Părintele Teofil: Imediat după al doilea război mondial, la Sibiu a fost creată o grupare cu scopul de a întări, de a revigora credinÅ£a. Aceasta organizaÅ£ie se numea „Oastea Domnului”, o miÅŸcare rezultată dintr-o puternică influenÅ£ă protestantă. Într-un fel, mi-am făcut ucenicia în această organizaÅ£ie. MiÅŸcarea aceasta exista chiar ÅŸi în satul meu. În 1935 am început ÅŸcoala, aveam 6 ani ÅŸi jumătate. Mă duceam des la „Oastea Domnului”, lângă biserică. După vecernie, preotul, copiii, femeile ÅŸi câÅ£iva bărbaÅ£i se duceau la această întâlnire. Ne aÅŸezam pe bănci, preotul citea ÅŸi explica Sfânta Scriptură. Îmi plăcea îndeosebi să cânt, pentru că nu înÅ£elegeam bine ce se citea. Asistam la aceste adunări ale „Oastei Domnului” cu bunica mea din partea mamei.

Odată, bunica din partea mamei dori s-o invite pe bunica din partea tatălui la adunare, deci la ceva religios, însă din afara bisericii. Bunica mea din partea tatălui, care nu ÅŸtia nici să citească nici să scrie, a spus: „Eu nu mă las de legea mea”, adică de credinÅ£a mea.. Pe atunci nu înÅ£elesesem sensul acestor cuvinte, însă reÅ£inusem formula: „nu-mi las legea”. Ea voia să spună prin aceasta că până atunci ea nu întâlnise un asemenea lucru. Preotul poate savârÅŸi Sfintele Taine, Å£ine conferinÅ£e, poate face slujbe într-o casă, poate face mirungerea bolnavilor, dar ceea ce făcea atunci la ÅŸcoală nu se potrivea deloc cu tradiÅ£ia Bisericii. De aceea bunica mea nu voia să-ÅŸi părăsească credinÅ£a. Nu voia să facă ceea ce nu făcuse niciodată.

Iată ce ne lipseÅŸte în Biserica ortodoxă. În afară de faptul că nu ne-am convertit, cea mai mare parte a credincioÅŸilor trăiesc social în religie, dar nu trăiesc religios în societate. Nu ne-am convertit.

Am Å£inut ÅŸi am înregistrat multe conferinÅ£e, pentru că sunt invitat adesea de către studenÅ£i sau personalităÅ£i din biserică. Aceste conferinÅ£e au fost retranscrise ÅŸi publicate. În prezent există 27 de cărÅ£i ÅŸi mai există material pentru vreo 20 de publicaÅ£ii. Prin aceste publicaÅ£ii, doresc să dezvolt conÅŸtientizarea ÅŸi importanÅ£a credinÅ£ei. Nu vreau să creez o atmosferă de tensiune faÅ£ă de celelalte confesiuni. Doresc doar ca fiecare să-ÅŸi poată aprofunda credinÅ£a într-un mod personal. Vreau să-i fac pe creÅŸtinii de astăzi să înÅ£eleagă că într-adevăr credinÅ£a noastră este una care mântuieÅŸte. Grija mea este să ajut creÅŸtinii să se convertească cu adevărat, pentru a nu rămâne simpli figuranÅ£i. Concluzia uneia dintre conferinÅ£ele mele, intitulate „Cuvintele Sfintei Scripturi sunt prea puÅ£in luate în considerare” era că aproape niciun cuvânt al Domnului nu este luat în considerare în viaÅ£a credinciosului.

Noi funcÅ£ionăm într-un sistem, dar nu într-o realitate duhovnicească. Avem o credinÅ£ă fără Dumnezeu, o credinÅ£ă fără Iisus Hristos, o credinÅ£ă în care Duhul Sfânt nu lucrează. Din punct de vedere social, totul merge bine. Din punct de vedere religios, nu există suficientă implicare în viaÅ£a duhovnicească. PreoÅ£ii predică mai mult din obligaÅ£ie. De cele mai multe ori, credincioÅŸii nu pricep sensul cuvintelor preotului.

CredincioÅŸilor le lipseÅŸte preocuparea implicării religioase. În afară de ceea ce săvârÅŸim liturgic în biserică, nu mai e nimic. Ceea ce lipseÅŸte în Å£ara noastră este preocuparea înduhovnicirii credincioÅŸilor. Când eram copil oamenii posteau mai mult ÅŸi mai bine. Acum ne-am îndepărtat de învăÅ£ătura apostolilor.

Biserica este mai degrabă o instituÅ£ie socială, atât pentru cei care au funcÅ£ii bisericeÅŸti, cât ÅŸi pentru cei care doresc ca Biserica să existe cel putin ca instituÅ£ie socială. Iată, de exemplu: merg în diferite oraÅŸe pentru a Å£ine conferinÅ£e. În general conferinÅ£ele mele ating un public larg, interesat de viaÅ£a religioasă, dar dacă ne gândim la raportul care există între numărul participanÅ£ilor ÅŸi cel al locuitorilor, acesta nu e nici măcar de 2%. Cineva care nu frecventează biserica nu poate fi considerat ortodox. I-aÅŸ spune omului aceluia: „te număr printre păgâni”. Cred că cineva care Îl neglijează pe Dumnezeu, nu poate crede în Dumnezeu. ÎnÅ£eleg mai bine pe cineva care-ÅŸi spune ateu decât pe cineva care îÅŸi spune credincios ÅŸi care, totuÅŸi, Îl neglijează pe Dumnezeu, Îl lasă la o parte.

Deci întrebarea numărul unu este de a fi convertit: este problema numărul unu a Bisericii noastre. În 1992, s-a făcut un recensământ în care 88% din populaÅ£ie s-a declarat aparÅ£inând Bisericii Ortodoxe. Dar asta e statistică! În realitate, doar 1% din populaÅ£ie merge la biserică în BucureÅŸti. Să ne gândim ce înseamnă această cifră faÅ£ă de numărul de persoane care nu frecventează biserica. Sunt multe de făcut: suntem departe de timpul mucenicilor. Pentru moment, trebuie să perseverăm ÅŸi să fim credincioÅŸi. Astfel va exista o speranÅ£ă de ameliorare în sânul Bisericii. Se spune în Sfânta Evanghelie că dacă într-o cetate sunt 20 de credincioÅŸi, Dumnezeu va apăra acea cetate.

(va urma)
(Traducere din limba franceză de Anca Sav)