Adaugat la: 1 Decembrie 2008 Ora: 15:14

Canonic şi necanonic în viaţa Bisericii

În ziua de azi auzim des vorbindu-se despre canonicitatea diferitelor acte sau fapte, termenii canonic şi necanonic fiind foarte des folosiţi. În cele ce urmează vom încerca să avansăm în înţelegerea acestor noţiuni pentru a redescoperi sensul lor eclezial.

Canonic şi necanonic în viaţa Bisericii

Am arătat deja că etimologic cuvântul canon înseamnă dreptar. Prin canon ni se arată calea cea mai potrivită, pornind de la modul în care a fost rezolvată o problemă concretă în acord cu învăţătura de credinţă şi ţinând cont de exigenţele pastoral-misionare. Rezolvarea canonică a unei probleme pastoral-misionare a pus în evidenţă acea soluţie în cadrul sinodalităţii şi astfel ea a fost receptată ca vrednică de urmat. Am putea spune deci că Sfintele canoane îşi au temelia în receptarea în cadrul sinoadelor ecumenice a experienţei pastorale şi bisericeşti. În acelaşi timp trebuie să menţionăm faptul că Biserica nu şi-a propus niciodată să dea soluţii canonice exhaustive şi astfel să dea răspunsuri absolute la problemele ce pot să apară în cadrul trăirii ecleziale. Şi din acest motiv, canonic şi necanonic nu poate fi considerat ceea ce este şi respectiv ceea ce nu este cuprins în Sfintele canoane. Toate Sfintele canoane ale Bisericii ortodoxe sunt soluţii canonice la diferite aspecte ale vieţii, dar trebuie să înţelegem că nu există prevederi canonice legate de toate aspectele vieţii bisericeşti. În acelaşi timp, contextul istoric şi pastoral dimpreună cu experienţa pastorală acumulată face ca în momente istorice diferite Biserica să identifice soluţii canonice diferite, care pot fi chiar contradictorii. Aspectul contradictoriu se referă la soluţia pastorală diferită de cea iniţială cu toate că ambele soluţii sunt conforme cu conştiinţa doctrinară a Bisericii. Pentru a înţelege mai bine acest lucru putem ilustra distingând în canon un conţinut fundamental legat de învăţătura de credinţă şi o soluţie pastorală. La un conţinut fundamental neschimbător, pot fi găsite soluţii pastorale diferite, care nu aduc atingere conţinutului doctrinar ci îl întrupează ţinând cont de contextul istoric şi de experienţa pastorală acumulată.

Canonul 29 Trulan (In Trullo) poate fi socotit un exemplu în acest sens. El precizează:

Canonul celor din Cartagina rânduieşte ca cele sfinte ale Altarului să nu se săvârşească decât de către oameni care postesc, cu excepţiaunei zile din an în care se săvârşeşte cina domnească (aici se face referire la canonul 41 Cartagina care spune că în Joia cea Mare se poate suspenda postul [1]), folosind de bună seamăatunci, acei dumnezeieşti părinţi, un astfel de pogorământ, pentru oarecare motive folositoare bisericii în unele locuri. Dar pe noi nimic nu ne determină să părăsim asprimea şi, urmând predaniilor apostolice şi părinteşti, orânduim că nu se cuvine a se dezlega joia ultimei săptămâni din Patruzecime şi a necinsti astfelîntreaga Patruzecime.

 

Sinodul Trulan ia în discuţie un canon anterior, de la Cartagina, şi subliniază aspectul fundamental, cel de pregătire pentru Înviere, şi pentru a nu întrerupe această pregătire decide  bazându-se pe experienţa dobândită în timp, că nu se cuvine să fie dezlegată Joia cea Mare.

Ambele decizii: cea de la Cartagina şi cea de la Sinodul din Trulo, sunt decizii canonice, deşi sunt contradictorii. Sunt canonice pentru că sunt conforme cu conştiinţa bisericii care cere o pregătire duhovnicească pentru prăznuire, dar ele exprimă modalităţi concrete de întrupare a acestei conştiinţe într-un timp şi un loc dat. Concluzia legată de acest canon 29 Trulan ar fi că Biserica este capabilă să decidă în ceea ce priveşte modul de folosire a mijloacelor duhovniceşti ţinând cont de aspectele concrete ale vieţii. Astfel o decizie care contrazice o alta anterioară, atâta vreme cât este o expresie a experienţei pastorale neaducând atingere dimensiunii de credinţă, rămâne o decizie canonică. Canonul 29 Trulan nu abrogă canonul 41 Cartagina, pentru că experienţa bisericească nu poate fi abrogată, ci stabileşte o linie de urmat care subliniază schimbarea de atitudine pastorală determinată de experienţa duhovnicească dobândită în timp.

Mai există şi alte exemple care pun în antiteză canoane ale Bisericii şi această realitate confirmă dimensiunea canoanelor ca expresie a experienţei ecleziale.

Trebuie să subliniem faptul că nu putem vorbi despre creativitate canonică în afara lucrării sinodale a Bisericii. Sinodul ca şi cadru de manifestare a comuniunii Bisericii una sfântă sobornicească şi apostolească, este cel care are responsabilitatea receptării diferitelor experienţe ecleziale şi de a le proclama ca orientative, deci, ca şi canoane. Sinodul Bisericii autocefale este cel care dă caracter de normă bisericească unei atitudini ce este în acord cu conştiinţa dogmatică şi canonică a Bisericii. Atunci când această atitudine este receptată de întreaga Biserică drept potrivită, prin proclamarea în Sinodul Ecumenic, ea devine un canon al Bisericii Ortodoxe.

În concluzie, canonic şi necanonic este ceea ce se află în acord, respectiv în dezacord cu conştiinţa dogmatică şi canonică a Bisericii, Sinodul Bisericii autocefale sau Sinodul ecumenic fiind entitatea comunională care are capacitatea şi autoritatea de a stabili criteriile de canonicitate.

 

Pr. Dr. Patriciu VLAICU

NOTE

[1] CANONUL 41 Cartagina (CEI CE SLUJESC SFÂNTA LITURGHIE SĂ AJUNEZE):

Sfintele altarului să nu se săvârşească decât numai de persoane care au ajunat, exceptându-se o singură zi la an, întru care se săvârşeşte Cina Domnului. Dar dacă, săvârşindu-se oarecari spre vreme de seară sau dintre episcopi sau dintre ceilalţi, s-ar face pomenire pentru cei răposaţi, aceasta să se îndeplinească numai cu rugăciuni, dacă cei ce fac aceasta se vor afla prânziţi.

 

Canonic şi necanonic în viaţa Bisericii

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni