Râsul ne ajută să ne reconectăm oricând cu copilul din noi.

Există mai multe căi de a urca munte­le, finalitatea este aceeaÅŸi. CurăÅ£enie în ÅŸi­fonierul emoÅ£iilor: frică, tristeÅ£e, dezamă­gire, mânie, stres etc. Voluptatea suferinÅ£ei domină societatea occidentală. Logică a ieÅŸirii din patima trupului. Scenariile su­ferinÅ£ei pe care minÅ£ile sclipitoare le cris­talizează în tristeÅ£e, un doliu lăuntric per­manent, fac să trăim într-o fabrică a morÅ£ii. Ideea bucuriei unde este?! Trecutul nu mă apasă. Trecutul este doar un ma­nual de istorie ÅŸi atât! De acolo iau lecÅ£ii­le pentru prezent ÅŸi viitor. Nimic mai mult. Fără spasme ÅŸi obsesii compulsive. ÎnÅ£eleg ÅŸi accept că aÅŸa gândeam, acÅ£ionam atunci. Cel de astăzi nu mai este cel de ieri. Am crescut ÅŸi mă accept, mă iert. Dacă Hristos mă iartă, am nevoie să mă iert ÅŸi eu! Chipul meu nu este un bâlci. Pot părea bufon în ochii unora, însă învăÅ£ ÅŸi înÅ£eleg că sun­tem diferiÅ£i.

Nervii consumă mai multă energie de­cât un zâmbet. Studiile psihoterapeuÅ£ilor spun că un copil în vârstă de până la 6 ani râde ÅŸi de 200-300 de ori pe zi, pe când un adult râde de 10-15 ori pe zi. Râs cris­talin si unic specific copiilor. Orice adult vibrează la clinchetul râsului de copil. Copiii au o energie pozitivă în râs. Doctrină a râsului care nu are nevoie de religie. ToÅ£i râdem si plângem la fel, indiferent de cu­loarea pielii, de credinÅ£ă, de statut sau de alte etichete alte lumii acesteia. Registrul râsului este o stare internă, o stare de bine. Nu am nevoie de stimuli externi ca să râd. MotivaÅ£ia râsului adeseori ne cenzurează si punem măscuÅ£a pe faÅ£ă ori zâmbim englezeÅŸte sau ca la foto. Copiii nu râd cu motiv, copiii râd fără motiv. Adevăratul râs e fără motiv!

Realism ÅŸi încredere. Sunt vesel, dar mă tratez. Râd cu poftă, autentic. Vitalitate. Energie. Oamenilor nu le mai place să râdă: suntem prea săraci ca să mai zâmbim, aud adeseori. Ce motive avem să râdem, nu ve­deÅ£i cât este de greu?!, ar spune alÅ£ii. Suntem deranjaÅ£i când cineva râde lângă noi. Teama de penibil, timiditate, frică, invidie. Ne încur­căm în momente în care suntem stânjeniÅ£i.

Ne este jenă să râdem. AÅŸadar, veselia alto­ra ne încurcă teribil. Să nu uităm să zâm­bim! Åži pentru noi, ÅŸi cu cei din jurul nos­tru. GreutăÅ£i, necazuri, probleme au fost ÅŸi vor mai fi. AÅŸa e viaÅ£a, aÅŸa e lumea. Îndrăznesc zilnic să zâmbesc, să-mi ofer o porÅ£ie de bine. Poporul român nu e un po­por trist. Relaxare. Dinamism. Interactivitate. Istorie ÅŸi actualitate. Simbol al bucuriei. Manifestarea lui Dumnezeu este starea de bucurie, de iubire.

Când râdem, suntem în prezent. Beneficiile râsului sunt foarte multe. Râsul e bun ÅŸi pentru psihic, ne oferă o străluci­re interioară. Ne relaxează ÅŸi ne eliberează de stresul cotidian. Nu avem nevoie să su­năm la 112 ca să râdem sau să luăm anu­mite „pastile ajutătoare”. Să ne prescriem singuri pe reÅ£eta vieÅ£ii ÅŸi o doză zilnică de râs. Un zâmbet este o poartă deschisă că­tre suflet. Producem singuri endorfine pe care le eliberăm în sânge. Ne îmbunătăÅ£im musculatura facială, respiraÅ£ia, circulaÅ£ia sanguină. Dinamizăm, revitalizăm organis­mul. Zâmbetul este un buton care ne dă puterea să râdem. Râsul este cel mai bun remediu pentru orice problemă sau boală. Sistemul imunitar se întăreÅŸte de la un sim­plu râs. VirtuÅ£ile curative ale râsului sunt mari ÅŸi multe dintre ele neÅŸtiute. Nu înce­tăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci, dimpotrivă, îmbătrânim pentru că am ui­tat să râdem. Terapia prin râs este cea mai puternică! Râsul ne face mai frumoÅŸi, mai sănătoÅŸi, mai sociabili. RâdeÅ£i de fiecare dată când aveÅ£i ocazia. Haz de necaz din înÅ£elepciune. Decât să înjuraÅ£i, mai bine scoateÅ£i limba. Apoi priviÅ£i în oglindă cum vă strâmbaÅ£i. AÅ£i trezit copilul din voi. Momente vesele care detensionează. Nu am nevoie de stimuli externi ca să fiu feri­cit, ca să râd. Atitudinea este cheia către bine. Corect, corespunzător cu interiorul, se poate să fii vesel fără să ai mare lucru. O lume frumoasă, fascinantă, percepută prin experienÅ£a proprie ÅŸi personală. Elasticitate ÅŸi plasticitate. Vulnerabilitate ÅŸi armură. Manipulare ÅŸi eliberare.

Peisajul vieÅ£ii fiecăruia dintre noi ade­seori ne taie respiraÅ£ia. Excursie între min­te ÅŸi inimă. Ateliere de râs. Dacă noi trans­mitem un zâmbet ÅŸi persoana din faÅ£a noastră va duce mai departe un zâmbet. Râsul e contagios, se transmite, se prelun­geÅŸte. Omul râde mult mai bine în grup, în mediul social, decât singur. Oamenii care râd bine împreună lucrează bine îm­preună. Autentic, liber, împăcat cu sine, cu încredere în interiorul lui, omul poate exersa zilnic, măcar câteva secunde, zâm­betul. TristeÅ£ea nu este antinomică faÅ£ă de fericire, ci este o altă cale de a ajunge la bucurie, la lumină, la adevăr. Relaxarea totală ÅŸi completă a creierului se face prin râs. AÅŸadar, zâmbetele lungi ÅŸi dese – che­ia marilor succese! Armonie ÅŸi integrare.

Ortodoxia este o stare a bucuriei, nu doar a crucii ÅŸi a suferinÅ£ei. Ne bucurăm de fiecare secundă în care Dumnezeu se află cu noi ÅŸi nu are rost să fim depresivi, anxioÅŸi, triÅŸti, nefericiÅ£i, cu sufletele ÅŸi min­Å£ile constipate. Ludic. Dansăm cu fiecare clipă, cu fiecare provocare. În zâmbet stă tainic dragostea. Iubirea este puterea de a rămâne împreună, de a trece prin toate, indiferent de valurile vieÅ£ii. În povestea de iu­bire încape totul, aÅŸa cum cerul acoperă întreg pământul, chiar si acolo unde este de­sert sau gheaÅ£ă... O iubire care nu riscă nimic, care nu rabdă nimic, care nu suferă ni­mic nu valorează nimic. Cine vrea să aibă dreptate întotdeauna caută să aibă ultimul cuvânt. Cine are dreptate cu adevărat a încetat de mult să vorbească! Cel ce nu mai are nicio opÅ£iune are brusc toate opÅ£iunile din lume. DorinÅ£a omului de a cuceri lumea exterioară nu are limite ÅŸi, cu cât plecăm spre exterior, dorinÅ£a e tot mai mare. Dar lu­mea interioară cui o lăsăm?! Vocea sufletului cântă balade ÅŸi modelează lăuntricul. EmoÅ£iile produc lacrimi. Ego-ul suferă, nu sufletul. Exorcizăm tensiuni psihice. Râdem ÅŸi plângem ca să nu ne stricăm mecanismele, tiparele. Pendulăm între tragedie ÅŸi co­medie. E mai uÅŸor să acuzi, e mai uÅŸor să dai cu piatra, e mai uÅŸor să ridici tonul, e mai uÅŸor să înÅ£epi cu cuvinte ÅŸi priviri decât să recunoÅŸti meritele cuiva. Cine ne răpeÅŸte bucuria?! Bucuria ta nu depinde de mine ÅŸi invers. FrumuseÅ£ea constă în drum, nu în punctul final. Fiecare sfârÅŸit are veleităÅ£ile unui nou început.

Râsul nu blamează tristeÅ£ea ÅŸi nici zâmbetul nu acuză plânsul, ci ambele sunt în- tr-un dans complementar. Să ne ÅŸlefuim viaÅ£a cu un zâmbet sănătos ÅŸi curat. Capacitatea de a empatiza nu Å£ine de societate, care este o „mamă vitregă”, ci de fiecare dintre noi. Avem nevoie să râdem, dar Å£ine de puterea fiecăruia să aleagă. Nu trebuie, ci ar fi de dorit să înÅ£elegem că lucrurile mici, la îndemână, care nu costă, sunt adevărate ÅŸi au­tentice surse de bucurie. Fără ecuaÅ£ii, fără formule speciale, fără taxe ÅŸi impozite. Râd ÅŸi dansez în ploaia vieÅ£ii. Bucuria ÅŸi tristeÅ£ea sunt molipsitoare. Caut din toată inima bucuria de a fi, nu bucuria de a avea! Cine a cunoscut măcar o dată pe Dumnezeu nu mai poate fi trist! În Porunca Iubirii, mântuirea are la temelie cele 9 Fericiri, garanÅ£ia de a merge mai departe: