9 Mai 2020

Înălțarea Domnului și îndumnezeirea noastră

Prin Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos se desăvârșește îndumnezeirea firii Sale omenești, dar și a noastră, a celor care ne‑am îmbrăcat întru El prin Botez și ne hrănim cu trupul Său, jertfit, înviat și înălțat de pe pământ la cer.

La momentul Înălțării, Hristos nu‑și leapădă trupul omenesc ca pe ceva de care S‑a folosit o vreme, ci îl transfigurează și‑l așează pe tronul slavei dumnezeiești. Deși cât a fost în trup, pe pământ, Hristos a rămas nedespărțit de Tatăl ceresc, la Înălțare El se reașează de‑a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, într‑o stare nouă, purtând acum... Citeste articolul

8 Mai 2020

Înălțarea Domnului și înălțarea lumii

Când Domnul se înalță, se înalţă prin El și umanitatea Lui. Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, iar de‑a dreapta Tatălui stă în deplinătatea dumnezeirii și a umanității Sale. Înălțarea este momentul în care Hristos deschide calea omenirii către potențialul pe care omenirea l‑a pierdut cu mult timp în urmă, prin neascultarea și căderea lui Adam. Calea pe care a închis‑o atunci Adam pentru omenire o redeschide Domnul acum, în chip sporit, pentru că de data asta nu avem înaintea noastră doar un potențial teoretic, neatins de nimeni. Avem cu noi acum un Om în carne și oase, îl avem pe Hristos Însuși, care a împlinit, pentru prima oară de la zidire, potențialul pe care Adam nu apucase să îl atingă. Adam a fost ca un prunc în pântecele maicii lui, încă neformat pe de‑a‑ntregul, fiindcă neascultarea l‑a oprit înainte de vreme din creșterea întru Chipul după care fusese zidit.

Abia în Domnul vedem cine suntem cu adevărat, abia în Hristos ne vedem propria ființă, ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu încă de când ne‑a zidit, ca sfinți în devenire, nu ca păcătoși în agonie. Dar mai vedem ceva: prin Înălțarea Sa, Domnul ne arată care este relația dintre noi și El, ca Stăpân al nostru. Iar relaţia asta mântuitoare devine exemplu... Citeste articolul

5 Mai 2020

Sihaștrii pandemiei

Zăvorâți în ascultare, cu gândul la moarte. Lumea e ca un imens pustiu, iar noi niște sihaștri fără voie. Fără voie am devenit sihaștri – și pentru că nu mai facem voia noastră trăim după rânduială strictă și cerem îngăduință, în scris, pentru fiecare ieșire. Frica de moarte ne‑a pătruns în oase, mai ales văzându‑i cei de lângă noi cum pleacă, dar şi printr‑o sordidă îmbibare sistematică, ritmată de statistici, analize alarmiste și hotărâri guvernamentale, numite uneori „ordonanțe militare”. Frica de moarte dă rod duhovnicesc dacă devine gând la moarte, dacă acest gând este pus înaintea lui Hristos cu puterea de îndumnezeire a lumii și a omului, dată nouă prin rugăciune, pe care trăirea pandemiei ne‑a reamintit‑o. Gândul la moarte este transformator dinăuntrul inimii şi nu are nimic sinistru, pentru că Îl face prezent în chip nemijlocit pe însuși Hristos. Gândul la moarte este ceea ce face ca fiecare rugăciune să fie spusă cu zdrobirea inimii, ca și cum ar fi ultima. Iar în rugăciunea din urmă la ce altceva să ne poarte mintea și inima dacă nu la pocăință, la iubirea nestăvilită a lui Dumnezeu și la mila Lui? 

Pandemia ne‑a găsit nepregătiți. Învățăm realul cu o repeziciune și cu o brutalitate pe care ultimele trei generații, ale excesului de bunăstare, nu au cunoscut‑o până acum. Învățăm boala, învățăm că suntem muritori, învățăm că putem trăi cu mult mai puțin, că avem tată și mamă, soț sau soție și copii, care toți au nevoie de timpul și de atenția noastră.... Citeste articolul

4 Mai 2020

Iubirea care ne pregătește pentru rai

Pur și simplu mă privește, nu mai are cuvinte să își exprime durerea. O poartă însă pe chip. Mihaela se ridică de pe scaunul pe care mă așteptase. Intrăm împreună în salonul în care zace, pe un pat de un alb, strălucitor, Dariana, un înger gata să zboare către rai. 

Mă pregătesc să începem rugăciunea. Aștept în tăcere ca Dumnezeu să îmi trimită puterea de a‑mi recăpăta răsuflarea, care mi s‑a tăiat la vederea chipului îngândurat al îngerului. „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu‑le.” Ce rugăciuni să mai spun? Psalmii mă întăresc,... Citeste articolul

16 Aprilie 2020

Gânduri la ceas de coronavirus

Au trecut deja câteva săptămâni bune de când a venit peste noi epidemia de coronavirus. Încă din ianuarie am urmărit știrile din China, cu destulă îngrijorare, dar am sperat că epidemia va fi stinsă în fașă, acolo de unde a pornit.

Am un coleg specialist în modele statistice privind transmisia bolilor infecțioase, care a studiat foarte bine epidemia de coronavirus SARS din 2003. Într-un seminar pe care l-a ținut acum mai mult de zece ani în laboratorul meu, ne-a spus că atunci când va veni următoarea epidemie cea mai bună variantă pentru a o putea opri este atacul direct la sursă. Cu antivirale, de preferință. Și... Citeste articolul

11 Aprilie 2020

Din mormânt iertarea a răsărit

– Va veni o vreme când o să-nțelegi ce ai făcut, i-a zis Elisabeta printre suspine; nu din cauza palmei pe care i-a dat-o fiul ei, ci din cauza umilinței pe care o simţea.

Dar Iulian nu dădea doi bani pe cuvintele ei. Nicio urmă de regret. Dimpotrivă. Satisfacția pe care o așteptase de atâta vreme îi copleșeşte inima. „Merita mai mult decât o palmă”, își zicea.  Iulian avea optsprezece ani când şi-a lovit mama şi paisprezece ani când Elisabeta a plecat de acasă. S-a căsătorit cu un bărbat care părea că i se... Citeste articolul

8 Aprilie 2020

Șchiopul

Am ieșit să fac câțiva pași prin cartier… Nu neapărat ca să iau aer, cât mai ales ca să-mi deblochez oasele spatelui, la care am fost operată de două ori. Doar câțiva pași prin cartier… Am fost atentă să trec pe celălalt trotuar în  momentul în care am întâlnit o adolescentă cu ochii lipiţi de IPhone. Nimeni altcineva.... Citeste articolul

5 Martie 2020

Traista de la pomană

Maia e cerșetoare. A crescut prin casele de copii și încă se luptă să scape de coșmarul pe care l‑a trăit în toți aceşti ani, care ar fi trebuit să fie cei mai frumoși ai vieții sale.

‑ Unde să mă duc la muncă? le răspunde pe un ton agresiv celor care îi spun să nu mai întindă mâna și să meargă să muncească. Maia nu cunoaște alt fel de a se exprima. Așa i s‑a vorbit atâția ani de zile, așa știe să răspundă. A trecut prin multe mâini în anii înfricoșători ai copilăriei, însă niciuna nu i‑a arătat caldură, niciuna nu... Citeste articolul

14 Ianuarie 2020

Trei momente cu Părintele Mitropolit Iosif

Sâmbăta aceasta ne-a vizitat în parohie Părintele  nostru Mitropolit, Înaltpreasfințitul Iosif, și am slujit cu el Sfânta Liturghie.

Prima dată l-am întâlnit pe fugă la Iași, când urma să plec în Scoția, dar îmi amintesc când l-am revăzut la o întâlnire cu preoții din Marea Britanie. Ne întreba pe fiecare: Uite, omul are cutare sau cutare suferință, tu ce-i spui despre asta?”. În schimb nu a spus un cuvânt despre bani sau despre trebuințele episcopiei sale. ... Citeste articolul

7 Decembrie 2019

Ariana urăște skype-ul

- Bine ați venit la Centrul de Consiliere Şcolară. Nu peste multă vreme Ariana va merge la școală, în Germania, iar noi vom face toate demersurile necesare pentru lucrul acesta, spune consilierul pe un ton încurajator.

Ariana și Adriana, sora ei mai mare, privesc în gol. Nu numai că numele lor sunt aproape identice, dar și experiența lor de viață. Amândouă au trăit aproape tot timpul cu bunicii, pentru că părinţii lor muncesc de peste douăzeci de ani în Italia. În primul an de viață, Adriana s-a bucurat totuși de prezența mamei, dar Ariana nu a avut această mângâiere. -... Citeste articolul

11 Noiembrie 2019

Omul care a plecat cu crucea în cer

„Oare cum îl voi găsi acum?”, mă întreb gândindu‑mă că la fiecare vizită arăta din ce în ce mai rău. „Ce îi voi spune?”, îmi trece fulgerător prin minte. 

Las totul în grija lui Dumnezeu. Este lucrarea Lui, nu a mea. Ajung în fața camerei de spital din secția paliativă. Apăs clanța ușii, iar mâna îmi tremură de emoția întâlnirii cu omul purtător de cruce. Îmi adun puterile și intru.  – A venit părintele, îi șoptește soția. – Slavă Ție, Doamne, pentru toate. Îți mulțumesc pentru... Citeste articolul

8 Octombrie 2019

Tu mi-ai ruinat viața!

Iuliu era un tânăr ambițios. Se motiva neîncetat pentru a-și depăși limitele. Așa învățase de la tatăl său, să nu bată niciodată pasul pe loc, ci să depună mereu eforturi pentru a deveni mai bun decât alții.

Cuprins de obsesia autodepășirii și a unui permanent sentiment de concurență, Iuliu nu își găsea niciodată liniștea. Îşi proiecta perfecționismul asupra întregii lumi. Niciun om din jurul lui nu era la înălțimea așteptărilor sale. Toți erau pentru el niște ratați, niște incompetenți, niște lăudăroși. Despre sine gândea foarte bine. Făcea foarte multe lucruri pentru a... Citeste articolul

5 Octombrie 2019

Domnul bate la ușă

Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul) ÎN INIMA FIECĂRUIA DINTRE NOI ESTE UN LAZĂR ÎNVIAT DIN MORȚI, DUPĂ ANI ȘI ANI DE CĂUTĂRI Lazăr era un copil cu totul deosebit. Avea cinci anișori şi era comoara familiei, care trecuse prin multe greutăți, iar părinții îl iubeau mai mult decât orice pe lume.

Părinții își doreau mult un prunc, bucuria căsătoriei își aștepta roadele, însă, cu toate că au înălțat multe rugăciuni către Domnul și Preacurata Sa Maică, Maria nu rămânea însărcinată. În fiecare seară soții își plecau genunchii la rugăciune, și de multe ori udau cu lacrimi podeaua, doar le va trimite Domnul un prunc. La început își... Citeste articolul

13 Septembrie 2019

Satul din Basarabia

Satele moldovenești erau în speță așezate la câmpie, în preajma vreunui râu sau a lacurilor, nu departe de păduri, pășuni și dealuri. Fiind un loc înzestrat cu pământ fertil și bogat, agricultura și oieritul a fost și a rămas sursa temeinică de existență a țăranului. În localitățile mai mari apăreau și biserici, unele de piatră, altele din lemn, mai mari sau mai mici, după posibilități, dar și după credință. De obicei, în partea de Nord a țării, bisericile se construiau pe un loc mai înalt, pe un deal, chiar dacă acesta nu se afla în mijlocul satului, iar cimitirele nu se înființau decât arareori în preajma bisericii, fiind mai degrabă așezate la margine de sat. În satele mari însă cimitirele vechi au rămas în mijlocul comunității. 

Casele erau făcute din piatră, erau tencuite cu var amestecat cu nisip, dar și din nuiele împletite cu lut, stuf și paie. Arhitectura depinde în părțile dinspre Nistru de schimbul de cultură care s‑a petrecut o dată cu repopularea țării cu tătari, ucraineni, bieloruși etc., în urma deportărilor. Casele mai bogate aveau pridvor, dar și verandă, fiind înălțate de la pământ... Citeste articolul

8 Septembrie 2019

Oclipă de fericire

‑ Hai că vine trenul și vreau să îmi cumpăr niște covrigi. Te salut. Să ne vedem cu bine. Închid telefonul și alerg la patiserie. Mirosurile îmbietoare parcă îmi grăbesc pasul. Mă așez la coadă. După mine se așează o armată de oameni. Aștept temător să nu pierd trenul. La un moment dat mai am trei oameni în față. 

Deodată văd sculându‑se de pe jos o fetiță cu părul bălai. Era ascunsă de mulțimea de picioare ale oamenilor care îmi stateau în față. Fetița are un zâmbet cald și un chip luminos ca soarele.  ‑ Ce faci aici? ‑ Cerșeșc, îmi răspunde senin. ‑ De când ești aici? ‑ De două ore.  ‑Și nu ai primit nimic ? ‑ Nimic. ‑ Ce... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni