţă unui orb să aprecieze frumuseţea naturii sau a unei opere de artă, iar un surd nu poate nicidecum să guste farmecul muzicii. Tot... Citeste articolul

Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (In. 18, 36)
12 Iunie 2014

Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (In. 18, 36)

 „Lumea este o prostituată care îi ademeneşte pe cei care o privesc şi jinduiesc după frumuseţea ei. Cel care s-a lăsat amăgit şi a căzut în robia dorinţelor lumeşti nu mai poate scăpa din mrejele lor până în ceasul morţii. Numai atunci, în momentul în care lumea îi răpeşte totul, îl lasă gol şi-l dă pe uşă afară din casa ei, omul cunoaşte înşelăciunea şi minciuna ei. Iar când se străduieşte să iasă din întunericul acestei lumi, care de fapt se află în el însuşi, el nu-i poate vedea capcanele. Astfel încât lumea îi ţine în puterea ei nu numai pe adepţii şi copiii ei, cei care sunt legaţi de ea, dar şi pe asceţii care refuză bunurile lumeşti (...). Iată, lumea îi hăituieşte pretutindeni cu lucrările ei, îi striveşte, îi calcă sub picioarele ei.” SF. ISAAC SIRUL, Cuvântări duhovniceşti

Ceea ce numim în mod obișnuit „lume”, în sensul laic al cuvântului, noţiune care cuprinde totalitatea lucru­rilor exterioare, accesibile simţurilor si in­teligenţei noastre, nu este decât o creaţie imaginară a minţii omenesti. Căci Duhul lui Dumnezeu este singura substanţă re­ală a tot ce există, fără de care nimic – nici chiar o furnică, un fir de... Citeste articolul

9 Mai 2014

Bucuraţi-vă pururea (I Tes. 5, 16)

„Domnul nostru este singurul izvor de bucurie al îngerilor, al lumii şi al oricărui suflet care-L caută din toată inima. Numai El Se află în veşnicie. Putem căuta mângâiere pe acest pământ, pe lângă cei apropiaţi nouă, dar aceasta nu poate fi decât un lucru limitat, datfiind că suntemfăpturi create, limitate în timp şi spaţiu, care nu pot cuprinde veşnicia. Numai Dumnezeu poate să împlinească toate năzuinţele sufletului omenesc. Chiar dacă suntem făpturi create între anumite limite, noi toţi căutăm veşnicia, iar această veşnicie – altfel spus, bucuria veşnică, viaţa veşnică, şi toate lucrurile veşnice de care vom dispune – nimeni pe pământ, nici cel mai apropiat şi altruist om, nu ne-o poate oferi. (...) Dumnezeu este mângâierea şi bucuria tuturor. De aceea vă doresc să dobândiţi pacea şi bucuria Domnului. În vremurile schizofrenice în care trăim, nimic nu este mai important decât pacea inimii şi a cugetului, pacea lui Dumnezeu.” STAREŢUL TADEI, Pace si bucurie în Duhul Sfânt

Omul fără Dumnezeu nu poate afla niciunde bucuria deplină şi pacea sufletului. Şi totuşi ve­dem in jurul nostru mulţi oameni care par a trăi fericiţi şi in bună inţelegere cu se­menii lor, fără să le pese câtuşi de puţin de Dumnezeu şi de mântuirea sufletului. A se crede fericit fără Dumnezeu este o amăgire de aceeaşi natură cu cea a unui om robit băuturii, care confundă... Citeste articolul

15 Aprilie 2014

Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând

„Scopul creştinismului nu este de a ajuta oamenii să se împace cu ideea morţii, ci de a le dezvălui adevărul asupra vieţii şi asupra morţii, pentru a fi mântuiţi prin acest adevăr. (...) Dacă scopul creştinismului ar fi de a-i elibera pe oameni de spaima morţii, de a-i împăca, aşadar, cu moartea, nu am avea nicidecum nevoie de creştinism, dat fiind că toate celelalte religii au făcut deja acest lucru (...). Iar secularizarea este pe cale de a zămisli un om care va muri cu veselie şi în mod colectiv, pentru triumful unei cauze, oricare ar fi ea. Creştinismul nu este împăcarea cu moartea. El este revelaţia morţii, şi el revelează moartea pentru că este revelaţia vieţii. Hristos este această viată. Si numai dacă Hristos este viată,moartea este aşa cum o defineşte creştinismul: un vrăjmaş care trebuie nimicit, şi nu un «mister» ce trebuie elucidat" PĂRINTELE ALEXANDRE SCHMEMANN, Pentru viața lumii

