Adaugat la: 1 Noiembrie 2008 Ora: 15:14

Conştiinţa canonică şi împărtăşirea din aceleaşi Sfinte Taine

Conştiinţa canonică, cea care marchează întâlnirea dintre conştiinţa doctrinară şi aspectele concrete ale vieţii, garantează echilibrul între dreapta-credinţă şi dreapta trăire, dintre ortodoxie şi ortopraxie. Şi din acest motiv, toate lucrările creştinului, toate atitudinile ecleziale sunt fundamentate pe dreapta înţelegere şi trăire a adevărurilor dumnezeieşti din tezaurul Ortodoxiei.

Conştiinţa canonică şi împărtăşirea din aceleaşi Sfinte Taine

 

Interdicţia prevăzută de canoane pentru împărtăşirea cu cei din afara Bisericii nu este altceva decât o concretizare a dimensiunii ecleziale a Sfintelor Taine. Toată lucrarea sacramentală din Biserică este o lucrare a Dumnezeirii. Sfintele Taine nu sunt lucrări cu caracter instituţional sau simboluri ale unei prezenţe, ci sunt împărtăşirea deplină a Dumnezeiescului Har. Sfintele Taine sunt o manifestare lucrătoare a Bisericii şi de aceea ele nu pot fi rupte de comuniunea bisericii. Atunci când o persoană sau comunitate nu este în deplină comuniune de credinţă sau în deplină comuniune canonică cu Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, lipsa comuniunii depline în credinţă face ca lucrarea sacramentală, deşi prezentă formal, să fie doar un chip nedeplin al căutării lucrării Duhului Sfânt. „Tainele Bisericii constituie şi stabilesc relaţii personale, obiective între cei ce le primesc şi Biserica însăşi, al cărui cap este Hristos...... De aici şi necesitatea credinţei Bisericii şi mai exact, plenitudinea adevărului de credinţă încredinţat de Hristos Bisericii.[1]

Atunci când Biserica Ortodoxă nu acceptă împărtăşirea în afara Bisericii Ortodoxe sau împărtăşirea neortodocşilor în Biserica Ortodoxă, ea subliniază legătura dintre Taina Bisericii şi mărturisirea deplină a credinţei. Prin această restricţie Biserica Ortodoxă nu dispreţuieşte şi nu exprimă convingerea existenţei unui monopol în ceea ce priveşte lucrarea Duhului Sfânt în lume. Biserica Ortodoxă se bucură de semnele lucrării providenţei în lumea întreagă dar nu defineşte măsura lucrării harului în afara ei. Noi înţelegem că lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi îngrădită de nedeplinătatea înţelegerii, cunoaşterii şi mărturisirii, dar observăm că nedeplinătatea credinţei atrage după sine o incapacitate de împărtăşire deplină cu Hristos. Părintele Dumitru Stăniloae arată că „nu putem spune exact ce primesc cei din afara Bisericii în numitele lor Taine. Atâta însă credem că se poate spune că aceste ceremonii nu sunt numai o formă goală de orice conţinut obiectiv, ci implică ceva ce poate alcătui în unele cazuri mai mult, altele mai puţin, baza pentru o completare a relaţiei ce s-a iniţiat între omul respectiv şi Hristos.[2]

Tainele săvârşite în afara Bisericii sunt forme care pot fi umplute de deplinătatea lucrării harului prin pecetluirea cu Pecetea Darului Sfântului Duh şi intrarea în Biserica ortodoxă. Recunoaşterea tainelor din afara Bisericii, fără primirea în Biserică prin Sfântul Mir, ar duce în mod inevitabil la acea commnio in sacris, fapt ce ar însemna relativism şi confuzie doctrinară oficială, justificată exclusiv sociologic. Euharistia nu este mijlocul sau instrumentul unităţii, ci încoronarea şi pecetluirea acesteia. Astfel înţeleasă, comuniunea euharistică este inseparabilă de mărturisirea credinţei plenare.[3] Prin forţarea comuniunii euharistice înainte de realizarea comuniunii de credinţă se riscă o izolare a euharistiei de ansamblul vieţii eccleziale şi de angajamentul credinţei.

Biserica ortodoxă „nu poate coborî euharistia la nivelul unui mijloc de unitate laxă, psihologică şi superficială între creştini”[4]. Biserica este Trupul şi Sângele lui Hristos extinse în credincioşi.[5]

Atitudinea faţă de săvârşirea şi împărtăşirea Sfintelor Taine ţine de conştiinţa canonică a fiecărui credincios a fiecărei Biserici locale şi a Bisericii în ecumenicitatea ei. Admiterea altor creştini la comuniunea euharistică cu membrii Bisericii Ortodoxe nu o poate face un episcop sau un preot singular, deoarece prin euharistie se comunică şi se susţine însăşi esenţa Bisericii; şi responsabilitatea legată de intercomuniune depăşeşte persona sau comunitatea eclezială locală.[6] Euharistia nu poate fi scoasă din legătura ei ontologică cu Biserica şi tratată ca un act individual sau intercreştin[7].

Refuzul intercomuniunii nu înseamnă dispreţ pentru celelalte confesiuni sau lipsă de iubire, ci responsabilitate faţă de efortul de regăsire în aceeaşi credinţă mărturisită împreună secole de-a rândul.

Părintele Dumitru Stăniloae arată că Ortodoxia recunoaşte manifestarea lui Dumnezeu în întreaga creaţie şi prin întreaga viaţă, prin toate gândurile şi simţirile credinciosului legate de lume. El introduce termenul de „sobornicitate deschisă” pentru a desemna această deschidere care exprimă respectul faţă de „pluralismul de înţelegere în Dumnezeu, a tuturor înţelegerilor altora ca fiind cuprinse în misterul apofatic al lui Dumnezeu. [....] Toate actele şi cuvintele creştinilor, în măsura în care se manifestă gânduri şi stări de suflet superioare şi produc relaţii mai apropiate între semeni, aduc un raport nou la tălmăcirea lui Dumnezeu şi la o manifestare mai corespunzătoare a lui prin ele.”[8]

Conştiinţa acestei lucrări Dumnezeieşti în toate şi în toţi care se manifestă într-o sinceră căutare a înţelegerii Tainei Dumnezeieşti ne angajează spre o disponibilitate de mărturisire prin cuvânt şi trăire a ortodoxiei. Prezenţa Bisericii Ortodoxe în dialogul ecumenic, înţelegerea modului în care ceilalţi creştini îşi trăiesc viaţa religioasă, mărturisirea spre înţelegere a propriei tradiţii doctrinare, liturgice şi canonice, este o datorie fundamentală şi un semn de responsabilitate creştină. Biserica Ortodoxă nu cheamă creştinii la învăţături şi rânduieli noi, ci mărturiseşte că în această lume şi acum este cu putinţă să se trăiască viaţa doctrinară liturgică şi canonică a Bisericii primului mileniu într-un dinamism care respectă realitatea vremii. Pentru acest dialog, Biserica Ortodoxă stăruieşte într-o atitudine de solicitudine mărturisitoare. Ea nu impune celorlalţi formele de manifestare ce îi sunt proprii, dar mărturiseşte importanţa conţinutului doctrinar trăit secole de-a rândul într-o unitate în diversitate. Canonul 1 de la Sinodul din Constantinopol din anul 879, într-o perioadă în care exista deja conştiinţa diversităţii în unitatea canonică, exprimă clar coresponsabilitatea pentru unitate şi bună înţelegere a întâistătătorilor. În acelaşi timp este foarte important ca diversitatea să nu aducă atingere fondului doctrinar şi să se exprime în manifestări ce nu intră în contradicţie cu doctrina, tradiţia şi conştiinţa canonică.

Respectând particularităţile şi mărturisind fundamentele putem nădăjdui într-o avansare responsabilă spre cunoaştere şi revalorizare a ceea ce ne-a fost comun în primul mileniu, pentru ca prin redescoperirea unităţii de credinţă să putem să ne apropiem de împreună-slujire şi împărtăşirea din acelaşi Sfânt Potir.

 

Pr. Dr. Patriciu Vlaicu



[1] Vezi Dumitru Gh Radu, „Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii”, în Ortodoxia, 1-2/1978, p. 353

[2] Pr. Prof. D Stăniloae,  Numărul Tainelor şi raportul dintre ele, p 213, Cf şi Dumitru Gh Radu, „Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii”, în Ortodoxia, 1-2/1978, p.354

[3] Vezi Boris Bobrinskoy, „Intercommunion et Orthodoxieîn  Le Messager orthodoxe, Nr 51/1970, p. 16.

[4] Pr. Prof. D. Stăniloae, În problema intercomuniuni, Ortodoxia 4/1971, p. 563-564.

[5] Vezi Dumitru Gh Radu, „Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii”, în Ortodoxia, 1-2/1978, p. 368.

[6] Pr. Prof. D. Stăniloae, Teologia euharistiei, Ortodoxia 3/1961, p. 361.

[7] Vezi Dumitru Gh Radu, „Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii”, în Ortodoxia, 1-2/1978, p. 369.

[8] Pr. Prof. D. Stăniloae, „Sobornicitate deschisă”, în Ortodoxia 2/1971, pp 178-180.

Conştiinţa canonică şi împărtăşirea din aceleaşi Sfinte Taine

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni