Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Povestea unei bisericuțe...
Frica îmi sfâșia măruntaiele atât de dureros încât aveam impresia că inima îmi stătuse în loc. Ba chiar că dispăruse cu totul! O agresivitate surdă, prezentă în toate gesturile de zi cu zi, devenea din ce în ce mai apăsătoare. Număram iar și iar zilele care mă mai despărțeau de data fatidică. Data la care tribunalul trebuia să anunțe pedepsele pe care aveau să le primească toți cei 12 acuzați, iar eu eram în fruntea listei. După o instrucție care durase șase luni, cele mai lungi și mai dificile din viața mea, Procurorul Republicii ceruse pentru mine 14 luni de închisoare cu executare, plus plata unor importante daune către Opera din Paris la Bastille – unde lucram în perioada celor întâmplate.
Direcțiunea îmi comandase regia și decorurile pentru Othello de Verdi, cu nemuritorul Placido Domingo în rolul principal. Accidentul s-a petrecut cu 20 de minute după începutul repetițiilor. Eram în turneu la Sevilla, reprezentând Franța, în cadrul Expoziției Universale. Podeaua situată la opt metri de sol a cedat sub greutatea participanților. Un dezastru, un iad în... Citeste articolul
Cântarea Episcopului
Smerenia vă fie cunună, Iar blândețea armă a Păcii, Iar inimile preschimbate Să vă arate lucrarea Duhului.
Duhul Sfânt să vă umple de Har Pentru oile care vi s-au încredințat, Bunul Păstor să vă fie pildă Și să vă fie mereu Cel Mult Iubit. Primăvara Tinereții Să vă fie putere în toată viața, Iar pe frunte să vă strălucească Dreptatea, Pentru a mărturisi pe Iisus Hristos. Citeste articolul
Rugăciunea preotului şi a creştinului pentru episcopul său
Doamne Iisuse Hristoase, Care prin sfinţii Tăi Ucenici şi Apostoli ai rânduit ca în Biserica Ta cea sfântă să se aşeze episcopi spre slujirea sfintelor Tale Taine, spre înnoirea preoţiei, spre propovăduirea Evangheliei, spre întărirea, apărarea şi predarea din neam în neam a credinţei celei adevărate, caută şi spre părintele şi păstorul nostru, (Inalt)Preasfințitul... Citeste articolul
Rugăciunea episcopului
De nu am apă, am lacrimile şi, câtă vreme spăl cu ele picioarele Tale, o, de m-aş curăţi pe mine însumi! Ce‑aş putea face ca să zici şi despre mine: „Iertate îi sânt păcatele cele multe, pentru că mult a iubit” (Lc 7, 47)? Mărturisesc că eu sânt mai datornic şi mai mult mi s-a dăruit mie, ca unul ce din larma certurilor din forum şi din grozăvia slujirii obşteşti sânt chemat la preoţie. Şi pentru aceasta mă tem să nu fiu aflat nemulţumitor dacă aş iubi mai puţin, ca unul căruia i s-a dăruit mai mult.
Păzeşte, Doamne, darul Tău, ai grijă de darul ce l-ai dat celui ce fugea de el! Căci eu ştiam că nu eram vrednic să fiu numit episcop pentru că mă închinasem acestui veac. Dar „prin darul Tău sunt ceea ce sunt şi încă sunt cel mai mic” dintre episcopi (I Cor 15, 9-10) iar după vrednicie şi cel mai de jos. Dar pentru că şi eu am luat asupră-mi oarece osteneală pentru... Citeste articolul
Timpul meu
Călin este un om puternic. Își cunoaște foarte bine obiectivele. Își pregătește planurile cu multă minuțiozitate. Totul pare perfect în viața lui. Conduce o firmă de succes. Angajații sunt foarte mulțumiți de el. Este un șef de milioane, și la propriu și la figurat.
– Unii nici șefi nu știu să fie. Tu știi să fii un șef adevărat, îi spune cu sinceritate Marius, cel mai bun prieten al său. Acasă, Călin trăiește cu același sentiment al perfecțiunii. Se comportă după reguli clare. Totul este ordonat. Totul este serios. Soția și cei doi copii își cunosc bine rolul și modul în care trebuie să-l joace ca să se ridice la nivelul... Citeste articolul
O îmbrățișare plină de bucuria Învierii lui Hristos
O mare de oameni așteaptă în fața Sfântului Mormânt pentru a intra să vadă locul Învierii Domnului Iisus. Ne așezăm și noi, nerăbdători să cunoaștem cel mai sfânt loc de pe fața pământului. Glasuri de rugăciune răsună din diferite încăperi ale vechii biserici. Lumina care se pogoară prin cupolă ne povățuiește pașii spre întâlnirea tainică a lui Hristos, precum odinioară steaua îndruma călătoria magilor către naşterea Lui.
Ne amestecăm cu pelerinii veniți din toate colțurile pământului. Chipul unora străluceşte deja de lumina Învierii, privirea lor de taina credinței pe care o poartă în inimă. Alții se neliniștesc din pricina îndelungatei așteptări. Parcă nimic nu le mai convine. Neastâmpărul lor are un iz de deznădejde. Dar, şi ei pătrunşi, ca toţi ceilalţi, de fiorul minunii... Citeste articolul
Eu nu am păcate
„Da, poftiți, se aude dincolo de ușa la care bat uşor, ca să nu o deranjez pe doamna care tocmai a împlinit o sută de ani. Mă bucur că ați venit. „V‑am găsit, până la urmă”, mai zice, foarte cochetă, doamna.
Nu îmi vine să cred. La o sută de ani să arăți atât de bine nu e puțin lucru. Doamna Henrieta e foarte îngrijită. Și-a pus cele mai alese haine și cerceii cu clipsuri, pentru că, spune ea, sunt accesoriile ei preferate. Și-a ales de asemenea mărgelele cele mai frumoase, moștenite de la mama ei. Poartă și o eșarfă de mare preț, de la bunica. „M-am gândit să vă... Citeste articolul
Ce bucurie Te așteaptă, Doamne!
Magdalena și Radu au muncit toată viața. Au avut puțină susținere financiară de acasă, dar cu multă înțelepciune și hărnicie au reușit să își termine studiile de medicină și să devină buni specialiști în domeniul lor. Au luat calea străinătății, la fel ca mulți alții din generația lor.
– Perspectivele erau sumbre, părinte. Ce era să fac? Mi‑am dat seama de darul pe care mi l‑a dat Dumnezeu. Vedeam cum îmi merge mintea și că șansele de a mă realiza profesional sunt în altă parte. Din păcate, a trebuit să plec. Altfel m‑aș fi lovit de piedici care m‑ar fi costat ani din viață și multă energie. Nu voiam să îmi pierd puterile luptându‑mă cu morile de... Citeste articolul
Nezâmbetul
Timpul, altădată șugubăț, se grăbește acum să aducă în grijanie lumina cea dintru început. Așa s-a rânduit la sfat divin, când din nimic toate s-au născut. Subit, mânecă la capătul zenitului și se poticnește iscusit, iar zorii se revarsă lumii celor nedrepți, în mărturia aceleiași iubiri, precum în diminețile celor drepți.
Până ieri, vremea era un pelerinaj al timpului care împărtășea lumii lumina. Azi, timpul leapădă lumii lumina. Lumina, despărțită din Lumină, se frânge și se sfarmă în aburul întinderilor, abur în care adineauri duhul lui Dumnezeu era. Gonește, biata, spre pământ, către așternutul picioarelor Lui, ca să se odihnească pe icoanele Chipului. Astăzi lumina este... Citeste articolul
Vă place perdeaua mea?
– Doamne ajută, părinte. Am crezut că nu mai apuc să vă revăd, îmi spune doamna Maia. – Așa ceva nu ar fi îngăduit Domnul, îi răspund cu bucurie. – Părinte, am fost câteva săptămâni în spital și cu coroana asta de boală nimeni nu m-a putut vizita. Am crezut că mor neîmpărtășită. De murit nu îmi era teamă, dar să mor neîmpărtășită și nespovedită... Uite că nu m-a lăsat Dumnezeu.
Ne așezăm ca doi prieteni vechi și ne ascultăm unul pe altul. Eu îi ascult toate ofurile, ea îmi ascultă inima bucuroasă de revedere. – Știți ce am învățat în aceste săptămâni la spital? mă întreabă doamna Maia. Să nu mă mai plâng de nimic. Să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Uite, abia mai văd. Doar cu o jumătate din ochiul drept mai văd, cu... Citeste articolul
O întrebare chinuitoare
Pășesc într‑un salon de spital în care șade un bătrân de peste 90 de ani. Îl vizitez la invitația unei rude, singura pe care o mai are, pierdută și ea printre străini.
– Bine ați venit, domnule. Cine sunteți? mă întreabă bătrânul respectuos. Mă prezint zâmbind, încântat de chipul luminos și de ochii lui simpatici, care, cu siguranță, au văzut multe în atâția ani de viață. – Mă bucur că ați venit. Luați loc. Am așa de multe lucruri să vă povestesc. Nu am avut o viață ușoară. Și începe... Citeste articolul
Eu nu o mai ascult pe mama
– Dar ce ai de te‑ai pocăit? Ce te‑a apucat să ții post și să faci atâtea rugăciuni? – Mamă, speram ca tu să mă înveți aceste lucruri, i‑a răspuns cu îndrăzneală Andreea. – Nerușinato, așa nepoliticoasă te‑am crescut? a strigat Manda la fiica ei. – Îmi pare rău. Te rog să mă ierți, a mai zis Andreea şi s‑a retras în camera ei.
Manda nu înțelegea entuziasmul Andreei pentru credinţă, entuziasm care a cuprins‑o fără de veste. Andreea L‑a aflat nu de multă vreme pe Dumnezeu și a descoperit taina propriei vieți. Bucuria pe care a trăit‑o la Sfânta Liturghie i‑a schimbat radical viziunea asupra vieții. În sfârșit, simțea că tot ce face are sens. – Viața are altă calitate când... Citeste articolul
Lacrimile omului și Dumnezeul care șterge lacrimi
Lacrimile, plânsul, exprimă cele mai intense trăiri umane, atât în tristețe, cât și bucurie. Așadar, trăindu‑ne viața la o intensitate maximă ne întâlnim cu lacrimile și cu plânsul. De asemenea, trăirile mistice, legate de viața spirituală, experiența puterii și a prezenței lui Dumnezeu sunt şi ele însoțite de lacrimi. Perioadele grele ale vieții sunt însoțite de lacrimi de durere, de disperare și frică. Atât de multe lacrimi de frică, de panică, dar și pentru cei care nu mai sunt, s‑au vărsat în perioada lungă a pandemiei, care în ultimele luni a luat captivă aproape întreaga umanitate!
Marile praznice creștine, în care sunt celebrate evenimetele mântuitoare din viața Mântuitorului, ne transpun în situații de tristețe, precum Sfintele Pătimiri ale Domnului Hristos, ori în stări de bucurie, precum Sfânta Înviere și perioada Cincizecimii. În Sfânta Scriptură întâlnim, de asemenea, lacrimi de durere, lacrimi ale pocăinței și... Citeste articolul
Înălțarea Domnului și îndumnezeirea noastră
Prin Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos se desăvârșește îndumnezeirea firii Sale omenești, dar și a noastră, a celor care ne‑am îmbrăcat întru El prin Botez și ne hrănim cu trupul Său, jertfit, înviat și înălțat de pe pământ la cer.
La momentul Înălțării, Hristos nu‑și leapădă trupul omenesc ca pe ceva de care S‑a folosit o vreme, ci îl transfigurează și‑l așează pe tronul slavei dumnezeiești. Deși cât a fost în trup, pe pământ, Hristos a rămas nedespărțit de Tatăl ceresc, la Înălțare El se reașează de‑a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, într‑o stare nouă, purtând acum... Citeste articolul
Înălțarea Domnului și înălțarea lumii
Când Domnul se înalță, se înalţă prin El și umanitatea Lui. Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, iar de‑a dreapta Tatălui stă în deplinătatea dumnezeirii și a umanității Sale. Înălțarea este momentul în care Hristos deschide calea omenirii către potențialul pe care omenirea l‑a pierdut cu mult timp în urmă, prin neascultarea și căderea lui Adam. Calea pe care a închis‑o atunci Adam pentru omenire o redeschide Domnul acum, în chip sporit, pentru că de data asta nu avem înaintea noastră doar un potențial teoretic, neatins de nimeni. Avem cu noi acum un Om în carne și oase, îl avem pe Hristos Însuși, care a împlinit, pentru prima oară de la zidire, potențialul pe care Adam nu apucase să îl atingă. Adam a fost ca un prunc în pântecele maicii lui, încă neformat pe de‑a‑ntregul, fiindcă neascultarea l‑a oprit înainte de vreme din creșterea întru Chipul după care fusese zidit.
Abia în Domnul vedem cine suntem cu adevărat, abia în Hristos ne vedem propria ființă, ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu încă de când ne‑a zidit, ca sfinți în devenire, nu ca păcătoși în agonie. Dar mai vedem ceva: prin Înălțarea Sa, Domnul ne arată care este relația dintre noi și El, ca Stăpân al nostru. Iar relaţia asta mântuitoare devine exemplu... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Puterea iubirii
Originile instituției sinodale
Episcopatul și unitatea Bisericii
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team