Nu, Domnul ne-a poruncit nouă, celor de pe pământ, dragostea – nouă, celor ce suntem Å£inuÅ£i de multe neputinÅ£e, celor ce ne oblojim rănile cu harul Său, celor ce ne sângerăm une­ori unii pe alÅ£ii din neÅŸtiinÅ£ă duhovnicească si din pricina bolilor de care suferim.

Domnul nu a spus: „VindecaÅ£i-vă mai în­tâi, ÅŸi apoi faceÅ£i faptele dragostei ce vă zic”. Nu, Domnul a poruncit să ne iubim unii pe alÅ£ii, aÅŸa cum suntem – ÅŸi, pe măsura oste­nelii noastre, rănile se închid, sângele se opreÅŸ­te, durerea încetează.

Dragostea noastră unul către altul aduce roua smereniei. Iar smerindu-ne ajungem să iubim mai adevărat. Numai smerindu-ne...

Dragostea este poarta către cer. Prin această poartă nu intră cei mari ai acestei lumi, cei voinici, cei perfecÅ£i.Nu, această poartă este făcută pentru cei ologi, pen­tru cei gârbovi, pentru cei orbi, pentru cei slăbănogi, pentru cei paralitici... Dragul bunelului, drag. AceÅŸtia intră pe poarta dragostei ÅŸi ajung în curÅ£ile Domnului, unde încep să se vindece. Ei nu intră pe poarta dragostei deja vindecaÅ£i, tămădu­iÅ£i, ci se vindecă prin dragoste. Hristos Domnul, Dragostea, îi iubeÅŸte aÅŸa cum sunt ÅŸi îi vindecă.

Å¢ineÅ£i acest dar de la Domnul. AÅŸa creÅŸteÅ£i, aÅŸa vă vindecaÅ£i, aÅŸa vă mântu­iÅ£i. Dragoste fără smerenie nu se poa­te.

...Nu cumva să vă închipuiÅ£i că îndem­nul „IubiÅ£i-vă unii pe alÅ£ii”e uÅŸor. Nu! Lumea nu înÅ£elege aceasta, ÅŸi de aceea nu poate iubi. Dar voi, copiii mei, aÅ£i înÅ£eles acum că fără sângerare nu se poate! Iese puroiul, se sparge buba, ÅŸi încă mai rămâ­ne de stors. Apoi, când vine harul, to­tul se face ca nou.

Vă roagă un moÅŸneag, păziÅ£i dragostea! SmeriÅ£i-vă! FiÅ£i o inimă, un cuget!

Vremurile rele sunt...

Părintele Selafiil din Siberia