Spre deosebire de animale, înzestrate cu un suflet colectiv care corespunde înfățișării lor exterioare – o pisică are un suflet de pisică, un lup un suflet de lup etc. –, făptura  omenească este o ființă dublă: anatomia ei este înrudită cu a animalelor, dar fiecare suflet omenesc este unic, dotat cu o voință proprie și cu puterea de a alege în mod liber natura... Citeste articolul

După căderea în păcat a lui Adam și a femeii lui, sufletul omenesc s‑a îndepărtat de Dumnezeu, devenind tot atât de vulnerabil la virusul ispitei ca și un organism lipsit de anticorpi. Ispita face parte din natura însăși a urmașilor lui Adam, şi e atât de înrădăcinată în existența noastră pământească, încât de multe ori prezența ei trece... Citeste articolul

Patima științei este adânc înrădăcinată în duhul omenesc încă de când Adam a mâncat din fructul cunoașterii binelui și a răului voind să egaleze înțelepciunea atotștiutoare a lui Dumnezeu. Orice lucru din această lume constituie un domeniu de cercetare pentru o știință anume, de la particulele microscopice invisibile cu ochiul liber, până la astre și... Citeste articolul

Sfântul Isaac Sirul ne poartă să înțe-legem că smerenia, pacea și nădejdea formează o unitate inseparabilă, care constituie adevărata cunoaștere. Într‑adevăr, nu putem cunoaște nimic dacă nu avem smerenie, căci omul mândru nu se vede decât pe sine însuși și nu poate cunoaște decât iluziile pe care și le face asupra valorii sale personale. Această credință... Citeste articolul

Toată existența noastră în această lume este alcătuită dintr‑o înșiruire de evenimente și de fenomene pe care le putem explica prin diverse cauze naturale, istorice, socio‑economice, biologice, fizice etc. Dar nicio astfel de cauză, provenind din lumea exterioară și putând fi cunoscută pe cale rațională, științifică, nu răspunde la fundamentalul „pentru ce?” al omului,... Citeste articolul

Existența noastră pământească este un fenomen dinamic, înscris în timp, deci supus unei schimbări neîncetate, în care fiecare moment prezent trebuie să moară pentru a ceda locul momentului următor, care va muri la rândul lui pentru a fi înlocuit de un nou moment, și așa mai departe, la nesfârșit… Noul născut trebuie să moară vieții sale intra-uterine... Citeste articolul

Istorisind parcursul străbătut în tinerețe pentru a‑și regăsi credința, sfântul Sofronie pune în lumină problema fundamentală a existenței omenești: „Veșnic este oare omul, sau noi toți ne întoarcem iarăși în întunericul neființei?” (Sf. Sofronie, op. cit.). Dacă îl excludem pe Dumnezeu din viața noastră, așa cum o face mentalitatea... Citeste articolul

Simbolismul luminii și al întunericului ocupă un loc central în toate culturile religioase ale lumii, creștine sau nu, pentru că acest simbolism corespunde unei realități în același timp exterioare și lăuntrice, pe care ființa umană o cunoaște de‑a lungul întregii sale existențe pământești. Alternanța luminii soarelui și a întunericului nopții nu este numai un... Citeste articolul

Nașterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ în trupul unui copilaș este un eveniment istoric adeverit de martori oculari și de autorii Evangheliilor, dar, în același timp, şi o taină care depășește puterea de înțelegere a minții omenești: „Dumnezeu devine copil și este purtat în brațele unei mame. El, care hrănește toată suflarea, este acum hrănit de Creația lui.”... Citeste articolul

Inteligența este prezentă pretutindeni în natură și în univers sub o infinitate de forme.  Toate fenomenele fizice, chimice, biologice, astronomice etc. sunt determinate de legi atât de precise, încât pot fi de multe ori exprimate prin formule matematice. Vedem aici dovada incontestabilă a unei inteligențe active și atotștiutoare, integrată în toate formele de existență... Citeste articolul

Necredincioșii spun adesea: „Nu cred decât ce văd.” Orbirea lor se aseamănă cu a unui analfabet care vede cât se poate de bine literele tipărite pe paginile unei cărți, dar este incapabil să descifreze sensul lor, care este nevăzut. Orbirea lui nu vine de la ochi, ci de la duhul lui. Tot așa, cei care vor să cunoască adevărul cercetând lumea vizibilă și omul trupesc sunt orbi... Citeste articolul

Suferința îl însoțește pe om de‑a lungul întregii sale vieți, fie că e credincios, necredincios, vinovat sau nevinovat, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac: „Nu izbăvesc de aceste cruci nici rangul, nici bogăția, nici puterea și nici o mărire pământească. Ele s‑au întrepătruns cu viața pământească din clipa când s‑a închis raiul... Citeste articolul

Viața modernă tinde să acapareze cu totul cugetul, voința și sufletul omului de astăzi, așa încât acesta a devenit incapabil să conceapă o altă formă de viață decât existența sa lumească. Viața muritoare devine astfel un idol care ocupă în întregime cugetul și inima omului. Chiar dacă omul pretinde că crede în Dumnezeu și în viața veșnică, aceste noțiuni... Citeste articolul

Căderea lui Adam, care a pierdut veșnicia lui Dumnezeu, este o cădere în timp, în modul de existență al lumii pieritoare, în care totul trece, totul este schimbător, totul este supus stricăciunii și morții. Timpul este contrariul veșniciei și al Creației, căci el distruge tot ce a fost, este și va fi. Fiecare minut care trece ne răpește o fărâmă de viață și fiecare minut care... Citeste articolul

Adevărurile creștine sunt în totală opoziție cu adevărurile acestei lumi. Duhul lumesc susţine sus şi tare: „Fericiți cei puternici, cei învățați, cei biruitori, cei bogați, cei ce se veselesc, cei iubitori de plăceri și desfătări trupești”; în timp ce Hristos ne învață exact contrariul: „Fericiți cei săraci cu duhul, cei care plâng, cei care sunt... Citeste articolul