Adaugat la: 1 Mai 2010 Ora: 15:14

Mirele şi Mr. Darcy

Cred că nu suntem puţine cele care am fost fermecate de imaginea lui Mr. Darcy, faimosul personaj al lui Jane Austen. Frumos, misterios, generos, cu sentimente puternice descoperite atunci când te aştepţi mai puţin în cuvinte puţine care lasă loc visării. Imaginaţia prinde aripi, iar noi zburăm o dată cu ea afară din realitate spre ficţiune: un loc de muncă întodeauna mai bun, diploma de sfârşit de studii, sau… Mr. Darcy (ori Elizabeth Bennet, după caz).

Este acest lucru o forţă sau o slăbiciune? Este acest zbor un motor sau o piedică vieţii? Un avânt sau o… evaziune din sarcină, din prezentul de care suntem responsabili?

Căutând argumente în favoarea visării, am găsit la părintele Porfirie un cuvânt care m-a uimit şi care pare coerent cu primele variante: „Sufletul creştinului trebuie să fie delicat, sensibil, să zboare, să tot zboare, să trăiască printre visări. Să zboare în nemărginire, în stele, în măreţiile lui Dumnezeu, în tăcere.” (1) Ca să găsesc apoi scris de mitropolitul Antonie de Suroj că „nu este nevoie să încerci să sari din prezent în viitor […] Ceea ce trebuie să faci este să fii atât de total în prezent, încât toate energiile tale şi întreaga ta fiinţă să fie concentrate în cuvântul «acum».” (2)

Visarea părintelui Porfirie este zborul spre Dumnezeu, este avântul spre Mirele pe Care cu toţii Îl aşteptăm. Zborul părintelui Porfirie are calitatea de a fi „greu” de hotărâre şi de credinţă. Visarea lui conţine grăuntele de muştar care face munţii să se mişte şi deschide uşa cămării de nuntă a Împărăţiei Cerurilor. Visarea lui e orientată spre schimbarea lui însuşi de către el însuşi, nu spre fapte exterioare care s-o împlinească.

Cealaltă visare este pericolul secolului vitezei. Prezentul ne este furat de îndatoririle zilnice, însă sufletul îşi cere hrana. Şi îl amăgim cu vise, cu închipuiri. Şi devine un suflet anorexic. Petrecem timp şi investim energie în spaţiul virtual al internetului, de exemplu, sau în alte virtualităţi pentru că… it’s safe. Teama de eşec ne împiedică să trăim.

Riscul este să pierdem prezentul şi ocazia mântuitoare adusă de fiecare clipă. Sau să nu-L auzim pe Domnul bătând pentru că în mintea noastră abia mâine aşteptăm să ne cheme. Sau să nu ne întâlnim nici pe noi înşine, confundându-ne cu propria proiecţie. Cât despre întâlnirea cu celălalt – prietenul, aproapele, mirele – sunt şanse să nu mai avem disponibilitate şi resurse pentru el.

Dacă Împărăţia Cerurilor începe acum, înseamnă că trebuie s-o trăiesc şi nu s-o visez.

Anca Sav (Paris)

Note de subsol

(1) „Din volumul Ne vorbeşte părintele Porfirie”, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2003
(2) „Şcoala rugăciunii”, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni