Pelerinajul pe care l‑am făcut împreună a coincis oarecum cu începutul anului, dar ÅŸi cu începutul unei noi etape importante din vieÅ£ile noastre; a fost un pelerinaj bine organizat, deosebit de bogat, înglobând aici totul: oamenii întâlniÅ£i, întâmplările ÅŸi locurile ce au fost frumos corelate cu citirile din Biblie, făcând astfel posibilă înÅ£elegerea corectă şi o succesiune logică de evenimente în mintea mea. 

AÅŸ dori să ofer o expunere amănunÅ£ită despre ceea ce am simÅ£it în călătoria din Å¢ara Sfântă, însă dilema este că nu găsesc varianta cea mai bună de exprimare astfel încât să vă pot transmite clar nesfârÅŸita bucurie împletită cu emoÅ£ia trăită în ascunsul meu la fiecare pas făcut; Dumnezeu mi‑a arătat încă o dată că este cu adevărat mult Iubitor ÅŸi mult Milostiv ÅŸi caută mereu pricini să umple pe creÅŸtini de bogăÅ£ia harurilor Lui.

Mi‑au plăcut foarte mult cuvintele spuse de părintele ce ne‑a dat explicaÅ£ii despre semnificaÅ£iile locurilor sfinte din Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai: „prin iubire ajungi acolo sus, alături de Dumnezeu şi numai prin smerenie reuÅŸeÅŸti să te menÅ£ii”... Iată două cuvinte mari, iubire ÅŸi smerenie, care prind acum un sens aparte pentru mine, capătă o nouă dimensiune... De acum îmi este mult mai uÅŸor să înÅ£eleg cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc, care ne spune că nu poÅ£i fi „gazda lui Hristos dacă nu îÅ£i sunt dragi cei care te urăsc ÅŸi dacă inima ta nu este un mic cer al iubirii... Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte”.

Pace ÅŸi liniÅŸte sufletească, credinÅ£ă puternică ÅŸi multă sănătate tuturor,

Gabriela ÅŸi Jean Nencit, Paris

Se spune că un credincios nu are nevoie de minuni sau dovezi materiale pentru a‑şi întări credinÅ£a. Dar apropierea de Dumnezeu nu e simplă. Am avut deseori impresia că L‑am găsit ÅŸi, când eram mai sigură, Îl pierdeam, căci nu mă Å£ineam aproape. Åži mă întorc la El spăÅŸită aÅŸteptând mustrarea Lui părintească, dar El mai mult mă iubeÅŸte ÅŸi‑mi trimite binecuvântări. Åži cum mă Å£in aproape? Prin rugăciune ÅŸi căutarea Lui. Åži dacă Îl caut, unde Îl gasesc? În Cuvântul Lui ÅŸi în Lucrarea Lui. 

Mi‑am dorit să merg în acest pelerinaj pentru a vedea o parte din lucrarea Lui. Acolo unde El a fost om. Mi‑am luat bagajul – ce mi se adunase în această viaÅ£ă – o Biblie ÅŸi o carte de rugăciuni, bucurii, tristeÅ£i, hainele prăfuite, vise ÅŸi pe toÅ£i cei pe care‑i cunoscusem, prezenÅ£i sau plecaÅ£i. 

Am fost pelerin. Unul adaptat la context – cu binecuvântarea de drum a duhovnicului, cu super asigurare medicală, tehnologie touch‑screen avidă de imprimare a imaginii ÅŸi sunetului, îmbrăcăminte coupe‑vent, protecÅ£ie solară, rezerve financiare lichide ÅŸi pe plastic, cu orar de masă ÅŸi traseu bine organizat, maÅŸină „la scară” ÅŸi cu gândul „ascuns” de a face un „videoclip” în deÅŸert (prietenii ÅŸtiu de ce). AÅŸteptam.

Åži ne‑am trezit de dimineaÅ£ă, am pornit la picior prin Ierusalim. Bogdan îÅŸi descărca deja ploaia de poveÅŸti. Mă întrebam dacă nu cumva el, de fapt, era de‑al locului ÅŸi ne ascunsese asta până acum, atât de bine era orientat în spaÅ£iu.

Am intrat în cetatea veche. Obosită de drum ÅŸi de schimbarea de aer, parcă trăiam senzaÅ£ia de labirint a personajului lui Eliade din La Å¢igănci.

Åži ne oprim. Privesc în sus. Văd o inscripÅ£ie în greacă, silabisesc, ascult. Ce e aici? Casa în care s‑a născut Maica Domnului, casa SfinÅ£ilor Ioachim ÅŸi Ana. Åži eu mă aflam în faÅ£a casei lor. Îmi dau seama că venisem cu mâna goală, fără niciun cadou. De obicei, când mă duc pentru prima dată în casa unui prieten, mă duc cu ceva. Åži venisem la casa cuiva atât de apropiat mie. Eram dezorientată. Åži am păÅŸit înăuntru ÅŸi am privit discret în jurul meu. La dreapta biserica, la stânga hăinuÅ£e de copil puse la uscat, în sus, pe scări, un brad de Crăciun. Bogdan ne spune că o familie are grijă de acest loc ÅŸi că jos, sub pământ, coborând pe scări vom găsi casa Sfintei Familii. O locuinÅ£ă în piatră, fără ferestre, camera mică ÅŸi de înălÅ£imea unui om. Iată traiul ce l‑au cunoscut. Simt pace, aud liniÅŸte. Părintele Iulian ne povesteÅŸte. Încep să trăiesc ÅŸi eu.

Nu era decât începutul. Ierusalimul, cu toată istoria lui frământată ÅŸi controversată, locurile prin care Domnul ÅŸi‑a purtat paÅŸii, Betleemul, Nazaretul, DeÅŸertul Iudeii cu sfinÅ£ii lui puternici, Marea Moartă, Iordanul, Galileea cu marea sa, Muntele Sinai cu sfinÅ£ii săi au coborât apoi prin Evangheliile citite de Părintele Iulian, în decurs de zece zile.

Am simÅ£it că am trăit un întreg an bisericesc, căci toate marile sărbători le‑am marcat acolo unde Dumnezeu le‑a pus pe pământ oamenilor. NaÅŸterea Maicii Domnului, NaÅŸterea Domnului, Aducerea la templu, Buna Vestire, toate în ordine cronologică până la Adormirea Maicii Domnului. Åži am trăit zece zile Liturghia, căci am cântat pe unde ne‑am oprit dulcile sale cântări. Åži am luat cina cu Domnul.

Un astfel de pelerinaj e un dar pe care îl doresc tuturor, fie ei mai mult sau mai puÅ£in cunoscători de Dumnezeu. Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile tuturor sfinÅ£ilor Tăi, miluieÅŸte‑ne pe noi, păcătoÅŸii. Cu drag,

Mihaela Pipirig, Bruxelles 

FaÅ£ă către faÅ£ă

„Mergi la fraÅ£ii Mei ÅŸi le spune” (Ioan 20, 18). Iată mesajul ÅŸi în acelaÅŸi timp responsabilitatea pe care o poartă cei care ajung ÅŸi se închină la sfintele locuri, şi anume: de a spune ÅŸi celor de acasă ceea ce ochii noÅŸtri au văzut, urechile noastre au auzit ÅŸi inima a simÅ£it, spre întărirea lor în credinÅ£ă, în dragoste faÅ£ă de Dumnezeu, spre o mai mare încredinÅ£are că El poartă de grijă de noi toÅ£i asemenea unui Frate mai mare. M‑am simÅ£it asemenea unui oaspete în locurile în care Domnul a trăit, a murit ÅŸi‑a înviat. Nimeni nu merge în vizită doar ca să mănânce, ci ca să se bucure de realitatea unui schimb prietenesc de impresii, de o comunicare mai apropriată, mai caldă cu cel care te‑a invitat. Nu‑i puÅ£in lucru a merge la locurile sfinte. Această primire, această întâmpinare a Domnului în locurile în care El a trăit este de fapt o întâlnire reală a mea, în calitate de făptură creată, cu Cel care m‑a creat, cu Creatorul, este acea vedere faÅ£ă către faÅ£ă. Este o întâlnire revelatoare, întrucât îÅ£i dai seama că fiecare pas din viaÅ£a ta făcut către Domnul, fiecare gest, fiecare jertfă pe care ai făcut‑o pentu El, pentru a te apropia de El, pentru a‑L cunoaÅŸte mai bine, toate acestea nu au făcut decât să te crească ÅŸi să te aducă spre această întâlnire „faÅ£ă către faÅ£ă”, unde nimic nu este ascuns, unde te găseÅŸti complet descoperit, fără taine sau strategii de disimulare, fără perdele, unde fiecare îl recunoaÅŸte pe celălalt: Iată, te cunosc ÅŸi iată, Mă cunoÅŸti, unde ajungi să exclami asemenea lui Iov: „Din spusele unora ÅŸi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te‑a văzut” (Iov 41, 5). Åži cu cât doi prieteni se cunosc mai bine, cu atât ÅŸi bucuria lor de a sta împreună la masă este mai deplină. Iată bucuria de care ne‑a învrednicit Dumnezeu! Åži aÅŸa cum de la un prieten nu pleci niciodată cu mâinile goale, Domnul ne‑a dat har peste har, clătinat ÅŸi îndesat, ne‑a binecuvântat ÅŸi ne‑a întărit prin cuvintele Sale: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacului. Amin” (Mt. 28, 20).

Iuliana Trancă, Paris

Întotdeauna mi‑am dorit să mă simt mai aproape de Dumnezeu, iar în acest pelerinaj am reuÅŸit. Am simÅ£it că am fost ÅŸi l‑am „vizitat” pe Dumnezeu, iar prezenÅ£a Lui aÅŸa puternică m‑a făcut pentru câteva momente să îmi doresc să rămân acolo ca să nu pierd niciodată acea legătură strânsă ce s‑a creat între mine ÅŸi El, în acele locuri sfinte. Mi‑am dat seama apoi că am „urcat o treaptă” către Dumnezeu ÅŸi că pot păstra acel loc indiferent în ce colÅ£ al lumii sunt; depinde doar de mine.

Recomand acest pelerinaj oricărui om care doreÅŸte să „urce o treaptă” către Dumnezeu ÅŸi nu numai.

Camelia Ilie, Telford, Anglia

Dacă doriÅ£i să contactaÅ£i Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei Europei Occidentale ÅŸi Meridionale sau să primiÅ£i informaÅ£ii despre pelerinajele viitoare, puteÅ£i trimite un email la pelerin@mitropolia.eu sau suna la numărul +33 6 05 68 94 50.