Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
„Scara care duce la Împărăție se află în sufletul tău.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice)
13 Ianuarie 2023

„Scara care duce la Împărăție se află în sufletul tău.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice)

În inima noastră există adâncuri de nepătruns. (…) Ea nu este decât un mic recipient; dar putem vedea înlăuntrul ei balauri, lei, făpturi veninoase și avuțiile răului. Putem vedea drumuri abrupte, cu gropi și prăpăstii amețitoare. Dar Dumnezeu este și El prezent. Se află acolo și îngerii și viața și Împărăția, se află și lumina, apostolii, cetățile cerești și comorile dăruite de Dumnezeu: toate se află acolo.”  Sf. Macarie, Cuvântarea 38, pentru Crăciun

Spre deosebire de animale, înzestrate cu un suflet colectiv care corespunde înfățișării lor exterioare – o pisică are un suflet de pisică, un lup un suflet de lup etc. –, făptura  omenească este o ființă dublă: anatomia ei este înrudită cu a animalelor, dar fiecare suflet omenesc este unic, dotat cu o voință proprie și cu puterea de a alege în mod liber natura... Citeste articolul

„Acest prunc, Hristos, este Mântuitorul lumii.” (Sf. Teofan Zăvorâtul, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos)
8 Decembrie 2022

„Acest prunc, Hristos, este Mântuitorul lumii.” (Sf. Teofan Zăvorâtul, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos)

Și eu voi proslăvi această zi măreață: imaterialul se întrupează, Cuvântul se face carne, nevăzutul se face văzut, impalpabilul poate fi atins, atemporalul are un început, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul omului: acesta este Iisus Hristos, întotdeauna același, ieri, astăzi și în vecii vecilor. (…) Iată solemnitatea pe care o sărbătorim astăzi: venirea lui Dumnezeu printre oameni, pentru ca noi să venim la Dumnezeu, sau mai degrabă – ceea ce este mai exact – pentru ca noi să revenim la el; pentru ca, lepădându‑ne de vechiul om, să ne înveșmântăm cu cel nou, și tot așa cum am murit cu Adam, aidoma să viețuim  întru Hristos, să ne naștem cu el, să înviem cu el. (…) Cinstește Nașterea Domnului, care te eliberează din robia răului.” . Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântarea 38, pentru Crăciun

Nașterea unei ființe vii este un miracol și o taină. Cum reușesc două celule microscopice să construiască o inimă, un creier, ochii, mușchii și celelalte mii de elemente ale unui organism viu? De unde le vine această știință, această inteligență, această memorie, fără de care le‑ar fi cu neputință să realizeze o lucrare atât de complexă și uimitoare precum făurirea  unei ființe... Citeste articolul

„Credința ta te-a mântuit.” (Marcu 10, 52)
6 Noiembrie 2022

„Credința ta te-a mântuit.” (Marcu 10, 52)

„Știința îşi impune viziunea ei, a lucrurilor vizibile, verificabile, și mă obligă să o accept. Nu pot nega existența unui vierme sau a unui virus, dar pot nega existența lui Dumnezeu. Căci «credința», după sfântul apostol Pavel, «este vederea lucrurilor pe care nu le vedem» (Evrei 11, 1). Ea depășește ordinea firească a necesităților. «Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut» se referă la cei ce au crezut fără a fi obligați, forțați, constrânși. Credința apare astfel ca o depășire a rațiunii, dictată de rațiunea însăși, atunci când își întâlnește  limitele. Credința spune: dă-mi mica ta rațiune și primește Cuvântul lui Dumnezeu. Ea este o cunoaștere transcendentă a adevărului, a realităților ascunse care se dezvăluie. (...) Ea suprimă orice demonstrație, orice mediație, orice noțiune abstractă cu privire la Dumnezeu și ne face să simțim prezența nemijlocită a Celui pe care Îl cunoaștem în modul cel mai intim.” Pavel Evdokimov, Vârstele vieții duhovnicești

Credința în Dumnezeu, atunci când este adânc înrădăcinată în sufletul nostru, este o energie vitală care ne dă în orice împrejurare puterea, răbdarea și curajul de a înfrunta toate necazurile și încercările vieții, căci „cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie” (Ps.... Citeste articolul

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Rom. 8, 31)
9 Octombrie 2022

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Rom. 8, 31)

Domnul este viața mea. Domnul este slobozirea mea de moartea veșnică. Domnul este viața mea veșnică. Domnul este curățirea mea, curățirea de nelegiuirile mele nenumărare și sfințirea mea. Domnul este puterea mea în slăbiciune, libertatea mea în robie, tăria mea în teamă și descurajare. Domnul este un foc dătător de viață în răceala mea. Domnul este lumina mea în întuneric, pacea mea în tulburare. Domnul este apărătorul meu în ispite; El este gândirea mea, dorința mea, activitatea mea; El este lumina trupului și a sufletului meu, hrana mea, băutura mea și veșmântul meu, armele mele și scutul meu. Domnul este totul pentru mine. Sf. Ioan din Cronstadt, Viața mea întru Hristos

Credința nu este o teorie metafizică, nici o atitudine filozofică, nici o taină sau un obiect de cunoaștere și de studiu, ci un mod de viață, care ne cuprinde toată existența și întreaga ființă, viața însăși. Căci Dumnezeu este Viață, iar prin simplul fapt că suntem vii „noi știm ce este Dumnezeu. Nu o știm prin gândirea noastră (...). O știm pentru că suntem ființe vii... Citeste articolul

Binele este întotdeauna mai puternic decât răul
14 Septembrie 2022

Binele este întotdeauna mai puternic decât răul

Puterea răului nu este atât de mare încât să poată depăși puterea binelui. Firea noastră nestatornică nu are mai mare trăinicie decât înțelepciunea lui Dumnezeu. Ceea ce este supus schimbării și stricăciunii nu poate fi mai trainic decât ceea ce rămâne veșnic neschimbat și întemeiat pe temelia nezdruncinată a binelui. Astfel, planul lui Dumnezeu este întodeauna și pretutindeni același, în timp ce natura noastră schimbătoare nu se poate fixa nici chiar în rău. Răul fiind imperfecțiunea însăși, el nu poate fi decât finit, în măsura în care infinitul este o însușire a perfecțiunii. Sf. Grigore de Nyssa, Facerea omului

Observând fenomenele naturii, putem înțelege mai bine raportul dintre bine și rău, căci „prin mijlocirea lucrurilor naturale putem primi învățături foarte clare cu privire la lucrurile spirituale” (Sf. Ioan Scărarul, Scara sfântă). Răul este asemenea norilor care alunecă pe cer și umbresc momentan lumina soarelui, în timp ce îndărătul norilor cerul... Citeste articolul

„Oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11, 26)
6 Iulie 2022

„Oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11, 26)

Trebuie să credem în viața de apoi, în viața veșnică, dincolo de mormânt, și într‑o viață individuală, personală, o viață în care fiecare din noi își simte conștiința unindu‑se, fără să se confunde, cu toate celelalte conștiințe, în Conștiința Supremă, în Dumnezeu; trebuie să credem în viața de apoi ca să o putem trăi pe cea de acum și să o suportăm, să‑i dăm un sens și un scop final.   Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții

Scriitorul spaniol Miguel de Unamuno (1864‑1936) – romancier, eseist, poet – exprimă dorința fundamentală pe care fiecare om o poartă în fundul inimii, spunând: „Nu vreau să mor, nu, nu vreau, și nici nu vreau să vreau; vreau să trăiesc totdeauna, totdeauna; și să trăiesc eu, acest biet eu care sunt și pe care îl simt fiind astăzi și aici, iată de ce mă chinuie... Citeste articolul

9 Iunie 2022

„Cel care nu are smerenie nu înțelege nimic.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice)

Tu spui: „Viața mea este plină de suferințe.”. Dar eu îți răspund, sau mai bine zis Domnul însuși îți răspunde: „Smerește-te și vei vedea că încercările tale se vor preschimba în odihnă.”. (…) Acum ești bucuros, pentru că ai devenit smerit și harul Domnului este cu tine; acum, chiar dacă ai fi singur în sărăcie, bucuria nu te va părăsi, căci ai în suflet acea pace despre care Domnul a spus: „Vă dau pacea mea.”.  Astfel, Domnul dă această pace oricărui suflet smerit.  Sufletul omului smerit este ca marea; dacă arunci o piatră în mare ea tulbură puțin suprafața apei, apoi se cufundă în adâncuri. Tot așa dispar și suferințele în inima omului smerit, căci puterea Domnului este cu el. Sf. Siluan, Despre smerenie

Pentru un om rațional și lucid, care își cunoaște limitele și natura muritoare, smerenia este singura atitudine logică și judicioasă pe care o putem avea în fața misterului de nepătruns al vieții, al universului și al propriului nostru suflet. Căci față de infinitul spațiului și al timpului, știința, inteligența, puterile noastre și durata vieții sunt tot atât de neînsemnate... Citeste articolul

9 Mai 2022

„Celui care se cunoaște pe sine însuși îi este dat să cunoască totul.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice)

În viața noastră duhovnicească nu există poate o lucrare mai urgentă decât aceasta: să reînnoim în noi teama și uimirea noastră față de miracolul și faţă de taina propriei noastre persoane. Cuvântul taină trebuie subliniat cu precădere: cine sunt? Ce sunt? Răspunsul nu este deloc evident. Căci nu cunosc decât o parte infimă din mine însumi. Limitele persoanei omenești sunt extrem de largi. Ele se întind foarte departe în spațiu, până la infinit; ele se situează înainte și înapoi în timp și în afară de timp, în veșnicie. Există în lăuntrul meu adâncuri ascunse, necercetate, care îmi depășesc înțelegerea. Episcop Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică

Când Moise a vrut să știe numele Domnului, Acesta i‑a răspuns: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numește Eu sunt m‑a trimis la voi.” (Exodul 3, 14). Noi toți spunem „eu sunt”, afirmație care constituie temelia persoanei noastre și un semn de recunoaștere a obârșiei noastre divine, căci Dumnezeu este... Citeste articolul

4 Aprilie 2022

„Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1, 29)

„Numai prin preaslăvita sa Înviere minunatul nostru Domn și Dumnezeu ne-a eliberat de absurditate și deznădejde. Căci fără Înviere nu există, nici în cer nici sub cer, un lucru mai absurd decât această lume, un lucru mai deznădăjuit decât această viață lipsită de nemurire. De aceea, nu există în nicio lume o soartă  mai nefericită decât cea a omului care nu crede în Învierea lui Hristos și în Învierea morților. «Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut...»”(Mat. 26, 24). Sf. Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om

Când Ioan Botezătorul îl numește pe Iisus Mielul lui Dumnezeu el prevestește jertfa lui Hristos, care, fiind fără păcat, ne-a dăruit trupul și sângele lui pentru a ne izbăvi de robia păcatului și spre a ne deschide, prin Învierea lui, calea vieții veșnice. „Prin moartea sa, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a biruit moartea noastră, iar prin Învierea sa a pus... Citeste articolul

7 Martie 2022

„Tot ce nu vine din credință e păcat.”

Sufletul tău să fie unit cu Dumnezeu printr‑o credință profundă – și totul devine posibil. Vrăjmași puternici, nevăzuți, mereu la pândă, te atacă? Îi vei învinge. Ești atacat de dușmani vizibili, din afară? Îi vei învinge și pe aceștia. Patimile te sfâșie? Le vei înfrâna. Ești copleșit de necazuri? Le vei depăși. Ești cuprins de descurajare? Vei recăpăta curaj. Cu credința poți învinge totul, chiar și Împărăția cerurilor îți aparține. Credința este scopul suprem al vieții; ea îl unește pe om cu Dumnezeu, întru Dumnezeu, iar omul devine puternic și biruitor. «Cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.» (1 Cor. 6, 17). Sf. Ioan din Cronstadt, Viața mea întru Hristos

Traversăm de doi ani una din perioadele cele mai întunecate ale istoriei recente, o pandemie mondială și o dictatură sanitară, în care – așa cum constată profesorul Didier Raoult – „vaccinul a devenit o religie”. Dar adevărata pandemie care bântuie suprafața planetei este pierderea credinței în Dumnezeu, fără de care niciun vaccin, niciun medicament, niciun... Citeste articolul

6 Ianuarie 2022

Fără Dumnezeu viața nu există

Dacă nu ne unim cu Izvorul vieții nu există viață pentru noi: oricare ar fi bucuriile noastre pământești, oricare ar fi bunele condiții ale existenței noastre, totul este, în acest caz, suferință pentru duh. Numai dragostea ne poate aduce tuturor bucurie și mângâiere. (...) Dar, oricare ar fi oamenii cărora le dăruim viața noastră pe acest pământ, părinți, frate, soră, soție sau soț, toți ar putea să ne disprețuiască și să ne respingă. Pentru ce? Pentru că toți sunt limitați în timp și spațiu. (…) Tot ce este limitat nu ne poate satisface; chiar dacă suntem niște ființe mici, căutăm cu toții infinitul și cele neschimbătoare. Numai Dumnezeu, care hrănește inima îngerilor și a sfinților, poate împlini dorințele inimii noastre. (…) El este Cel care pune în mișcare viața și care trăiește în centrul oricărei ființe vii, în inima ei. Starețul Tadei, Pace și bucurie întru Duhul Sfânt

Existența noastră pământească nu este decât o jumătate de viață, căci din prima clipă a nașterii noastre viața se întrepătrunde cu moartea: „Ce este viața, decât  numai o scurgere de minute care intră unul în altul, adică unul se naște din moartea celuilalt? Așadar, omul începe să moară când începe să trăiască.” (Sf. Nicodim... Citeste articolul

11 Decembrie 2021

Cuvântul s-a făcut Trup și a locuit printre noi (Ioan 1, 14)

Prin întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul au pătruns în natura umană cu totul desăvârșita Înțelepciune Dumnezeiască, cu totul desăvârșita Rațiune Dumnezeiască, cu totul desăvârșitul Intelect Dumnezeiesc. Cuvântul s-a făcut trup (Ioan 1, 14). Aceasta  înseamnă că toate valorile dumnezeiești transcendente au pătruns și s-au unificat lăuntric (au devenit imanente) în natura omenească, dat fiind că au aceeași origine cu esența după chipul lui Dumnezeu a sufletului omenesc. Toate aceste valori dumnezeiești întrupate în om s-au unit în mod desăvârșit într-o valoare nemărginită și de neîntrecut: Dumnezeul-Om, Hristos. De aceea Dumnezeul-Om este valoarea primordială, fundamentală, cea mai mare, valoarea finală în lumea omenească. Sf. Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om

Pentru omul rațional al secolului XXI, care nu admite decât adevărurile științifice, nu există niciun motiv real pentru a sărbători Crăciunul, întrucât ceea ce reprezintă această sărbătoare pentru credincioși este cu totul imposibil din punct de vedere rațional și științific. Cum ar putea o fecioară să dea naștere unui copil? Cum putem concepe că Dumnezeu s-a întrupat... Citeste articolul

12 Noiembrie 2021

„Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6, 7)

Starea morală și duhovnicească a omenirii se răsfrânge în orânduirea socială și în evenimentele politice. Evenimentele istorice sunt simptomele sănătății sau ale bolii duhovnicești, altfel spus proiecția sau oglindirea a ceea ce se petrece duhovnicește în lume. Drept aceea, creștinilor le este firesc a sluji omenirii mai întâi de toate duhovnicește. Tămăduind oamenii duhovnicește, aducem rânduială și pace în plan familial, social și politic. Sf. Sofronie, Taina vieții creștine

A trăi înseamnă a fi în relație și în interacțiune cu lumea înconjurătoare și cu celelalte ființe vii. Niciun om nu poate exista și trăi în mod total independent. Singura existență cu desăvârșire autonomă, care nu depinde de nimeni și de nimic, este Ființa veșincă a lui Dumnezeu. Antroplogia creștină, conform căreia omul a fost făcut după chipul și asemănarea... Citeste articolul

11 Octombrie 2021

Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne! (Ps. 70, 1-2)

Ca să vă aflați întotdeauna cu gândul la Dumnezeu, trebuie să aveți în vedere fără încetare acest verset evlavios: «Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne!». (…) Mânia,  lăcomia de bani, mâhnirea mă hărțuiesc și mă tulbură. (…) De teamă că tulburarea mâniei va stârni în mine amărăciunea și veninul, voi  striga gemând din străfundul sufletului: «Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne!». (…) Sufletul meu seamănă cu un pustiu sterp și mă simt lipsit de orice gând duhovnicesc. Pentru a ieși din această întunecare, pe care nici lacrimile, nici suspinele nu au putut-o alunga, va trebui negreșit să strig: «Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne!». (…) Așa încât acest verset trebuie să devină neîncetata noastră rugăciune; în vreme de restriște, pentru a fi sloboziți, și în vreme de belșug, pentru a fi apărați și feriți de mândrie.”  Sf. Ioan Casian, Viața duhovnicească după învățătura Părinților din pustie

Hristos definește în câteva cuvinte relația dintre om și Dumnezeu: „fără mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). „Dacă nu zidește Dumnezeu o casă, / degeaba lucrează cei ce o zidesc; / dacă nu păzește Domnul o cetate, / degeaba veghează cel ce o păzește.” (Ps. 127, 1). Sfântul apostol Pavel pune în evidență și el dependența totală a omului față de... Citeste articolul

8 Septembrie 2021

„Trebuie să acceptăm încercările cu recunoștință.” (Sf. Siluan)

Temelia vieții de osteneală spre mântuire este răbdarea. Răbdarea, în chipul său cel adevărat, nu este clintită de nicio potrivnicie. Ea seamână cu oțelul călit, cu diamantul, cu o stâncă ce se înalță deasupra valurilor. Dar ca să devină astfel, înaintea ei trebuie să meargă moartea lăuntrică față de toate, afară de Dumnezeu și de cele dumnezeiești. (...) Ca un prunc nou născut, la început e slabă, dar crește o dată cu îndreptarea spre bine a obiceiurilor. O dată cu aceasta cresc și ostenelile, crește și răbdarea. De aici reiese că răbdarea nu se face dintr‑o dată de diamant. Înaintea ei merge uneori un lung răstimp de creștere, în care răbdarea e întovărășită de durere, de apăsare și suferință sufletească mai mult sau mai puțin vie. Sf. Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor

Nerăbdarea este una din caracteristicile principale ale epocii noastre.  Omul modern este un om grăbit. Vrea să se îmbogățească  repede, să aibă succes repede și prin orice mijloace, se căsătorește repede, face copii repede, divorțează repede, se recăsătorește repede și viața lui trece atât de repede, încât are impresia că n‑a trăit deloc: „Oamenii se... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni