Arhimandritul Simeon : Am vorbit la început despre inspiraÅ£ie. Când avem inspiraÅ£ia, totul e bine. Părintele Sofronie ne-a învăÅ£at că, în viaÅ£a duhovnicească, trecem prin diferite perioade. În general, pentru a porni pe calea duhnovniciei, trebuie un dar de la Dumnezeu, care ne cheamă. Dacă nu am primit la un moment dat harul lui Dumnezeu, nu am fi pornit niciodată, nici în lume, nici în mănăstire. Dar este o rânduială duhovnicească prin care vedem această primă perioadă a harului, când Dumnezeu este cu noi ÅŸi totul este uÅŸor : ne e uÅŸor să ne rugăm, ne e uÅŸor să iubim pe aproapele, ne e firesc ÅŸi la îndemână să trăim după poruncile lui Hristos. Să spunem că după această primăvară dintâi care Å£ine o vreme mai mult sau mai puÅ£in îndelungată, vine o perioadă pe care am putea-o numi de pierdere a harului. Aceasta poate fi o adevărată pierdere datorată unui gând păcătos sau unei fapte păcătoase, ÅŸi/sau amândurora. Pedagogia lui Dumnezeu este ascunsă. Dar, pentru simplitate, aÅŸ numi perioada aceasta o perioadă de pierdere a harului. Ea este esenÅ£ială pe calea mântuirii. Căci atunci putem fie să ne pierdem curajul ÅŸi să părăsim lupta, fie dimpotrivă să ne întărim în răbdare, să trăim ÅŸi să făptuim mai departe ca atunci când aveam harul lui Dumnezeu asupra noastră. Este nevoie de această perioadă de pierdere a harului, la fel de mult cum este nevoie ca un copil, la un moment dat, să nu mai fie purtat în braÅ£ele mamei sale, să înceapă să meargă el însuÅŸi fără să mai fie Å£inut tot timpul de cineva.

Åži dacă ne întărim în răbdare în această vreme de încercare sau de trecere prin pustiu, atunci vine cea de-a treia perioadă care este redobândirea harului. Se poate spune că această a doua perioadă este cea în care omul creÅŸte cu adevărat, se zideÅŸte; la început, el numai primise ce i se dădea, acum este o perioadă de asimilare pentru a ajunge la ceea ce sfântul Pavel numeÅŸte plinirea vârstei lui Hristos. În această a doua perioadă este esenÅ£ială virtutea răbdării. Părintele Sofronie a fost duhnovnic în mai multe mănăstiri greceÅŸti de la Muntele Athos, ÅŸi spunea că unul dintre cuvintele pe care un duhovnic le foloseÅŸte cel mai des când dă un sfat, este « răbdare ». Deci răbdarea, care poate părea un lucru destul de mediocru, este totuÅŸi de căpătâi, căci ea ne ajută să mergem mai departe în această perioadă de încercare. Un călugăr rus a făcut ÅŸi el un fel de schemă a vieÅ£ii duhovniceÅŸti, prima perioadă a primirii harului, o asimila cu credinÅ£a, a doua perioadă a pierderii harului o asimila cu nădejdea, când încă nu avem ceea ce căutăm, dar suntem totuÅŸi purtaÅ£i, iar în smerenia sa nu s-a socotit vrednic de a vorbi despre cea de-a treia perioadă, plinătatea, pe care o asociază iubirii. Deci credinÅ£ă, nădejde, iubire, cele trei virtuÅ£i de căpătâi. Cea de-a doua virtute de căpătâi, este răbdarea, hypomonia.