MoÅŸtenirea pe care a primit-o nu era una de invidiat. Parohiile erau puÅ£ine, Arhiepiscopia nu avea sediu, greutăÅ£ile cu care se confrunta erau numeroase. Însă moÅŸtenirea cea mai apăsătoare era învrăjbirea din sânul comunităÅ£ii, prima bătălie ce trebuia câÅŸtigată pentru a pune temelia unei vieÅ£i bisericeÅŸti spre folos ÅŸi mântuire. Cu blândeÅ£e firească ÅŸi tact pastoral, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a îndreptat această stare de lucruri, punând astfel început bun lucrării sale. Totodată, a creat infrastructura canonic-administrativă a Arhiepiscopiei (devenită, din 2001, Mitropolie), în toate aspectele sale: sediu, personal, activitate academică ÅŸi editorială, ateliere, conferinÅ£e, evenimente ÅŸi multe altele. A înfiinÅ£at noi episcopii acolo unde era nevoie ÅŸi a încurajat stabilirea unei legături trainice ÅŸi fireÅŸti între episcop ÅŸi preoÅ£i, între preoÅ£i ÅŸi credincioÅŸi, ÅŸtiut fiind că relaÅ£ia dintre păstor ÅŸi turmă este una fundamentală în timpul călătoriei noastre către ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu, căci „cele ce nu se văd sunt veÅŸnice” (2 Cor. 4, 18), iar cele ce se văd sunt spre veÅŸnicie.

Ce pot spune mai mult la acest popas aniversar? Doar să afirm public ceea ce am spus în repetate rânduri în particular: avem un Mitropolit bun, foarte bun. Åži cu aceasta am spus mult, am spus totul.

Întru mulÅ£i ani de păstorire, Înaltprea-sfinÅ£ite Părinte! Pentru că vă puneÅ£i viaÅ£a pentru turmă, turma vă dăruieÅŸte iubirea ei ascultătoare ÅŸi ascultarea ei iubitoare. Aceasta este Biserica pe care nici porÅ£ile iadului nu o pot birui (Mt. 16, 18).

Pr. Silviu-Petre Pufulete