Păzește, Doamne, darul Tău, ai grijă de darul ce l-ai dat celui ce fugea de el! Căci eu știam că nu eram vrednic să fiu numit episcop pentru că mă închinasem acestui veac. Dar „prin darul Tău sunt ceea ce sunt și încă sunt cel mai mic” dintre episcopi (I Cor 15, 9-10) iar după vrednicie și cel mai de jos. Dar pentru că și eu am luat asupră-mi oarece osteneală pentru Sfântă Biserica Ta, păzește această roadă, ca să nu îngădui să piară, preot fiind, pe cel pe care, pierdut fiind, l-ai chemat la preoție. Åži mai presus dă-ne să știm a pătimi din adâncul sufletului împreună cu cei păcătoși. Iar aceasta este cea mai înaltă faptă bună. Ci, ori de câte ori e vădit păcatul vreunuia ce-a căzut, dă-mi să pătimesc împreună cu el, și să nu-l mustru cu trufie, ci să-l jelesc și să-l plâng! Åži plângând pe altul, să mă plâng pe mine însumi, zicând: „mai dreaptă este Tamara decât mine” (Fac  38, 26).

Sfântul Ambrozie al Mediolanului,
Despre pocăință. Împotriva novațienilor, PL 16, 431