De ce să citim Sfânta Scriptură?

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Sfânta Scriptură că este asemenea unei scrisori care este scrisă pentru două persoane aflate în neînțelegere. De aceea, în multe rânduri, oamenii certați încearcă să se împace pe alte căi, ocolind astfel o confruntare directă, care poate nu ar avea urmările dorite. Omul, păcătuind, nu mai poate vorbi direct cu Dumnezeu. Astfel, Scriptura este scrisoarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, pentru a ne aduce din nou pe calea dialogului direct, posibil în chip tainic în rugăciunile personale și în rugăciunile de obște, adică prin slujbele din Biserică. Răspunsul nostru îl scriem prin faptele din viața noastră, de acea se spune că Viețile Sfinților sunt, în ele însele, Evanghelia trăită. În glasul slujitorului sfințit care citește Sfânta Evanghelie la Sfânta Liturghie, trecutul devine prezent liturgic și, prin primirea Sfintei Împărtășanii, cuvântul Evangheliei devine în noi actualizarea eshatonului, a vieții veacului ce va să vină la sfârșitul veacurilor. Hristos ne spune că Sfinții nu vor mai merge la judecată pentru că viața lor a devenit Evanghelie pentru alții, deci învățătură după care vor fi judecați ceilalți oameni care nu au urmat învățăturii lui Dumnezeu. Așadar, citind Scriptura, începem dialogul cu Dumnezeu, pe care îl continuăm mai apoi prin rugăciune și pe care îl consemnăm prin faptele din viața noastră. 

De ce trebuie să plinim jertfa noastră cu iubire?

Cu toții suntem conștienți că jertfa este necesară. Fie că este vorba despre lucruri pe care le vrem în această viață pentru noi sau pentru cei dragi ai noștri, fie că este vorba despre lucruri pe care vrem să le dobândim pentru viața noastră lăuntrică și pentru viața veșnică, știm că trebuie să ne jertfim într‑un fel sau altul. Hristos Însuși S‑a jertfit pentru mântuirea noastră, a tuturor, dar măreția acestui act nu stă doar în înfăptuirea jertfei, ci deopotrivă în motivația ei, și anume din iubire pentru noi. Hristos însuși ne spune să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru, adică faptele noastre sa vină din iubire, să facem din viața noastră un prilej de a iubi. Mergând mai departe, Sfântul Apostol Pavel spune că orice jertfă am face, dacă am da tot ce avem și chiar dacă am da trupul nostru ca jertfă, dacă nu facem aceste lucruri cu iubire, nu ne sunt de nici un folos. Jertfa primește prin iubire sens și finalitate și transcende viețile celor care se jertfesc și ale celor pentru care se jertfesc, mergând până la Cel Care este în Sine Iubire, pentru că El este Cel Care ne‑a iubit mai întâi. Noi existăm pentru că El ne‑a creat pe noi din iubire, și putem trăi veșnic pentru că El S‑a jertfit pentru noi din iubire. Prin urmare, orice jertfă făcută din iubire cuprinde în sine principiul existenței întregii lumi și contribuie negreșit la desăvârșirea ei.