Maica Domnului, frumuseţea unei vieţi discrete și suave

Experienţa duhovnicească şi nemincinoasă a Părinţilor Bise­ricii, acompaniată de imnele şi omiliile închinate celei mai discrete şi suave dintre făpturile pământeşti, Năs­cătoarea de Dumnezeu, dau mărturie la unison şi parcă într-o competiţie sfântă despre frumuseţea suprafirească, despre curăţia neclintită, despre dragostea fără intermitenţe faţă de Hristos, despre sme­renia autentică, despre viaţa isihastă şi despre buna-cuviinţă a vieţii ei. Toate acestea îşi au izvodul în nepătrunsul, unicul şi măreţul eveniment al întrupă­rii Fiului lui Dumnezeu, al venirii lui Dumnezeu printre oameni, al revelaţi­ei dragostei Preasfintei Treimi, prin Logosul întrupat, pentru toţi pământe­nii. De aceea, Părinţii Bisericii, cu pre­cădere cei din secolul al IV-lea, îşi măr­turisesc neputinţa de a descrie, a lăuda, a turna în cuvinte viaţa tainică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. De ce? Pentru că viaţa Ei este concentrată în cuvântul Psalmistului: „Toată slava fii­cei Împăratului este înăuntru” (Ps. 44, 15). Deci omului îi este peste puteri „a pricepe şi a tâlcui” această „slavă” care nu numai că „este înăuntru”, ci şi „vine dinlăuntru”, aşa cum spune Sfântul Gri- gorie Palama. În ciuda acestei neputin­ţe, dragostea nemăsurată pentru Prea­sfânta Născătoare de Dumnezeu nu s-a lăsat nemărturisită în cuvinte şi gânduri de o mare forţă duhovnicească şi dog­matică: „pentru culmea curăţiei ei Aceas­ta s-a arătat un vas al plinătăţii Dumnezeirii în chip trupesc”, „pe Dumnezeu L-a făcut Fiu al omului, iar pe oameni i-a făcut fii lui Dumnezeu”, „pe Născă­toarea Lui Pururea Fecioară a arătat-o prin virtute sfeşnic al întregii lumini dumnezeieşti şi negrăite”, „hotar între firea creată şi necreată”, „cerul în care S-a arătat Soarele Dumnezeu”, „vatră neclintită a harurilor Lui”, „plinătate a oricărui lucru bun şi frumos, icoană însufleţită a oricărei virtuţi şi bunătăţi”, „Aceea are şi sufletul ca eponim al oricărui bine şi-l poartă cu adevărat preafrumos” (Sfântul Grigorie Palama).

Fraternitatea „Sfântul Luca al Crimeei”

Investigarea actuală a bolilor ome­neşti prin intermediul produselor ştiinţei şi ale tehnologiei riscă să ne plaseze într-o perspectivă reducţionistă în cadrul căreia bol­navul este depersonalizat, perceput în termeni de caz medical sau dosar. Pentru un creştin, fie el pacient sau medic, aceas­tă abordare nu este nici pe departe sufi­cientă. Cine L-a întâlnit pe Hristos prin Taina Bisericii vede în aproapele său în­tâi de toate persoanachemată la asemă­narea cu modelul său dumnezeiesc, Iisus Hristos.

În cutarea firescului

Când Dumnezeu l-a che­mat pe om la viaţă, l-a chemat ca să se bucure de aceasta într-un mod firesc. Viaţa este da­rul lui Dumnezeu. Ea nu are un scop în sine. „Viaţa în sine nu este scop, ci pur şi simplu via­ţa în sine”1. „Ea nu este o pro­blemă de rezolvat, ci un mister de trăit, ceva de care să te bucuri”2.

Despărțirile

Toate despărţirilepe care le-a fă­cut Dumnezeu încă de la Face­re sunt minunate. A despărţit lu­mina de întuneric si a numit lumina zi si întunericul noapte; a despăr­ţit fiinţa din nefiinţă, a făcut pământul si lumea toată din nefiinţă; a despărţit ape­le de deasupra de cele de jos. Aproape toa­tă cartea Facerii, mai ales primele capito­le, este despre despărţiri.

Despre iertare

În general, omul învaţă cel mai bine din propriile experienţe de viaţă. Şi nu numai că acestea îl învaţă, ci îl si reînnoiesc. Nu cred că se poate vor­bi despre iertare numai citind din cărţi, aşa cum nu poţi vorbi despre iubire dacă n-ai iubit. Şi presupun că nu este om pentru care gestul de iertare să nu fi con­stituit o piatră de poticnire cel puţin o dată, la un moment dat, în viaţa lui.

Visul lui Lucifer

Ce trebuie să ştim despre Armurariu?

Factorul curativ: se­minţele. Afecţiuni pentru care se recomandă: hepa­tita virală A, B şi Q ic­ter, insuficienţă hepa­tică, ciroză hepatică; diskinezie biliară, litiază biliară; diferite intoxicaţii. Denumirea uzuală: Armurariu (lat. Silybum marianum Gaerth.).

Despre dreptatea lui Dumnezeu

La întrebarea lui Pilat: „Ce este Ade­vărul?”, Mântuitorul nu-i răspun­de nimic. Şi ştim de ce: în primul rând, întrebarea nu era corect pusă, iar în al doilea rând, ar fi fost de prisos să stea să-i explice, pentru că probabil oricum nu ar fi înţeles. Adevărul este un cine,iar nu un ce.Acelaşi lucru l-am putea spune şi despre dreptate: ea nu este un ce,un ceva, ci un cine, o persoană, şi ea nu poate fi niciodată despărţită de adevăr, dreptatea presupunând a spune mereu adevărul. Dumnezeu, aşadar, nu este numai drept, ci este Dreptatea însăşi.

Despre diferitele chipuri de a ne purta crucea (VI)

Există un fel de a purta crucea boli­lor care poate avea un sfârşit nefe­ricit, în pofida aparenţelor ce par să prevestească ceva bun. Am şovăit mult în privinţa mărturiei de mai jos. O dau însă la îndemnul unui stareţ, pentru ca, după cuvântul acestuia, să „spulber o nerozie”. Lămurire: însuşirea neroziei este lipsa de judecată şi de discernământ. Oricine ştie că aceasta poate duce la o nenorocire.

Despre diferitele chipuri de a ne purta crucea (V)

Despre dragoste

Chip și asemănare

„Viaţa este o împletire între dumnezeire şi lume, chip ceresc şi chip pământesc. Prin părinţi, Fiul pri­meşte o naştere din lume şi o naştere din Dumnezeu. Şi ce în­seamnă însă să te naşti? Înseamnă să fii purtătorul chipului originii părinteşti, iar destinul vieţii Fiului este creşterea în asemănarea chipului de Tată.”1 Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este prin excelenţă chipul Tatălui. „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (In 14, 9).

Acord și dezacord

În general, oamenii încearcă să înţeleagă de ce sunt nefericiţi, de ce se îmbolnăvesc, de ce nu ajung să se căsătorească, de ce nu pot avea copii... Şi lista unor astfel de nedumeriri – legitime, de altfel – poate continua la nesfârşit. Şi atunci apar inevitabil următoarele în­trebări: unde este Dumnezeu în toate acestea, de ce mă lasă să mă chinui în felul acesta, de ce nu face nimic ca să mă ajute, doar este Atotputernic şi, mai ales, se spune despre El că ne iu­beşte. Şi astfel încercăm de cele mai multe ori, cu mintea noastră, să dăm răspunsuri logice, pertinente la aceste întrebări.

Despre diferitele chipuri de a ne purta crucea (IV)

Așteptând am așteptat pe Domnul...

Aştept învierea morţilor si viaţa veacului ce va să fie. Amin.