Sfântul Apostol Andrei a fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile lui Hristos. A suferit alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și la umilințele la care l-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, dar și după opt zile și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.

Potrivit Tradiției Bisericii, Apostolul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. Acest fapt este susținut de Origen și de Ipolit, papă al Romei (amândoi au trăit în secolul al III-lea), dar și de Eusebiu din Cezareea, în Istoria bisericească (339/340): „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia.”. Acestora li se adaugă apoi călugărul Epifanie (sec. al VIII-lea), care afirma, în Viața Sfântului Apostol Andrei, că între popoarele evanghelizate de el se numărau și sciții. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menționează că Andrei „a predicat în Pont, în Tracia și în Sciția”. 

Încă din vechime, teologii au identificat Dobrogea, numită Sciția Minor, teritoriul invadat de sciți (o populație nomadă de origine iraniană) și anexat din anul 46 d. Hr. Imperiului Roman, ca fiind unul dintre teritoriile creștinate de apostolul Andrei.

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu o cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională.

De ce în icoanele cu Sfântul Andrei apare o cruce în forma literei X?

În Grecia, la Patras, Sfântul Andrei a avut parte de o moarte martirică. Nu se știe cu exactitate anul morţii, dar se presupune că s-a întâmplat în timpul persecuţiei creştine din vremea împăratul Nero, între anii 54 şi 68.

El a fost răstignit pe două scânduri așezate în forma literei X, model de cruce care-i poartă numele. Potrivit tradiției, Sfântul Apostol Andrei a simțit că nu este demn să fie răstignit la fel ca Domnul Hristos, astfel încât a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea în formă de X (crux decussata), căreia i s-a spus Crucea Sfântului Andrei, este un simbol al umilinței, al pătimirii și al martiriului. 

Crucea Sfântului Andrei este păstrată alături de o parte din capului sfântului, cu mare cinste, în Catedrala „Sfântul Andrei” din orașul grecesc Patras, situat în Peninsula Peloponez.

Istoricul crucii Sfântului Andrei este puțin cunoscut creștinilor. Crucea Sfântului Andrei s-a aflat în Patras până în vremea stăpânirii franceze în Grecia (sec. al XIII-lea). Numeroase sfinte moaște au fost furate în această perioadă din Grecia și duse în bisericile romano-catolice din Apus. Crucea Sfântului Apostol Andrei a fost dusă de francezii romano-catolici în Mănăstirea „Weaume”, din orașul Marsilia.

În jurul anului 1250 aceasta a fost mutată în Mănăstirea „Sfântul Victor”, aflată în același oraș. În timpul Revoluției Franceze de la 1789 revoluționarii au aruncat crucea în foc, pentru a o distruge, însă un preot romano-catolic și-a riscat viața şi a reușit să o salveze de la distrugere. Ulterior, fragmentele care s-au mai păstrat din cruce au fost așezate într-o criptă subterană dintr-o mănăstire a orașului.

Posibilitatea înapoierii Crucii Sfântului Andrei în Patras a fost discutată, pe 9 octombrie 1979, în cadrul unei întrevederi dintre Mitropolitul Nicodim al Patrei și Cardinalul Roger Eetchegaray. Cel din urmă a fost de acord să înapoieze crucea comunității ortodoxe din Patras.

Crucea Sfântului Andrei a fost înapoiată Bisericii Ortodoxe pe 18 ianuarie 1980.

Ea se găsește pe Steagul Scoției, al Canadei, al Insulelor Tenerife sau al statului Florida. 

Iar în legislația rutieră europeană se regăsește la intersecțiile drumurilor cu calea ferată, spre deosebire de crucea obișnuită, așezată de creștini la intersecţiile dintre drumuri.

De ce moaște ale Sfântului Andrei se găsesc și la Amalfi?

După martiriul Sfântului Apostol Andrei, moaştele sale au fost păstrate cu evlavie de creştinii din Patras. O parte din ele au fost duse la Constantinopol, în anul 357, de către Sfântul Artemie, generalul marelui Constantin. Cinci secole mai târziu, cronicarii consemnează faptul că împăratul Vasile I Macedonul (867-886) s-a închinat la moaștele Sfântului Apostol Andrei în Patras. 

În anul 1204, Cardinalul Petru de Capua va duce moaştele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul celei de a IV-a Cruciade. În 1462, din pricina pericolului turcesc, capul sfântului a fost dus de despotul Moreei, Toma Paleologul, la Roma, şi i-a fost dat Papei Pius al II-lea. În noiembrie 1847, prinţul rus Andrei Muraviev a dăruit oraşului Patras un deget al Sfântului Andrei, pe care-l primise la rândul lui de la Calinic, fostul Episcop de Moschonisíon, care pe atunci era monah în Sfântul Munte. În septembrie 1964, Cinstitul Cap al Apostolului Andrei s-a reîntors în Patras, iar restul trupului Sfântului Apostol, precum și o parte a capului, se găsesc până astăzi în cripta catedralei din Amalfi.