Moartea este pretutindeni prezentă, înlăuntrul nostru şi în afară. Toa­te făpturile vii, toate fi­inţele omeneşti, toţi pruncii nou-născuţi, părinţii, fraţii, surorile, copiii noştri, toa­te popoarele, toate naţiunile lumii, toţi locuitorii pământului, apelor şi văzdu­hului, toţi fără excepţie sunt contaminaţi de virusul morţii: „Omul începe să... Citeste articolul

15 Martie 2014

Viata omenească nu este decât o îndelungă ispită (II)

„În călătoria ei în această lume, viaţa noastră nu poate fi ferită de încercarea ispitei, căci progresul nostru duhovnicesc se realizează prin punerea noastră la încercare; nimeni nu se poate cunoaşte pe sine fără a fi pus la încercare, nu poate fi încoronat fără a învinge, nu poate învinge fără luptă, şi nu poate lupta fără a fi întâlnit duşmanul şi ispita (...). Citim în Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a fost El Însuşi ispitit în pustie de diavol (...). Întru Hristos tu erai cel ispitit, căci Hristos S-a întrupat în carnea ta, ca să te mântuiască; a luat asupra Lui moartea ta, pentru a-ţi da viaţa; a primit de la tine înjosirea pentru a-ţi da mărirea; deci a luat de la tine ispita pentru a-ţi da biruinţa. Dacă întru El suntem ispitiţi, întru El vom învinge pe cel rău.” (SFÂNTUL AUGUSTIN - Despre Psalmul 60)

Tot ce există în această lume, împre­jurul sau înlăuntrul nostru, poate fi un mod de a ne apropia de Dumne­zeu sau, dimpotrivă, de a ne a depărta de El: „Ochiul ţi-a fost dat pentru ca, privind zidirea, să-l preamăreşti pe Ziditor şi pe Cârmuitor, dar dacă nu te slujeşti bine de ochiul tău, el devine un prilej de desfrânare. Limba ţi-a fost dată ca să slăveşti... Citeste articolul

15 Ianuarie 2014

Viata omenească nu este decât o îndelungă ispită (I)

„Atunci când mă voi fi legat de Tine cu toată fiinţa mea, durerea şi truda nu vor mai exista nicicând şi niciunde pentru mine; viaţa mea, în întregime plină de Tine, va fi atunci adevărata viaţă (...); dar, nefiind încă plin de Tine, sunt o povară pentru mine însumi. (...) Vai! Doamne, fie-Ţi milă de mine! Mâhnirea mea cea rea se luptă cu sfânta bucurie, şi nu ştiu care din două va ieşi biruitoare. Vai! Doamne, fie-Ţi milă de mine! Iată rănile mele, nu Ţi le ascund. Tu eşti medicul, eu sunt bolnavul, Tu eşti preamilostiv, eu sunt un netrebnic. Viaţa omului pe pământ nu este oare o ispită? (...) Vai şi amar de bogăţiile lumeşti, căci ne temem de primejdie şi bucuria ne este umbrită! Vai şi amar de poverile lumeşti, de trei ori vai şi amar, căci dorim fericirea, dar încercările sunt grele şi ne sfarmă stăruinţa! Viaţa omului pe pământ nu este oare o încercare neîntreruptă?’’ (SFÂNTUL AUGUSTIN – Mărturisiri)

Se spune deseori, şi pe bună drepta­te, că viaţa e o luptă: „Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostă­şească...?” (Iov 7, 1). Dar care este scopul acestei lupte, ce vrem să dobândim, împărăţia acestei lumi sau Împărăţia Ceruri­lor? Ostaşii care suntem sub ce flamură luptă, cea a lui Dumnezeu sau cea a lui Mamona? Căci nu putem lupta... Citeste articolul

10 Decembrie 2013

Cel care Este, astăzi s-a născut

„Cel care Este, astăzi s-a născut! Cel care Este a devenit ceea ce nu era. El era Dumnezeu, si a devenit om, fără a înceta de a fi Dumnezeu. (...) Cu adevărat Dumnezeu, fiind zămislit de un Dumnezeu, cu adevărat om, fiind născut dintr-o fecioară. (...) Tatăl a zămislit fără să piardă nimic din substanţa lui, fecioara a născut fără să piardă nimic din neprihănirea ei feciorelnică. (...) Zămislirea dumnezeiască nu poate fi explicată, naşterea trupească nu trebuie cercetată. Ştiu că o fecioară a dat naştere Cuvântului în această zi, şi am credinţa că Dumnezeu L-a zămislit înainte de veacuri. (...) Fiinţa care există se arată şi apare, cel care nu există trece de la nefiinţă la existenţă.” Sf. Ioan Gură de Aur - „OMILIE DESPRE ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI”

Acest fenomen biologic pe care-l numim „naştere" nu este, la drept vorbind, începutul vieţii, ci pri­mul pas către moarte: „Omul începe să moară atunci când începe să trăiască” (Sf. Nicodim Aghioritul). Din punct de vede­re biologic, forţele morţii sunt infinit mai pu­ternice decât forţele vieţii, dat fiind că toate făpturile vii sunt... Citeste articolul

6 Noiembrie 2013

Rugați-vă neîncetat

(1 TESALONICIENI 5, 17) „Cel care Îl iubeşte pe Domnul îşi aminteşte de El în orice vreme, iar amintirea de Dumnezeu dă naştere rugăciunii. Dacă nu-ti aminteşti de Domnul, nu te vei putea ruga. Fără rugăciune, sufletul nu se va menţine în iubirea lui Dumnezeu, căci numai prin rugăciune se pogoară harul Duhului Sfânt. Prin rugăciune omul se păzeşte de păcat, căci duhul omului aflat în stare de rugăciune se contopeşte cu Dumnezeu. El stă cu smerenie în faţa Domnului pe Care sufletul lui Îl cunoaşte. (...) Dumnezeu dăruieşte rugăciunea celui ce se roagă, dar rugăciunea pe care o facem numai din obişnuinţă, fără a avea inima frântă din pricina păcatelor noastre, nu este primită de Domnul. ( ... ) Bisericile ne sunt date pentru rugăciune (...), dar tu nu poţi lua biserica cu tine şi nici nu ai întotdeauna cărţi, în vreme ce rugăciunea lăuntrică este întotdeauna cu tine. (... ) Pentru cel care se roagă înlăuntrul sufletului, lumea întreagă devine un templu,” SFÂNTUL SILUAN, „Scrieri - Despre rugăciune”

Dacă observăm gândurile şi simţă­mintele ce se perindă în mintea şi în inima noastră de-a lungul zilei, vom putea cunoaşte cu uşurinţă care este stă­pânul pe care am ales să-l slujim: Dumnezeu sau Mamona. Această alegere inevitabilă şi permanentă între două forţe de atracţie opu­se care se exercită asupra sufletului şi cugetu­lui nostru este funcţia... Citeste articolul

2 Octombrie 2013

Ce este Adevărul? (II)

„Esenţa omului nu se află în materia din care a fost făcut, ci în Arhetipul după care a fost modelat şi către care năzuieşte. (...) Ceea ce înseamnă că adevărul ontologic al omului nu se află în el însuşi (...).Hristos este de la bun început scopul pentru care a fost făcut omul, a cărui regulă şi menire finală constă în faptul «de a fi capabil să-l primească pe Dumnezeu» (N. Cabasilas) (...)Făcut după chipul lui Dumnezeu, omul este o făptură concretă din punct de vedere teologic. Pentru a exista cu adevărat, el trebuie clipă de clipă să fie şi să trăiască centrat pe Dumnezeu. Dacă-L reneagă pe Dumnezeu, el se reneagă pe sine însuşi. Atunci când trăieşte centrat pe Dumnezeu, el îşi justifică existenţa la infinit, creşte şi se prelungeşte în veşnicie". PANAYOTIS NELLAS, „Viaţa îndumnezeită”, Ed. Cerf, 1989

Adevărul creştin conform că­ruia fiinţa reală a omului nu este trupul de carne, ci fiinţa lui spirituală, făcută după chi­pul şi asemănarea lui Dum­nezeu, este diametral opus aşa-numitelor ade­văruri ştiinţifice, care nu cunosc şi nu vor să admită decât substanţa materială a lucrurilor şi fiinţelor. Astfel se explică faptul că ştiinţa modernă este incapabilă să... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni