Adevăratele și falsele comori ale artei iconografice

« Icoana este o mărturie a îndumnezeirii omului, a plinătăţii vieţii duhovniceşti, o comunicare prin intermediul imaginii a ceea ce este omul în stare de rugăciune sfinţită de harul ceresc. (…) Această capacitate de sfinţire a trupului omenesc fiind uitată, arta religioasă a fost supusă măsurilor şi criteriilor artei profane, supranaturalul fiind coborât la nivelul omenesc. Omul căzut în păcat a devenit măsura tuturor lucrurilor, el îl făureşte pe Dumnezeu după chipul lui, în loc să găsească în om chipul lui Dumnezeu » (Leonid Uspenski – « Icoana – viziune a lumii duhovniceşti »).

Aceste cuvinte ale unuia din cei mai mari maeştri iconografi ai secolului XX pun în lumină iluzia spirituală izvorâtă din confuzia între natura imperfectă şi limitată a omului căzut în păcat şi realităţile duhovniceşti care se situează pe un cu totul alt plan decât facultăţile noastre psihologice, intelectuale şi afective. Tot aşa, criteriile estetice ale artei profane,... Citeste articolul