Foamea mult folosește spre strângerea simțurilor. (Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul al 34‑lea)

Adu‑ți aminte de păcatele tale, ca să nu mănânci cu plăcere. (Arhimandritul Emilianos, Avva Isaia, Cuvinte ascetice)

Precum norul acoperă lumina Lunii, așa aburii pântecelui gonesc înțelepciunea lui Dumnezeu din suflet. Și precum este văpaia focului în lemne uscate, așa este și trupul când pântecele este plin. Și precum materie de la materie crește văpaia focului, așa și felul mâncărurilor mișcarea trupului. În trupul cel iubitor de dulceți cunoștința lui Dumnezeu nu locuiește.  Și cel ce își iubește trupul său, Darul lui Dumnezeu nu îl va dobândi. Precum din chinuri se naște rod care veselește pe ceea ce l‑a născut, așa din osteneala gâtlejului și a tot trupul se naște în suflet rod, cunoștința tainelor lui Dumnezeu; iar leneșilor și iubitorilor de dulceți, rod de rușine. Precum tatăl se grijește de fiu, așa și Hristos se grijește de trupul cel ce pătimește rău pentru dânsul, și aproape de gura lui este totdeauna. A lucrării aceea cu înțelepciune, neprețuită îi este dobânda. (Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul al 56‑lea)

Postul este o silire a firii și o tăiere împrejur a dulceții gâtlejului, curmarea aprinderii, alungarea gândurilor rele și eliberarea de visări, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minții, înmuierea învârtoșării, ușa străpungerii inimii, suspinul smerit, zdrobirea veselă, încetarea multei vorbiri, începutul liniștirii, străjerul ascultării, ușurarea somnului, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, iertarea păcatelor, ușa și desfătarea Raiului. (Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al 14‑lea)

Cum să nu ne înfricoșăm de Marele Post ? La începutul șederii mele în Muntele Athos, Marele Post era pentru mine un mare praznic, era pregătirea de a primi descoperirea învierii noastre. De vom întâmpina această înfrânare de la mâncare cu o rugăciune însuflată, nu numai că trupul o va răbda ușor, dar și multe boli se vor tămădui. 

Cei ce au binecuvântarea unei sănătăți bune și care se pot înfrâna de la mâncare câteva săptămâni de‑a rândul ajung într‑o stare de fericire. Patimile sunt alinate. Un simțământ viu de pace și prezența lui Dumnezeu însoțesc rugăciunea. Este o mare nefericire că astăzi suntem adesea lipsiți de o astfel de tărie. (Arhimandritul Sofronie, Din viață și din duh)