Fiecare duminică e una a orbilor, pentru că e ziua când ne odihnim de orbirea noastră. Căci toÅ£i suferim de orbirea farisei­că pe care o condamnă Iisus, toÅ£i afirmăm, mai mult sau mai puÅ£in manifest, că vedem. Dar viaÅ£a noastră mărturiseÅŸte limpede evi­denÅ£a absolută a contrariului.

Trăim ca niÅŸte drogaÅ£i. „Praful” pe care-l consumăm se numeÅŸte informaÅ£ie. Îl punem în linguriÅ£a minÅ£ii, îl amestecăm cu saliva gân­dirii ÅŸi încălzim totul la flacăra credinÅ£ei că noi vedem, înÅ£elegem, ÅŸtim. Apoi îl injectăm până la ultimul strop în vena vieÅ£ii noastre...

Este orbirea noastră din naÅŸtere, orbirea de sub Pomul Binelui ÅŸi Răului, lumina pe care Adam a luat-o din ochii ÅŸarpelui...

Ni s-a dat mai întâi Legea prin Moise, ca să vedem că nu vedem. Căci dacă suntem vă­zători, de ce cădem mereu? Legea e o sumă de indicatoare care avertizează despre exis­tenÅ£a unor gropi. Åži totuÅŸi, în ciuda categori­celor avertismente, cădem continuu în ele! Legea face evidentă orbirea noastră. Suntem aÅŸa cum ne descrie Isaia, plini de răni din creÅŸ­tet până în tălpi, ÅŸi totuÅŸi susÅ£inem Å£anÅ£oÅŸi, in­flexibili până la crimă, că vedem ÅŸi că mer­gem drept! Plini de noroiul de pe fundul tuturor gropilor sufleteÅŸti în care am căzut, în ciuda avertizărilor fără echivoc ale legii, inima urlă în noi că vede!

Suntem orbi care susÅ£inem cu tărie că-l vedem pe celălalt. DeÅŸi apropierea noastră îl umple de răni, ca încercarea unui orb de a-l mângâia cu bastonul în mână. Cu cât preten­Å£ia noastră este mai fermă, cu atât rănile ÅŸi stricăciunile pe care le facem sunt mai mari...

Suntem suflete oarbe, minÅ£i oarbe ÅŸi inimi oarbe. Trăim vieÅ£i oarbe, imaginare. Adaptăm, indiferent de preÅ£ul moral ÅŸi fizic, lucrurile la orbirea noastră. Å¢inem la ea mai mult decât la realitate. Toate drepturile omului se pot re­duce azi la unul singur: dreptul de a fi orb, de a-mi trăi orbirea ca viaÅ£ă. Căci orbirea aceas­ta e zidul care ne apără egoismul, care nu lasă iubirea să iasă din noi, care o Å£ine toată nu­mai pentru noi.

Cine este Iisus ca să cred în El?, întreabă omul contemporan. Åži pentru că nu se apro­pie de El suficient ca să-i atingă ochii inimii, Îl defineÅŸte inevitabil după orbirea lui.

Vedem cu adevărat atunci când Îl vedem pe Dumnezeu. Åži-L vedem pe Dumnezeu când Sângele Lui ne spală faÅ£a sufletului, cur­gând din palmele care ne iau Å£ărâna de pe ochi. Dar pentru asta trebuie să ne apropiem de Cruce cu dorinÅ£a de a vedea...

Fără Iisus, suntem copii a căror viaÅ£ă e un sinistru joc de-a baba oarba: ne tragem unii pe alÅ£ii, râzând, tot mai în adâncul orbirii...

Pentru că vedem numai când iubim, doar când ochii ni-s plini de lumina iubirii. Pe ea a văzut-o orbul din naÅŸtere pe faÅ£a lui Iisus, ÅŸi de aceea a crezut că vede cu adevărat. Åži văzând-o în ochii Lui, în faptele ÅŸi cuvintele Lui, a cre­zut în El... Toate duminicile sunt duminici ale orbilor; căci în ele, văzându-L pe Iisus, ne odih­nim de toată orbirea sufletelor noastre...

Marius Iordăchioaia, Ziua de odihnă a orbilor

Mândria încearcă să-ÅŸi închipuie o lume ÅŸi să trăiască în ea. Smerenia primeÅŸ­te lumea aÅŸa cum a zidit-o Dumnezeu.

Arhim. Sofronie Saharov (citat de Ierom. Rafail Noica, într-o conferinÅ£ă)

Cum sunt gândurile cu care ne însoÅ£im, aÅŸa ne este ÅŸi viaÅ£a. Acela care are gân­duri bune, acela are simÅ£irea lăuntrică a păcii ÅŸi liniÅŸtii; pe cel neliniÅŸtit poÅ£i să-l pui ÅŸi în Rai, tot i se va părea că nici acolo nu îi este bine.

Părintele Tadei, Pace ÅŸi bucurie în Duhul Sfânt

Având gânduri bune pentru ceilalÅ£i, veÅ£i putea vedea în orice persoană pe care o  veÅ£i întâlni o fiinÅ£ă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, faÅ£a voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relaÅ£iile ÅŸi vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferinÅ£ele ÅŸi dragostea pentru fraÅ£i.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viaÅ£ă ÅŸi din duh

Ce sfântă lărgime, adâncime ÅŸi înălÅ£ime a inimii trebuie să aibă preotul săvâr­ÅŸind Liturghia! Inima lui trebuie să încapă tot universul, chiar ÅŸi tot cerul, toate cele mai dedesubt!

Sfântul Ioan de Kronstadt, ViaÅ£a mea în Hristos

Marius Iordăchioaia, Cateheză euharistică