publicat in Varia pe 8 Aprilie 2014, 15:48
Nu, Domnul ne-a poruncit nouă, celor de pe pământ, dragostea – nouă, celor ce suntem ţinuţi de multe neputinţe, celor ce ne oblojim rănile cu harul Său, celor ce ne sângerăm uneori unii pe alţii din neştiinţă duhovnicească si din pricina bolilor de care suferim.
Domnul nu a spus: „Vindecaţi-vă mai întâi, şi apoi faceţi faptele dragostei ce vă zic”. Nu, Domnul a poruncit să ne iubim unii pe alţii, aşa cum suntem – şi, pe măsura ostenelii noastre, rănile se închid, sângele se opreşte, durerea încetează.
Dragostea noastră unul către altul aduce roua smereniei. Iar smerindu-ne ajungem să iubim mai adevărat. Numai smerindu-ne...
Dragostea este poarta către cer. Prin această poartă nu intră cei mari ai acestei lumi, cei voinici, cei perfecţi.Nu, această poartă este făcută pentru cei ologi, pentru cei gârbovi, pentru cei orbi, pentru cei slăbănogi, pentru cei paralitici... Dragul bunelului, drag. Aceştia intră pe poarta dragostei şi ajung în curţile Domnului, unde încep să se vindece. Ei nu intră pe poarta dragostei deja vindecaţi, tămăduiţi, ci se vindecă prin dragoste. Hristos Domnul, Dragostea, îi iubeşte aşa cum sunt şi îi vindecă.
Ţineţi acest dar de la Domnul. Aşa creşteţi, aşa vă vindecaţi, aşa vă mântuiţi. Dragoste fără smerenie nu se poate.
...Nu cumva să vă închipuiţi că îndemnul „Iubiţi-vă unii pe alţii”e uşor. Nu! Lumea nu înţelege aceasta, şi de aceea nu poate iubi. Dar voi, copiii mei, aţi înţeles acum că fără sângerare nu se poate! Iese puroiul, se sparge buba, şi încă mai rămâne de stors. Apoi, când vine harul, totul se face ca nou.
Vă roagă un moşneag, păziţi dragostea! Smeriţi-vă! Fiţi o inimă, un cuget!
Vremurile rele sunt...
Părintele Selafiil din Siberia